Atasament

Pentru Mitzi



Era demult, in vara anului 1928, cand, mutandu-ne din centru la marginea Capitalei, in cartierul Aparatorii Patriei, ca si alti gospodari, ne-am inzestrat si noi cu o catelusa si o pisicuta. Eram pe atunci un copil fericit. Pisicuta era alba ca neaua si am botezat-o Mitzy. Era gratioasa si avea un mers elegant, pasind cu labutele usor inauntru, ca top-modelele ce-si etaleaza vestimentatia la diferite parade ale modei. Cand mancam, intotdeauna se aseza langa mine, punea labutele pe masa, apoi capul pe ele si tragea un pui de somn linistitor. Din cand in cand, la zgomotul tacamurilor, Mitzy se trezea si spunea: "Miauu" dupa care isi continuasomnul. La sfarsitul mesei, pe care si ea il astepta, cobora de pe pat si se ducea sub soba, unde stia ca o asteapta portia de mancare pusa acolo de mama sau bunica. In tot acest timp, pe pragul casei statea cuminte catelusa Fetita, care niciodata nu a intrat in casa dupa mancare. Cu cumintenie si rabdare isi astepta hrana. Fetita era o catelusa de statura mica, cu blana cafenie si cateva pete albe. Labutele ii erau pe jumatate albe, varful coditei si al urechilor tot albe, ca si fasia de blana ce cobora de la frunte la bot. Era cu adevarat un animalut frumos, ca si pisicuta cea alba ca neaua, iar ochii ei erau de o blandete rar intalnita. Intre aceste doua suflete s-a legat o prietenie care ne-a surprins. Unde se aseza Fetita, acolo venea si Mitzy. In cotet, dormeau impreuna! Desi fiinte cu simtiri atat de deosebite, erau atasate intre ele, dar si de noi, si mai ales de bunica. Crescuta la tara, in satul Dragomiresti, pe langa Piatra Neamt, era firesc sa se inteleaga mai bine cu animalele decat noi, orasenii.
Avand o curte mai mare, intr-o zi bunica mi-a pus in mana harletul si m-a invatat sa sap, sa maruntesc pamantul, sa fac straturi, sa insamantez arpagicul si cateii de usturoi. Foarte repede, dupa ce verdeturile au crescut, locul in care bunica se simtea mai bine era poteca dintre straturile de ceapa si usturoi. Asezata pe un pres, cu o felie de mamaliga rece si un bot de branza in mana, manca, adaugand hranei si cate un fir de ceapa sau usturoi, din straturile facute de mine! In aceste momente, bunica alcatuia o imagine cu totul deosebita, asezata asa, ca o taranca pe camp, cu Fetita si Mitzy, nelipsite de langa ea. Daca bunica le dadea ceva de mancare, mancau. Daca nu nu cereau si ambianta nu era tulburata. Dar daca va imaginati ca bunica nu le dadea de mancare, va inselati. Dupa ce le vorbea si le mangaia deopotriva, impartea mancarea cu ele, dandu-le dumicat dupa dumicat. Cat de buna si milostiva a fost bunica mea! Dar anii au trecut si intr-o zi, prietenia dintre bunica, Fetita si Mitzy s-a destramat. Necazuri de familie au silit-o pe bunica sa ne paraseasca si sa se duca la alta fiica, cu doi copii mici, al carei sot, bolnav, isi ducea ultimele zile. Imi suna si acum in ureche ultimele cuvinte ale bunicii, cand a plecat si si-a luat ramas bun de la mama: "Steluto! Ramai cu bine! Ai grija de casa si de copil. Noi nu ne vom mai vedea ". Dar plecarea bunicii a stricat linistea care domnise la noi pana atunci.
In lipsa ei, animalutele noastre au inceput sa se agite. Nu-si mai gaseau locul. O cautau pe bunica. Mitzy mieuna incontinuu, iar Fetita a intrat prin camere, ceea ce nu mai facuse niciodata. Si scancea. La un moment dat, Fetita, care mai mult statea pe langa poarta, asteptand-o parca pe bunica, si-a gasit un loc in capatul unui strat de stanjenei si nu a mai plecat de acolo, refuzand sa mai manance si sa bea, iar Mitzy nu mai venea langa mine la masa. Aveam sa aflam apoi ca bunica a decedat, la cateva zile dupa ginerele ei. Doua zile mai tarziu, Fetita nu a mai deschis ochii. Relatia ei cu bunica a fost prea puternica. Sufletul ei s-a dus undeva in necunoscut, ca si cel al bunicii. S-au intalnit? Cu lacrimi in ochi si mahnit de durere, am inhumat-o pe Fetita in capul stratului de ceapa si usturoi, unde se simtise atat de bine langa bunica. Am fost asistat de Mitzy, care de atunci nu a mai intrat in casa si a disparut dupa cateva zile, definitiv.

Leinweber Arnold - str. Elev Stefanescu 11,
bl. 450, ap. 19, sector 2, Bucuresti