Duminica, 26 septembrie 2004, pentru o dupa amiaza intreaga, celebra Piata "San Lorenzo" din Milano s-a transformat intr-un spatiu al jocului, cantecului si traditiilor romanesti. Incepand cu orele 13.30, sute de romani, italieni si un numar mare de turisti straini au intrat in atmosfera traditionala a poporului roman, facand cunostinta cu specificul nostru popular. Un soare cald de inceput de toamna, costumele nationale si zambetul de pe fata celor prezenti au facut ca aceasta manifestare sa fie un adevarat regal de sarbatoare romaneasca.
Eforturile organizarii - depuse saptamani in sir de catre Asociatia Romanii in Italia - s-au sters si au fost uitate in fata bucuriei si entuziasmului celor prezenti. Asa cum marturisea d-na Marioara Carlan Salvadeo - presedinta Ari, prima editie a acestui festival a fost o reusita, o demonstratie stralucita a bogatiei spiritualitatii romanesti, atat de putin cunoscuta strainilor.
Organizatorii au gandit desfasurarea acestei prime editii a Festivalului pe doua planuri, care s-au imbinat intr-un mod armonios si plin de originalitate: cel al prezentarii folclorului si jocului romanesc si cel al expunerii unor mestesuguri vechi romanesti: sculptura in lemn si os, icoana pe lemn si sticla, cusaturi, tesaturi in razboi, oua incondeiate, accesorii vestimentare din piele (chimire) etc.
La loc de frunte s-a aflat Ansamblul Cultural Folcloric Datina din Cluj, condus de prof. Ionel Hodorog, care a realizat un program de sinteza a cantecului si jocului romanesc din toate regiunile tarii, plin de verva, de fantezie si de culoare, dinamizat de chiote si strigaturi de petrecere. Nu au lipsit nici bucatele dulci din gastronomia romaneasca: cozonacul si placinta cu branza, savurate cu pofta mai ales de catre straini.
Spre seara, atmosfera a devenit si mai plina de entuziasm, cand in jurul statuii celebre a imparatului roman Constantin cel Mare (imparatul care chiar in acel loc, in anul 313, a legalizat crestinismul in Imperiul Roman), multi din cei veniti s-au reunit intr-o mare hora si au jucat, ca si cum ar fi fost la ei acasa. Departe de tara si departe de ai lor, romanii italieni au trait clipe adanci, de emotie. Pentru cateva ceasuri, Romania copiilor strazii, a tiganilor, a problemelor tranzitiei, a devenit Romania cea adevarata, cea ignorata si impinsa in umbra. O Romanie care se doreste sa fie cunoscuta si promovata cu profesionalism si demnitate.
Violeta Patrunjel-Popescu - Milano, 27 septembrie