"Miracolul Olga"

Silvia Kerim
Olga Tudorache este un taifun, o tornada, un fenomen cosmic, este un om, este o femeie, este o mama extraordinara si o profesoara de exceptie; farmecul si temperamentul ei sunt tandre si ucigatoare in acelasi timp; Olga este un caracter desavarsit. Cred ca nu sedetestata, ceea ce pare neverosimil in lumea noastra, dar nu cred ca se poate spune despre ea decat Miracolul Olga..."

Aceasta tumultuoasa descriere a fenomenului Olga Tudorache ii apartine unei mari regizoare, Catalina Buzoianu, cea careia teatrul romanesc ii datoreaza puneri in scena antologice. Am ales acest citat atat de graitor pentru ceea ce reprezinta marea noastra actrita, intrucat, vazand-o in piesa Peste cu mazare in premiera la Teatrul "Mundi" din Bucuresti, am resimtit din plin, clipa de clipa, starea pe care ti-o da coliziunea cu o fiinta de exceptie. Piesa cu pricina este scrisa de o tanara autoare nascuta in 1966 la Bucuresti, pe nume Ana-Maria Bamberger. Absolventa, in 1991, a Facultatii de Medicina "Carol Davila", in anul 1992 ea devine doctor in Stiinte Medicale la Facultatea de Medicina "Christian Albrechts" din Kiel - Germania, tara in care cunoaste apoi o stralucita cariera medicala. Dar in pauze doamna doctor scrie piese de teatru. Cu ultima dintre ele - Peste cu mazare, avandu-le in distributie pe Olga Tudorache si Tamara Cretulescu autoarea a obtinut un remarcabil succes in Canada, unde s-a si produs, de altfel, premiera mondiala. La Bucuresti ea se joaca cu aceeasi distributie. Si tot in regia Olgai Tudorache. Piesa este scrisa cu nerv, cu o buna cunoastere a sufletului femeii, cu umor amar, cu luciditate. Si cu multa, multa tandrete pentru eroinele ei ca si pentru framantarile prin care trec. Framantari pricinuite, desigur, de Maria Sa, Barbatul!
Cu talentul ei bine afirmat, atat in filme de referinta ca si pe scena, Tamara Cretulescu ii tine piept cu brio... Taifunului.
Iar Taifunul se joaca intruna cu noi, spectatorii, ca o pisica mare, fascinanta, care-si exercita farmecul devastator asupra unui public de... soricei definitiv subjugati! Regretatul, mare regizor Vlad Mugur scria undeva: "Ii multumesc lui Dumnezeu pentru faptul ca mi-a dat sansa sa joc, in cariera mea, cu cea mai mare artista pe care o are teatrul romanesc". Parafrazandu-l pe Vlad Mugur, sa-I multumim lui Dumnezeu pentru sansa de a o putea vedea pe Olga Tudorache jucand pe scene romanesti, scene carora le ofera, cu fiecare participare, cate ceva din aureola ei scaparatoare.
Fenomenele cosmice nu au varsta. Si totusi: in seara premierei cu piesa Peste cu mazare, Olga Tudorache a implinit 75 de ani. Cu adanca plecaciune si cu multa dragoste ii uram "La multi ani!".