"Catre d-l inginer Pop Vasile
Va rugam ca in cel mai scurt timp sa aduceti la C.A.P. bicicleta ce o aveti in dotare din partea unitatii noastre. Deoarece nu mai sunteti salariatul acestei unitati, trebuie sa predati ce aveti de la unitate, pentru ca unitatea nu se poate inregistra cu pagube. Daca nu o aduceti de buna voie, vom fi nevoiti sa luam masuri, mergand pana la darea in judecata. Presedinte: Lutean Gheorghe; contabil-sef: Borzea Elena".
Aceasta este scrisoarea care a marcat, in 1990, despartirea inginerului agronom Vasile Pop de cooperativa agricola de productie din Dragus. Opozant al lichidarii sistemului cooperatist din agricultura, el a avut nesansa de a fi contra curentului imprimat de sferele politice de la Bucuresti, unde Petre Roman raportase castigarea "pariului cu agricultura". In realitate, pariul acesta s-a dovedit catastrofal, aruncand agricultura romaneasca in Evul Mediu. Suparati ca agronomul ceruse mentinerea C.A.P.-ului ca forma eficienta de agricultura moderna, cooperatorii din Dragus n-au inteles decat mult prea tarziu ca Vasile Pop avusese dreptate. El le-a spus intr-o adunare generala, dar nimeni n-a avut atunci urechi sa auda: "Fiecare isi va primi pamantul inapoi, va primi titlul de proprietate, dar nu lichidam cooperativa. Vom lucra pe adevarate principii cooperatiste, ca in Occident. Nu-i pacat sa distrugem livada, capsunaria, magazia si sectorul zootehnic?". Aprinsi de furia distrugerii, cativa localnici, in frunte cu Spiridon Fogoros, strigau din rasputeri: "Sa lichidam tot, sa nu mai ramana piatra pe piatra!", si asa s-a facut. Culmea ironiei, autorii scrisorii de mai sus erau ingrijorati de "paguba" reprezentata de pierderea bicicletei agronomului, vreo 600 de lei, in timp ce se duceau pe apa sambetei banii investiti in infiintarea livezii (40 de milioane lei vechi), in modernizarea sectorului zootehnic si a gospodariei anexa (30 de milioane), in infiintarea plantatiei de 40 ha cu capsuni (10 milioane), in amendarea terenurilor acide (8 milioane) etc. Au trecut 15 ani si Vasile Pop locuieste tot in Dragus, satul studiat in anii 30 de echipele de sociologi ale lui Dimitrie Gusti. De data aceasta, in postura de salvator prin indreptarea greselilor "revolutionare" din 1990. Cuprinsi de adanci remuscari, dragusenii i-au cerut imperativ sa candideze la primarie. In cele din urma a acceptat si a iesit primar, cu toate ca a ramas independent. Fara experienta, fara bani, fara macar un jurist care sa-l ghideze prin hatisul legilor si fara un partid politic in spate,Vasile Pop a luat noua sa pozitie ca pe un apostolat, ca pe un sacrificiu necesar de dragul comunitatii. Intrand cu oarecare naivitate pe poarta primariei, si-a propus ca in mandatul de patru ani sa ridice nivelul de viata al consatenilor, sa creeze programe si proiecte aducatoare de bani europeni si, ca urmare, sa incetineasca ritmul plecarii tinerilor in strainatate.
"Daca privatizarea ar fi avut loc imediat
dupa Revolutie, poporul roman ar
fi astazi mult mai bogat"
- Pana la urma ce s-a intamplat cu bicicleta, domnule primar? A ramas C.A.P.-ul in paguba sau...?
- Am retrocedat-o! La 12 aprilie 1990 le-am trimis urmatorul act de restituire: "Subsemnatul Pop Vasile restitui C.A.P.-ului Dragus, sau ce a mai ramas din el, bicicleta de culoare rosie (doar am fost comunist, nu?), marca "Tohan Carpati", cumparata de C.A.P. de la magazinul satesc din Dragus, conform facturii, in urma cu cinci ani. Bicicleta este completa si in buna stare de functionare". Asta a fost tot, sefii au rasuflat usurati si, cuprinsi de patos revolutionar, au inchis ochii la distrugerea gardului livezii de 200 de hectare, transformata, tocmai cand intrasera pomii pe rod, in pasune pentru oi. Grajdurile moderne au fost vandute, pe un pret de nimic, fostei presedinte, iar cartofii pentru samanta din silozuri (1057 de tone, adica 26.420 de saci!), cumparati de mine in toamna precedenta, cu "bani comunisti", au fost lasati sa putrezeasca. Astfel de aberatii s-au intamplat pretutindeni in tara si las cititorii sa calculeze cata avutie nationala a disparut sau a fost furata sub obladuirea politicienilor din ultimii 15 ani. De altfel, ziarul bucurestean "Cotidianul" a si facut recent un calcul conform caruia ar fi vorba de minimum 92 miliarde de dolari, o suma aproape inimaginabila.
- Care credeti ca sunt cele mai condamnabile actiuni ale clasei politice romanesti, in frunte cu cei care inca ne conduc astazi?
- Cea mai trista este lichidarea C.A.P.-urilor, in loc de transformarea lor in cooperative capitaliste de proprietari. Pe aceeasi treapta se situeaza intarzierea privatizarii industriilor, pana in momentul in care combinatele si uzinele, inglodate in datorii, nu au mai valorat doi bani. Atunci au gasit cu cale sa le vanda. Daca privatizarea ar fi avut loc imediat dupa Revolutie, inclusiv prin vanzarea fermelor agricole de stat, poporul roman ar fi astazi mult mai bogat si ar trai incomparabil mai bine. In fine, de o mare gravitate mi se par incurajarea clientelismului politic si absorbtia de bani publici prin firmele unor grupuri de interese ale partidului de guvernamant, indiferent care a fost acesta. Schimband ceea ce este de schimbat, putem spune ca liderii care au condus destinele tarii in acesti 15 ani sunt frati buni cu Spiridon Fogoros, dragusanul nostru care, in stare de ebrietate fiind, a indemnat lumea in adunarea generala din ianuarie 1990 sa distruga toate investitiile locale, sa smulga din radacini toti pomii din livada, ca acolo au fost "cele mai bune balti in care se scaldau bivolii satului". Asa a ajuns economia romaneasca postrevolutionara: un fel de balta in care nu s-au scaldat bivolii, ci au pescuit pescuitorii in ape tulburi.
"Omul sfinteste locul, nu cu busuiocul,
ci cu sudoarea fruntii"
- Am aflat ca ati ajuns primar fara nici un fel de publicitate, fara afise si postere lipite pe stalpi...
- M-am intalnit cu oamenii pe ulita si le-am spus simplu ca vreau sa fac ceva pentru sat. I-am iertat pe toti cei care m-au expulzat din Dragus in urma cu 15 ani, sunt foarte iertator. I-am uitat si pe cei care au fost impotriva candidaturii mele si strigau la carciuma ca sunt prea batran, ca n-ar trebui sa conduc comunitatea. Le-am spus doar atat: "La 60 de ani, sunt batran pentru tineri, dar sunt tanar pentru batrani. Omul sfinteste locul, nu cu busuiocul, ci cu sudoarea fruntii. Vreau sa demonstrez acest adevar".
- Au trecut deja cinci luni de la alegeri. Cum stati cu... sfintirea locului, d-le Pop?
- Mai slab decat m-am asteptat. Tot ce tine de administratia locala imi era necunoscut si a trebuit sa ma apuc de invatat. Am terminat renovarea primariei, un monument de pe timpul Imperiului austro-ungar, si am introdus incalzirea centrala. Parerea mea este ca nu poti avea autoritate, ca primar, daca primaria are peretii cojiti si ploua prin acoperis. Din primavara, voi declansa prima mare actiune: construirea trotuarelor si plantarea a mii de flori. E prea mult noroi in Dragus si vreau sa scap de el.
- Doar cu flori si trotuare vreti sa ridicati satul?
- Ambitia mea e sa elimin si noroiul din suflete, ridicand satul pe baze culturale. E mare nevoie de cultura in zilele noastre, murdarite de precaritatea si imoralitatea mediului politic. Apropierea de manastirea de la Sambata de Sus, cu viitorul sau mare centru cultural, ne obliga sa fim la inaltimea acestei nobile vecinatati. Sa avem iarasi un sat frumos si celebru, ca odinioara. Iar intr-un astfel de loc, in mod sigur se vor dezvolta afacerile si turismul, vor prinde viata proiectele. Cum sa vina investitorii intr-un sat trist, cu case nevaruite, cenusiu si locuit de oameni posaci? Vreau sa construiesc, cu prioritate, pe langa caminul cultural, un centru modern de arta si cultura, cu un muzeu al satului, cu cercuri etnografice, de mestesuguri traditionale, dar si de informatica, agronomie si floricultura, unde tinerii satului si-ar putea gasi de lucru. Pe de alta parte, daca Muzeul Satului din Bucuresti se mandreste cu o gospodarie taraneasca integrala din Dragus, iar Muzeul Bruckental din Sibiu are doua sali unde se afla mobilier vechi din satul nostru, noi de ce n-am putea avea asa ceva? Totul tine de vointa si de intelegerea faptului ca prosperitatea economica apare mai repede acolo unde lumina culturii deschide drumul.
- Visati frumos, d-le primar. Pe cine va bazati cand faceti aceste curajoase planuri?
- Pe intelectualii satului, pe consilieri si pe tinerii voluntari romani si straini care vor ajunge la Dragus via Sibiu. Pe oricine dintre cititorii dvs. care doresc sa ne sprijine. Mai este o personalitate de mare incredere: primarul Klaus Johannis. Prin infratirea Dragusului cu Sibiul, in perspectiva anului 2007, cand va fi capitala europeana a culturii, am pus la cale cu d-l primar plasarea viitorului nostru centru de cultura sub umbrela, si financiara, si tutelara, a marelui oras de pe Cibin. Asa suntem siguri ca proiectul se va realiza.
"Doamne, de ce te-ai suparat pe noi?
De ce faci sa dispara talpa tarii?"
[/img]- Dragusenii si-au ales un primar care-i poate duce, la 75 de ani dupa Dimitrie Gusti, in lumea buna a satelor iesite din anonimat. Daca tot sunteti atat de prins de ideea culturala, ce credeti ca se afla la originea greselilor politice din ultimii 15 ani?
- Dupa cum in timpul lui Ceausescu, toate nenorocirile au avut drept cauza ignoranta si ticalosia dictatorului si a sotiei sale, tot astfel, dupa 1989, toate greselile care s-au facut si se mai fac, daca au fost greseli si nu ticalosii, au la baza lipsa de cultura. Fara cultura nu poti ridica un popor.
- Pare de necrezut ca ati ramas independent si n-ati fost deja atras in orbita vreunui partid. N-ati simtit presiunea nimanui?
- Cum sa nu! Au venit intai de la Psd si m-au intrebat de sanatate, apoi de la Alianta Da. Le-am spus ca nu ma intereseaza politica, oamenii nu m-au ales pentru culoarea mea politica. Sunt constient ca va fi greu, ca-mi va fi conditionat bugetul, ca in atatea alte cazuri relatate de presa, dar deocamdata nu ma pot indoi. Voi continua sa ma zbat, si numai daca binele dragusenilor va fi pus in pericol iminent, atunci poate ma voi face frate cu o sigla de partid, pana o sa trec puntea. Deocamdata, infratirea la care tin este aceea cu Sibiul, iar d-l Johannis agreeaza statutul meu actual.
- Ca inginer sef la C.A.P. aveati o bicicleta, aveati la dispozitie masini, tractoare, carute, oameni harnici. Ce aveti azi, ca primar?
- Tot o bicicleta, dar a mea, iar la primarie nu am decat o Dacie, dar nici o dotare, nici personal, cu exceptia unui computer si a unui fax. Nu am un jurist, n-am buget sa-l platesc si mi-e frica sa nu incalc puzderia de legi fara sa vreau. Dar nu ma dau batut. Sunt doar ingrijorat de o realitate care ameninta satele ca un cosmar: moartea taranimii de tip traditional. Daca as mai fi primar, de acum zece ani inainte, ceea ce nu cred ca se va intampla, fara sa vreau as deveni martorul disparitiei taranilor din Dragus. As fi primar peste un sat fantoma. Deja media de agricultori depaseste varsta de 60 de ani. Cat vor mai putea munci? Maxim zece ani. Tinerii is dusi in strainatate sau in orase. Vor ramane putini care au tractoare si utilaje si care nu se vor mai numi tarani. Se vor numi fermieri. Si doar pe ei ii va stimula Ue cu subventii, nu pe micii producatori, adica pe tarani. Ue va accelera disparitia unei civilizatii, a unei clase intemeietoare de neam. Doamne, de ce te-ai suparat pe noi? De ce faci sa dispara talpa tarii? Odata cu taranimea, se duce si sufletul nostru. (Plange. In zare se arcuiesc, inzapeziti, Muntii Fagaras. La marginea satului, acolo unde odinioara se inaltau magaziile C.A.P.-ului, patule imense, pline cu porumb, coloreaza in galben zarea cenusie. Este recolta primului mare fermier local, Socaciu Cleonid, stransa de pe jumatate din pamanturile arendate de la batranii care nu mai pot sa munceasca. Viitorul a inceput deja fara nici un avertisment.)
Primarului Vasile Pop ii puteti scrie la primarie sau telefona la: 0268/24.15.11