Intamplari de iarna cu caini si pisici

Prietena mea, Matilda B., locuieste intr-un bloc frumos, undeva pe langa "Favorit". Si apartamentul ei este frumos, destul de spatios, asa incat, timp indelungat, cele 3 pisici ale ei au dus-o nespus de bine, mai ales ca sunt prietene intre ele. Numai ca intr-o vara, Matilda a salvat de langa rigola unde fusese aruncat, un "gunoi" miscator: un pui, o catelusa aurie de doua-trei luni, peste care trecuse roata unei masini. Rezultatul? Labuta dreapta din spate rupta in cateva bucati si pielea jupuita din sold.



Cu dragoste, cu bani si cu buna ingrijire medicala, catelusa s-a facut bine. Matilda a adoptat-o din prima clipa si, din motive doar de ea stiute, a botezat-o... Zoe. Zoe s-a imprietenit repede cu pisicile. Dar... iarna trecuta, in viata Matildei a aparut si Tiganca, de data asta o catea batrana, neagra, cu stea alba pe piept. Tiganca dadea sa moara undeva, in parcul de langa Parlament. Pe un ger cumplit, a avut norocul ca Matilda s-o vada. Catelusa agoniza si avea o rana urata, plina de puroi la burta. Cu aceeasi dragoste, cu ceva bani si multa ingrijire medicala, Matilda a readus-o la viata. O viata noua pentru un "caine de strada": la caldura,cu mancare buna si nesfarsite mangaieri. Din prima clipa s-a inteles cu Zoe, de parca ea, Tiganca, ar fi priceput ca avusesera parte, amandoua, de acelasi noroc... Cat despre pisici, nici pomeneala de incaierari! Pisicile-regine le-au privit si le privesc pe cele doua "intruse" ca pe un moft al stapanei lor adorate. Dar iata ca, dintr-o data, Matilda a cazut bolnava la pat si s-a internat in spital, urmand sa fie operata. Asa ca in casa a aparut o "straina", adica o buna prietena a Matildei, dar care nu are si nu a avut niciodata vreun animal. Din prima clipa, cainii au refuzat sa manance. Pisicile - la fel. Doar apa mai beau - din cand in cand. Pisicile s-au refugiat pe dulapuri, cainii - s-au pitit pe dupa mobile. Zoe a refuzat lesa. Curate din cale-afara, catelusele au acceptat totusi sa iasa din bloc doar pana la colt, atat cat sa nu murdareasca parchetul ori covoarele. Chinul asta a durat timp de vreo trei zile, atat pentru Mariana, prietena Matildei, cat si pentru cainii si pisicile din casa. Mai exact, pana in clipa in care Matilda a fost dusa in sala de operatie. Operatia a inceput fix la ora 3 dupa-amiaza. Din clipa aceea, cainii s-au ascuns. Pisicile - la fel. Oricum, inca de dimineata, in apartament nu se auzise, nu se vazuse nici o miscare. Dupa 7 ore de asteptare incordata a vreunei vesti de la spital, cainii au iesit din ascunzatoare si s-au indreptat glont spre Mariana. Uimita, ea a vazut cum Zoe (cea care din prima clipa a sosirii o maraise, aratandu-si coltii ascutiti) se aseaza langa ea, punandu-si botul mic pe genunchii ei. Tiganca dadea din coada. Si atunci... a sunat telefonul! De-acolo, de la spital, unde statuse zile si nopti in sir la capataiul bolnavei, verisoara Matildei anunta: "Gata! Matilda a scapat! E la reanimare!". Asadar, cainii dadusera, primii, vestea cea buna! Dupa telefon, Zoe si Tiganca pornira dand din coada spre bucatarie, acolo unde, zile si nopti intregi, mancarea si apa le asteptasera in zadar. Au urmat patru zile de veghe incordata, dar lipsita de nori, in care cainii si pisicile au mancat cu pofta, parca scapati, la randul lor, dintr-o mare primejdie. Zoe si Tiganca au facut in acest rastimp, in pas cu Mariana, lungi si placute plimbari. Stand la soare printre ferestre, pisicile s-au spalat indelung, tot asteptandu-si stapana.
Acum Matilda e acasa. E teafara din nou si zambeste intruna, inconjurata de dragostea fierbinte a lui Zoe, a Tigancii si a celor trei pisici, frumoase si grase: Sisi, Luli si Greta...

***

A doua serie de intamplari o are in centru pe Adi, o catelusa neagra, cu par ondulat. Adi a stat in curtea ei, in cotetul ei, timp de vreo 7-8 ani. Nu stiu daca a fost iubita sau nu. Stiu doar ca in urma cu o luna, stapanul ei a vandut casa din strada Labirint si s-a mutat la doi pasi, in alt imobil, tot al lui. Nu si-a luat si cainele dupa el. Adi a ramas pe loc, in curtea pustie, parasita ca un obiect nefolositor. Intre timp, au venit muncitorii tocmiti sa repare casa, intru sosirea noului proprietar. Adi s-a acomodat bine cu ei, pentru ca, pe langa hrana pe care o primea de la noi, cei din "zona", alertati de faptul ca fusese abandonata, mai primea si de la unul dintre muncitori cate o "gustarica"... Dar asta n-o impiedica sa stea ore in sir cu ochii la poarta, doar-doar va veni stapanul s-o ia si pe ea in noua lui locuinta... Si iata ca acum doua zile, muncitorii au aflat ca noii proprietari - "niste italieni scarbosi" - le-au poruncit sa alunge cainele. Primul gest ordonat de noua stapanire a fost sa distruga cotetul care o adapostise pe Adi de arsita, de ploaie, de ger. Catelusa, nedumerita la inceput, ingrozita mai apoi, a ramas in mijlocul curtii. Dupa un timp, muncitorii ne-au trimis vorba ca ei vor pleca spre seara, ca vor pune lacat pe poarta, "asa ca, asta e, cainele ramane in strada!". Ca s-o ferim de moartea prin abandon, am apelat la Fundatia "Vier Pfoten" si am cerut un ajutor de urgenta. Am fost ascultati. Adi a fost luata cu blandete de-acolo, a fost castrata, deparazitata si tratata cum se cuvine. Cred ca acum e foarte stresata. Si mai cred ca isi asteapta, cu o nadejde plina de lacrimi si de suspine, un stapan milos si iubitor. Adi seamana cu un labrador. Stie sa salute, e tare duioasa, da labuta si spera ca, pana la urma, se va gasi si pentru ea un stapan.