"In viitoarea Europa Unita, bascii ar putea
oferi romanilor un model de rezistenta
culturala in fata tavalugului globalist"
Incepand cu acest numar, "Formula As" le propune cititorilor sai un demers jurnalistic deosebit: interviuri si reportaje realizate in Tara Bascilor - aceasta terra incognita, cu care traditia satului romanesc se aseamana uimitor. Patru reporteri si un fotoreporter, impreuna cu directoarea revistei noastre, am intreprins recent ceea ce s-ar putea numi "calatoria vietii", reusind intr-o oarecare masura sa intelegem cine sunt acesti stravechi "euskali" , aflati geografic la marginea lumii europene, dar prin pastrarea traditiilor, in fruntea ei.
***
Aflata la extremitatea vestica a Europei, Tara Bascilor (Euskal-Herria sau Euskadi), cu o suprafata de aproape 21.000 km p., este o regiune mai mult sau mai putin autonoma, apartinand Frantei si Spaniei. Cu Muntii Pirinei in centru si peste 800 de kilometri de litoral la Oceanul Atlantic, cu o populatie de 2,9 milioane de locuitori, cuprinde sapte provincii, din care trei apartin statului francez. De regula, cand relateaza despre Tara Bascilor, televiziunile si ziarele din intreaga lume isi focalizeaza atentia asupra activitatii organizatiei teroriste Eta din zona spaniola, ignorand faptul ca bascii sunt un popor cu o cultura, o limba si o traditie impresionante, mergand in trecut, dupa unele surse, pana in epoca de Piatra. De-a lungul timpului, bascii nu au avut niciodata un stat al lor, recunoscut ca atare de puterile europene, cu exceptia Regatului Navarrei. Cu toate ca intre cele sapte provincii exista unele diferente de limba si istorie, se poate spune ca, vorbind despre Navarra (Nafarroa), ai spus o buna parte dintre lucrurile semnificative despre intreaga Tara a Bascilor. Pentru conformitate, am apelat la d-l Lucien Hurmic, presedintele asociatiei "Les Amis de la Vieille Navarre" din St.Jean-Pied-de-Port, care s-a aratat dispus sa vorbeasca despre intreaga Navarra, ca spatiu de cultura, istorie si traditie basca, dar fara prea multe trimiteri la aspectele politice controversate.
"Tara Bascilor nu a cunoscut niciodata
unitatea politica; unitatea sa a
fost una de tip tribal"
- Domnule doctor, in ce masura "Le Pays Basque" (Tara Bascilor) este o realitate plina de consistenta istorica, culturala, politica si economica?
- Tineti seama ca n-a existat niciodata un stat basc. Niciodata, cu exceptia Regatului Navarrei. Bascii sunt un popor care a ocupat, in epoca de piatra, scena pireneeana si care, in istorie, a fost ocupat de diversi invadatori si a scazut ca numar. Regatul Navarrei a fost, asadar, singurul stat basc care a existat vreodata si care, in Evul Mediu, timp de 700 de ani, a fost foarte important, de aceeasi importanta cu regatul francez. Curtea regala din capitala Pampeluna (Irunea) era una dintre cele mai importante din Europa medievala, una dintre cele mai stralucitoare, care era onorata de ambasadori de pe tot continentul. Sfarsitul a venit in etape, adus de razboaiele franco-spaniole, de Revolutia franceza si de razboaiele napoleoniene. Bascii navarrezi si-au pierdut libertatea, dar si statul si ideea de unitate nationala. Slava Domnului ca Tratatul de la Maastricht, din 1995, a facut sa dispara granitele fizice dintre bascii spanioli si cei francezi, in timp ce asociatia noastra si-a propus sa contribuie la reducerea diferentelor de mentalitate, cultura si stare economica.
- Asociatia pe care o conduceti poarta un nume destul de conventional: "Les Amis de la Vieille Navarre". De ce "prietenii" si nu "fratii" vechii Navarre?
- Fondatorii au dorit sa evite orice conotatie politica si sa accentueze caracterul cultural. Noi promovam peste munti, in ambele sensuri, cultura basca navarreza, fratietatea intre frati si prietenia intre prieteni. Dar repet: fara politica. Cum intram in politica, ne izbim de complicatii uriase. Voi da doar doua exemple: in razboiul civil din anii 40, din Spania, cele trei provincii basce de pe coasta Atlanticului (Bizkaia, Gipuzkoa, Alava) au luptat impotriva lui Franco, in vreme ce Navarra a fost alaturi de fostul dictator. In zilele noastre, aceleasi trei provincii basce din Spania au un guvern autonom care nu guverneaza insa si provincia Navarra spaniola, ramasa independenta. O autonomie si o independenta care nu exista in provinciile basce din Franta (Basse Navarre, Labourd, Soule). In fapt, de-a lungul existentei sale, Tara Bascilor nu a cunoscut niciodata unitatea politica; unitatea sa a fost una de tip tribal.
"Noi, bascii, suntem aici de 45.000 de ani"
- Am citit un afis pe care scria: "Noi, bascii, suntem aici de 45.000 de ani". Nu este o gluma sau o lozinca ocazionala?
- Este adevarul adevarat. Ma refer in primul rand la limba, care dateaza din epoca de piatra, din Paleolitic. Este un miracol, poate singurul vestigiu care arata cum vorbeau oamenii primitivi, din preistorie. Daca luam, spre exemplu, zilele saptamanii, avem confirmarea faptului ca in acele timpuri saptamana avea trei zile: Astelehena (Prima Zi - Luni), Astehartea (Ziua de Mijloc - Marti), Asteazkena (Ultima Zi - Miercuri). La acest substrat au fost adaugate, mult mai tarziu, celelalte zile, dupa cum urmeaza: Ortzeguna (Ziua Tunetului - Joi), Ortziralea (Vineri), Ihiakoitza (Ziua Fetelor - Sambata), Igandea (Duminica). Un alt exemplu al unicitatii si stravechimii limbii basce, aparuta cu mult inaintea limbilor europene, sunt numerele prime. Comparati-le cu oricare dintre limbile cunoscute pe continent: Bat (unu), Biga (doi), Hiru (trei), Lau (patru), Bortz (cinci), Sei (sase), Zazpi (sapte), Zortzi (opt), Bederatzi (noua), Hamar (zece).
- Cine a facut cele mai importante studii despre limba basca? Ce autoritate lingvistica a confirmat aceste teze?
- Este vorba de importante universitati americane si germane. Cercetatorii lor au descoperit radacini patronimice si toponimice basce in limbile engleza si germana. Este foarte probabil ca in timpul ultimei glaciatiuni, populatiile din nordul Europei s-au refugiat in regiunile sudice, in nenumaratele grote care exista in Muntii Pirinei, iar la sfarsitul erei glaciare, triburile respective s-au intors in nord, vorbind si limba basca. Sa nu uitam ca in Evul Mediu, la Bordeaux si la Toulouse, limba dominanta era limba basca, iar dupa unii, in Paleolitic, pe intregul continent se vorbea basca. Lingvistii au gasit radacini basce in multe limbi moderne europene. Se spune ca cele mai multe urme s-ar gasi in limba georgiana, dar acesta este un fapt inca prea putin cercetat.
- Care sunt caracteristicile antropologice cele mai frapante ale bascilor? Unii ii compara cu... extraterestrii, din punctul de vedere al grupei sanguine...
- Intr-adevar, cercetatorii americani au pus in evidenta la bascii care nu au fost amestecati in istorie cu romanii, cu vizigotii, cu celtii etc. (iar acestia se afla mai ales in locurile indepartate din munti) o subgrupa sanguina care se numeste Rhesus. Exista "Rhesus negative" (extrem de rar) si "Rhesus pozitive" (mai des intalnit). In Tara Bascilor, circa 5% din populatie are subgrupa negativa, dar in micul sat Macaye, americanii au descoperit ca 25% dintre locuitori au aceasta subgrupa rara. Ei pot dona sange tuturor grupelor cunoscute, dar nu pot primi decat de la "Rhesus negative", ceea ce le creeaza mari probleme cand calatoresc in strainatate. Daca se intampla sa aiba un accident intr-o zona izolata sau chiar intr-un mare oras din Est, unde ar putea gasi sange pentru transfuzie? Sunt curios: la spitalele din Bucuresti se gaseste acest sange? Un alt aspect, destul de curios, descris de colega mea Delphine Lubet, este forma fetei. In timp ce bascii care isi vorbesc limba au fetele in general ovale, deoarece limba este dura, are multi "k", "r", "x" si "h" aspirat, bascii din Euskadi (cele trei provincii din Spania, amintite mai sus) au fetele alungite. Aceasta deoarece, decenii la rand, pe timpul lui Franco, nu li s-a permis sa vorbeasca decat limba spaniola. Ceea ce, nu-i asa, cu sunetele acelea dulci, a generat o transformare care nu se stie daca va putea fi estompata curand.
"In lumea basca s-a consolidat cultul
casei ca o unitate sociala a vietii"
- Pe deasupra curentelor politice care au adus si aduc drame in randul bascilor, exista, totusi, o constanta mai mult sau mai putin sustinuta de guverne, de tratate, de organizatii si institute: cultura si traditiile basce. Cum au reusit bascii sa-si pastreze atat de bine identitatea?
- Tara Bascilor este cu preponderenta un teritoriu muntos, in care au aparut salbe intregi de asezari separate de creste si vai. De multe ori, interdictiile aplicate limbii si culturii basce de diverse guverne, de dictatori si regi au generat o rezistenta puternica in randul pastorilor, viticultorilor si mestesugarilor nostri. Fiind entitati tribale, asezarile muntoase s-au inchis ca in niste cochilii in fata strainilor, luand modele de viata, de economie si de creatie artistica doar de la vecinii apropiati.
- Am citit ca pastorii basci sunt meditativi, interiorizati, au o psihologie aparte fata de restul europenilor...
- Intr-adevar, bascii au o psihologie extrem de complicata. Avand mult timp de reflectie, gandind prea mult in singuratate, au sfarsit prin a fi uneori irascibili in fata civilizatiei moderne. In sufletul lor se deschide adesea un hau ametitor, un vertij care-i impinge la sinucidere. Rata sinuciderilor la basci este una dintre cele mai ridicate din lume. Pe de alta parte, trebuie spus ca in lumea basca s-a consolidat cultul casei - etxea (ecea) - ca o unitate sociala a vietii. Niciodata in istorie casa nu a apartinut unei familii, ci familia a apartinut casei. Fiecare locatar doar a locuit intr-o casa, nu a fost proprietar unic. Datoria lui a fost sa se bucure de ea, sa o ingrijeasca si sa o lase, in conditii mai bune decat a preluat-o de la parinti, primului nascut in familia sa. Casa are nume, persoanele isi iau numele de la casa, si nu invers. Cand un tanar se casatoreste si se muta intr-o casa straina, el va prelua automat numele acelei case.
- Cu aceasta mostenire de milenii, bascii s-au vazut, totusi, pusi fata-n fata cu globalizarea europeana, cu dinamica economica guvernata de euro. A ramas identitatea lor intacta?
- A avut loc, e adevarat, o slabire a particularismului basc, mai ales in Franta, unde nu exista autonomie si guvern basc, ca in Spania. Folclorul, costumele, obiceiurile, miturile, magia, modul de viata arhaic au trecut treptat din viata de fiecare zi in muzee, in salile de festivaluri, pe scenele unor serbari campenesti. Satele au devenit mici orasele, iar branza, vinul si prajiturile de casa au ajuns bunuri comerciale specifice, foarte cautate de turisti. Autenticitatea nu a fost insa afectata, pentru ca fiecare artizan de macarones sau brebis tine traditia si secretele de fabricatie ale familiei lui, iar modul acesta de a iesi din cochilie in intampinarea strainilor, fara sa renunti la identitatea ta, ar putea ramane intact sute de ani de aici inainte. Bascii au facut astfel un fel de pact inteligent cu timpurile noi, cu globalizarea inevitabila. Noi acceptam moneda unica, o Europa fara frontiere, limbile de circulatie internationala, automobilele germane sau japoneze, maslinele grecesti sau hamburgherii americani; suntem pentru multe dintre directivele Bruxelles-ului, mai ales pentru cele referitoare la regiuni, la mediul ambiant, la drepturile omului si ale minoritatilor. Dar nu vom accepta niciodata sa devenim numere in loc de persoane, sa gandim la comanda, sa renuntam in vreun fel la mostenirea, la cultura, la limba, la religia catolica si la traditiile noastre. Noi vedem Uniunea Europeana ca pe o unitate multiculturala, ca pe un complex de traditii, limbi, religii si obiceiuri diferite, ca pe un florilegiu de culori care se-ngana si-si raspund, cum ar spune poetul. De aceea, cred ca Ue ii va primi pe romani, pe care-i cunosc inca din tinerete, cand am vizitat tara dvs., asa cum i-a primit pe basci. Intr-un fel, in viitoarea Europa Unita, bascii ar putea oferi romanilor un model de rezistenta culturala in fata tavalugului globalist.
Fotografii de Emanuel Tanjala
Doctorului Lucien Hurmic ii puteti scrie la e-mail: avn2@wanadoo.fr