Putina istorie
Sunt 230 de ani de cand moastele Sfantului Dimitrie cel Nou Basarabov au fost asezate in racla de argint, in Catedrala Patriarhala din Bucuresti. De peste 50 de ani, toamna de toamna, mii de crestini urca Dealul Mitropoliei, asteptand rabdatori sub zidurile bisericii, adeseori doua-trei zile, pentru a saruta moastele scoase din racla. Cu toate astea, putini din cei ce nadajduiesc cu ardoare sa li se implineasca dorintele stiu cu adevarat cine a fost cel praznuit pe 27 octombrie, confundat, adesea, cu un alt sfant, sarbatorit cu o zi inainte si purtator al aceluiasi nume: Sfantul Mare Mucenic Dimitrie, izvoratorul de mir. Doi martiri ai credintei, venerati deopotriva de romanii ortodocsi.
Traditia si invatatura bisericeasca nu cunosc prea multe intamplari legate de viata lui Dimitrie cel Nou Basarabov. Anonimatul lui, aproape desavarsit, ramane cea mai adevarata dovada a smereniei sale crestine. Se spune ca ar fi trait in secolul al Xiii-lea dupa Hristos, pe vremea imperiului romano-bulgar al Asanestilor. Dimitrie a venit pe lume intr-o familie saraca din localitatea Basarabov, aflata pe malul raului Lom, in apropiere de cetatea Rusciuc. Paznic, inca din anii copilariei, la turma de vite a satului, baiatul a ramas toata viata analfabet, cunoscand invataturile Domnului numai din predicile preotului din sat. Blandetea, cinstea si bunatatea l-au facut foarte iubit pe Dimitrie. Cucernic din cale afara, n-a cunoscut niciodata impreunarea trupeasca, traind retras in singuratate. Se spune ca s-ar fi sihastrit de tanar, intr-o pestera dunareana, dar nu se stie nici cand s-a calugarit, nici cand a trecut pe lumea cealalta. Singura legenda care i-a supravietuit povesteste ca, intr-o dimineata de vara, Dimitrie a calcat, din nebagare de seama, peste un cuib de pasari, ascuns in iarba inalta de la marginea drumului. Cand a zarit puisorii striviti, a ingenuncheat langa ei si a inceput sa planga cu lacrimi amare, cutremurat ca in fata unei grozavii. Cu obrajii udati de lacrimi, cerand iertare Celui de Sus, i-a mangaiat si i-a ingropat langa cuib. Atat de mari au fost suferinta si cainta pastorului, incat Dimitrie a umblat cu piciorul care pacatuise, descult, vreme de trei ani incheiati, pe viscol, ploaie sau arsita. Impresionanta prin mesajul ei de iubire fata de toate fapturile lasate in lume de Dumnezeu, aceasta legenda a ramas in amintirea crestinilor, astfel incat, in multe dintre icoanele in care e zugravit, sfantul apare cu piciorul descult.
Inceputul minunilor
Sfanta Traditie a Bisericii sustine ca Dimitrie cel Nou ar fi primit semn de la Dumnezeu despre apropierea sfarsitului zilelor sale. Din aceasta pricina, sihastrul s-a intors pe malul raului Lom si s-a intins intre doua lespezi uriase, ca intr-un sicriu de piatra. Acolo ar fi ramas trupul sau, dupa mutarea sufletului la cele vesnice. Nu se stie cat timp au stat ramasitele pamantesti ascunse in acel loc, dar aceeasi traditie spune ca, intr-o primavara, din cauza ploilor abundente, apele raului Lom s-au umflat, iesind din albie si luand la vale trupul sihastrului, care a fost purtat de valuri pana in dreptul unui vad, unde prundisul si malul l-au acoperit. La putina vreme, printre oamenii asezarii din apropiere a inceput sa se intinda zvonul ca s-ar afla o comoara sub vad, caci noaptea se zarea o lumina pe fundul apei. O fetita bolnava de epilepsie l-a visat pe Cuviosul Dimitrie spunandu-i ca trupul sau zace acolo unde oamenii cred ca ar fi o comoara si promitandu-i ca, daca il va atinge cu manutele ei, se va vindeca de cumplita boala. Dupa ce micuta le-a povestit visul parintilor, acestia au anuntat preotul din sat, iar parintele, la randul sau, a trimis vorba episcopului din partea locului, pe care l-a chemat grabnic. La scurt timp, s-a facut o procesiune pana la vad. Cand au sapat locul cu pricina, nu mica le-a fost mirarea oamenilor in clipa in care au descoperit trupul intreg si neputrezit al unui barbat varstnic. Dar uimirea cea mai mare i-a cuprins pe toti atunci cand l-au auzit pe episcop strigand: "Il cunosc pe acest barbat sihastru, caci eu l-am tuns in monahism, cu ani in urma! Este Cuviosul Dimitrie, din satul Basarabov...". In acel moment, moastele lui Dimitrie au devenit brusc stralucitoare si au inceput sa miroasa a smirna si tamaie. Fetita care il visase pe sfant i-a atins trupul cu mainile si s-a vindecat pentru totdeauna de epilepsie. Dupa cateva zile, moastele au fost urcate intr-o caruta si purtate cu mare alai spre Basarabov, unde au fost asezate in biserica satului, acolo unde sfantul ascultase prima predica, in copilarie. Pastorul cu un picior descult se intorsese acasa, sub numele de Cuviosul Dimitrie cel Nou, si incepea sa faca minuni.
Protectorul Bucurestilor
Vreme de aproape 500 de ani, moastele lui Dimitrie nu s-au miscat din satul in care sfantul vazuse lumina zilei. Dar, pe masura trecerii timpului, vestea ca ele sunt vindecatoare de boli, aducatoare de ploi si ajutatoare celor saraci s-a intins in toata Peninsula Balcanica, aducand in satul sarac - ce exista pana in ziua de azi, ca o modesta asezare rurala, la cativa kilometri departare de orasul Ruse - convoaie de pelerini din Macedonia, din Serbia, din Albania si Grecia. Treptat insa, numarul crestinilor romani din Valahia i-a intrecut pe ceilalti pelerini, caci zvonurile despre minunile savarsite de moastele sfantului de la granita dunareana ajunsesera pana la poalele Carpatilor. Inca de pe vremea lui Mircea cel Batran, fiecare domnitor, cu evlavie crestina, a incercat, prin tratative cu Mitropolia Taratului Bulgar, sa cumpere moastele cuviosului, pentru a le stramuta in cetatea Targovistei sau, mai tarziu, in cea a Bucurescilor. Nu s-a spus niciodata, dar poate ca in strafundul acestei dorinte se afla imprejurarea ca Dimitrie se nascuse sub imperiul fratilor romani Petru si Ionita Asan, urmasi ai daco-romanilor stramutati in sudul Dunarii, odata cu retragerea lui Aurelian. Cert este ca sfantul a ajuns in Tara Romaneasca abia in iunie 1774, fiind asezat in Catedrala Patriarhala de la Bucuresti.
Primele minuni
Sfanta Traditie bisericeasca marturiseste ca razboiul ruso-turc, care facuse atatea victime pana atunci, s-a incheiat pe neasteptate, in acelasi an cu asezarea moastelor cuviosului la Bucuresti, desi nici un eveniment militar sau diplomatic nu anunta incheierea unei paci atat de grabnice. Ca prin minune, dupa ce bogatul negustor Dimitrie Hagi a donat racla de argint in care se afla si azi moastele sfantului, epidemia de ciuma care bantuia capitala Tarii Romanesti a inceput sa scada. La fiecare dintre cele trei mari incendii care au mistuit partial Bucurestiul, pana la sfarsitul epocii fanariote, mitropolitii de atunci au purtat racla cu moastele sfantului pe ulitele inecate de fumul gros si - de fiecare data - focul devastator s-a oprit ca prin minune. Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a venit in Catedrala de la Bucuresti sa multumeasca, la capataiul cuviosului, pentru alegerea sa in scaunul domnesc si infaptuirea Unirii Principatelor. Primul ministru I. C. Bratianu s-a rugat in fata moastelor sfantului, cand au bubuit prima oara tunurile la Giurgiu, in prima zi a Razboiului de Independenta din 1877. In perioada ocupatiei germano-bulgare a Bucurestiului, din timpul primului razboi mondial, trupele bulgare au incercat zadarnic sa miste din loc racla cuviosului pentru a-i stramuta moastele in Catedrala Ortodoxa din Sofia, aceasta devenind de neclintit. Pana la instaurarea dictaturii comuniste, primii doi patriarhi ai Romaniei au scos, de mai multe ori, moastele sfantului si le-au plimbat, cu mare alai bisericesc, pe Dealul Filaretului, in Padurea Baneasa si pe campurile din jurul capitalei, in perioadele de mare seceta, ceea ce a avut drept urmare aducerea ploilor mult asteptate, caci cuviosul era deja considerat ocrotitorul intregului sud al Romaniei.
Marturii
Fiecare dintre crestinii care, toamna de toamna, urca dealul Patriarhiei, pentru a saruta moastele Cuviosului Dimitrie cel Nou din Basarabov, are o poveste impresionanta. Unul a fost scapat de saracie sau inchisorile comuniste, altul a fost salvat de la o boala cumplita, considerata fara vindecare, celalalt s-a rugat pentru copii, frati sau parinti. Nimeni n-a ramas fara raspuns din partea sfantului, niciodata, pana in ziua de azi! Asa cum se vede si din povestile pe care le-am auzit la pelerinajul din toamna aceasta, minunile savarsite in Dealul Mitropoliei nu contenesc.
Izbavirea demonizatei
De aproape doi ani, tanara Alexandrina P. venea, in fiecare saptamana, la biserica parintelui paroh Daniel Goga, in zilele de marti, pentru slujba Moliftelor Sfantului Vasile cel Mare, caci era demonizata, in urma unor blesteme necugetate ale parintilor ei. Dupa ce, timp de doi ani, preotul - ajutat de mai multi parinti slujitori - a incercat fara izbanda sa o exorcizeze, intr-o buna zi, a anuntat-o pe fata ca vor merge impreuna la moastele Sfantului Dimitrie. In noaptea care a urmat, tanara a visat un chip hidos, ce a inspaimantat-o, pur si simplu, si care i-a spus, cu ura: "Trebuie sa ies din tine, de frica sfantului, dar voi fi la panda si ma intorc la primul pas gresit!". A doua zi, pe 27 octombrie, fata l-a insotit pe parinte la Patriarhie, pentru a se aseza la coada ce urca dealul. In cele aproape zece ore de asteptare, pana a ajuns in fata raclei ce fusese scoasa afara, i se facea din ce in ce mai rau. Cand mai avea cativa pasi, a cuprins-o lesinul, iar in clipa cand a sarutat moastele sfantului a simtit o arsura de parca ii luase foc gura. Pe tot drumul de intoarcere acasa, parintele o sprijinea de brat, iar ea nu se mai putea opri din plans. Dupa un lung si greu somn, fata s-a trezit vlaguita, dar cu senzatia ca este usoara ca fulgul. De atunci, Alexandrina P. s-a simtit izbavita si n-a mai lipsit in nici o zi importanta de sarbatoare de la capataiul ocrotitorului ei, ale carui moaste o salvasera.
Alexe I. (49 de ani),
medic specialist chirurg, obstetrica si ginecologie - Bucuresti
"Am inteles, macar in ceasul al 13-lea, ca totul se plateste in viata"
"Sunt chirurg ginecolog de aproape doua decenii si multa vreme am trait in pace si din belsug! Incepand din 1999, viata mea s-a dat peste cap din senin... Intr-o noapte, am visat o multime de nou-nascuti care parca inotau pe sub apa, intr-un acvariu urias, aflat chiar in fata mea, si pareau ca se sufoca, fiindca pipaiau cu disperare peretele de sticla, cautand o iesire. N-am sa le mai pot uita niciodata ochii aceia mari si disperati ce priveau spre mine! De a doua zi, au explodat in existenta mea cateva necazuri grave, care m-au adus pana in pragul disperarii. Sotiei i-a fost diagnosticat un cancer la san si a suferit o operatie ce a mutilat-o pe viata, fara a i se putea macar garanta supravietuirea. In scurt timp, fiul meu - licean pe atunci - mi-a marturisit, intr-o maniera suspecta, ca datoreaza o suma mare de bani cuiva si ca viata i-ar putea fi in pericol daca nu isi achita datoria. Foarte repede am aflat ca devenise dependent de heroina si se imprumuta tot mai des, pentru ca nu-i mai ajungeau banii ca sa-si plateasca dozele aproape zilnice. Dupa nici o saptamana, mi-a fost furata masina - un Volkswagen Passat nou-nout - pe care nu apucasem sa o asigur impotriva furturilor. Si pentru ca tabloul sumbru sa fie complet, interiorul vilei noastre spatioase a fost partial distrus de un incendiu... Eram pur si simplu coplesit! Desi eram un om relativ credincios, fara sa frecventez prea des bisericile, mi-a venit deodata gandul sa urc in dealul Patriarhiei, caci culmea disperarii mele a coincis cu ziua de 27 octombrie, cand se face pelerinaj la moastele Cuviosului Dimitrie Basarabov. In orele cat am asteptat la coada, m-am rugat pe tacute, intrebandu-l pe sfant, in fata raclei caruia urma sa ingenunchez, unde gresisem, de se abatusera atatea nenorociri, dintr-o data, pe capul meu, si ce era de facut. Cand am ajuns in fata moastelor, nici n-am mai putut gandi ceva... Am izbucnit doar in plans si nu m-am putut opri decat tarziu, dupa ce coborasem dealul. Ei bine, va rog sa ma credeti ca in noaptea urmatoare l-am visat pe Sfantul Dimitrie cel Nou, care mi-a vorbit cu multa blandete, dezvaluindu-mi adevarul pe care eu il ignorasem cu desavarsire, ca un nelegiuit ce eram! Mi-a spus ca acei nou-nascuti pe care ii vazusem in vis erau cei 187 de copii ce nu mai apucasera sa ajunga pe lumea asta, pentru ca eu le facusem chiuretaje mamelor lor, la cererea acestora, si primisem o multime de bani necuveniti, in schimbul acestor crime. Sfantul a continuat sa ma lumineze cu aceeasi blandete, lamurindu-ma ca daca voi continua sa comit asemenea pruncucideri, nenorocirile ce se vor abate asupra mea vor fi si mai mari. Mai mult decat atat, mi-a cerut sa botez un numar de copii egal cu cel al bebelusilor pe care ii omorasem cu mainile mele, avertizandu-ma: "Vei vedea ce se va intampla, pe masura ce vei duce la capat o asemenea fapta buna! Si nu mai pacatui...". De a doua zi, n-am mai facut nici un chiuretaj si mi-am castigat existenta din consultatii, nasteri sau interventii chirurgicale care ajutau venirea pe lume a unor copii. La foarte scurt timp, am pornit cu sotia mea prin orfelinate, insotiti de preotul de la noi din parohie, botezand cel putin un copil in fiecare luna! Vreau sa va spun ca lucrurile au luat, pe nesimtite, o cu totul alta intorsatura in viata mea... Astazi, dupa cinci ani, sotia se simte bine, chiar daca si-a pierdut un san, iar fiul meu, dupa terminarea liceului, m-a rugat sa-l ajut sa se interneze intr-o clinica de dezintoxicare. Acum este pe deplin vindecat. Analizele medicale ale sotiei dovedesc ca pericolul de cancer a fost indepartat. Ne-am refacut casa, cu greu, dar temeinic si - surprinzator, pentru un pacatos ca mine - castigurile noastre banesti nu s-au diminuat foarte tare, in absenta chiuretajelor! Eu am devenit un om cu adevarat credincios, care a inteles, macar in ceasul al 13-lea, ca totul se plateste in viata, dupa masura faptelor rele, dar deopotriva, totul se rasplateste in viata, dupa masura faptelor bune. Vedeti cum lucreaza Dumnezeu prin sfintii Sai?! Cuviosul Dimitrie Basarabov nu a facut cu mine o minune "obisnuita", nu mi-a salvat viata la modul spectaculos, dintr-un accident de masina, sa zicem, ci mi-a deschis mintea si m-a ajutat sa ma salvez, prin propriile mele fapte."
Fotografii de Petre Cojocariu (4)