Noua printesa a cantecului ciobanesc: Gabriela Tuta

Corina Pavel
Frumoasa si inteligenta, eleva in ultima clasa la un liceu din Sibiu, pe umerii ei apasa o responsabilitate uriasa: a fost "inscaunata" ca principesa mostenitoare a cantecului ciobanesc din Marginimea Sibiului.

"Cantecul popular va fi crezul meu pentru toata viata".

Intotdeauna i-am privit cu admiratie si cu emotie pe cantaretii de muzica populara din Transilvania. Cu tricolorul pus la vedere, legat ca cingatoare sau prins in piept, urca pe scena cu o solemnitate si o noblete, de parca s-ar pregati sa citeasca Proclamatia de pe Campia Libertatii de la Blaj. O proclamatie patriotica, pe care nu se sfiesc sa o reinnoiasca, prin cantecele lor in care se mai simte si astazi suferinta trecutului, dar si atasamentul fata de Raiul in care i-a asezat Dumnezeu.
La cei 18 ani pe care abia i-a implinit, Gabriela Tuta poarta, si ea, tricolorul legat la brau, ca reprezentanta a unei stravechi familii din aristocratia taraneasca a Marginimii Sibiului. Este eleva in ultimul an la Colegiul "Octavian Goga" din Sibiu, are ochii de catifea neagra si dintii albi, perlati, ca in reclame. La varsta ei nu stie inca ce sunt patima si pacatul, considera ca dragostea iti fura energia, ca trebuie s-o traiesti la ani mai maturi. Privind-o, pare o nimfa, o faptura nascuta din aburul si soapta padurii, dar cand vorbeste, nu-ti e greu sa ti-o imaginezi cu sarica pe umeri si cu pusca ghintuita intr-o mana, capetenie de haiduci, gata sa indrepte strambatatea lumii de azi.

Cu cerul deasupra si cu Dumnezeu in suflet

- La 80 de ani, "Doamna muntilor" din Marginimea Sibiului, Lucretia Ciobanu, ti-a transmis in fata publicului, pe scena, stafeta cantecului de ciobanie, declarandu-te continuatoarea stilului ei.
- Intr-adevar, inegalabila interpreta a cantecului ciobanesc din Ardeal m-a investit cu misiunea aceasta, pe cat de frumoasa, pe-atat de grea. "Tu esti a doua Lucretie!", mi-a spus. "Du mai departe mostenirea pe care o las, dar pastreaz-o curata, pastreaza cantecele asa cum le-am primit din strabuni, asa cum le-au cantat din vechime ciobanii nostri pe varf de munte, cu turma de oi imprejur, cu cerul cu stele deasupra si cu Dumnezeu in suflet." Lucretia Ciobanu e o somitate a cantecului romanesc, o legenda vie, imaginea autentica a cantecului de ciobanie din muntii Sibiului. Cu o tenacitate care a facut-o sa nu se abata cu o iota de la cantecul nostru traditional, a ajuns la aceasta longevitate extraordinara. Ce artist nu si-ar dori aceasta aura?
- Vorbeste-mi despre debutul tau. Cand ai inteles ca acesta iti e drumul?
- M-am intalnit cu muzica romaneasca si cu cantecul nostru de ciobanie ascultandu-le in special pe Lucretia Ciobanu, pe Maria Tanase, pe Ioana Radu, in casa parinteasca. Stam intr-un cartier de povesti din Sibiu, in Turnisor (am fost prima familie de romani intre sasii de-acolo, care aveau gradini de flori si de zarzavat extraordinar de frumoase, si care, din pacate, au emigrat aproape toti). Parintii mei veneau din lumea minunata a satelor romanesti din Marginime, tatal meu din Talmacel, mama din Saliste. La Sibiel, un sat de care s-au indragostit amandoi, pentru ca le-a evocat amintirile copilariei, au cumparat o casa taraneasca, in mod special pentru a ne introduce pe noi, copiii (eu, sora si fratele meu mai mari), in lumea satului. Tata are o voce frumoasa, canta si el cand era mic in corul scolii, si au in urma, din partea lui, un intreg sir de stramosi care au fost cantori de biserica. Desi pe la patru ani cantam muzica usoara si eram indragostita de Madalina Manole, invatatoarea mea m-a convins ca trebuie sa cant muzica populara si, astfel, la 9 ani, am imbracat pentru prima data un costum taranesc imprumutat de la vecina noastra din Sibiel, tanti Marioara, si am urcat pe scena ca sa particip la un concurs de acest gen. Am fost premiata, au urmat alte participari, alte premii si fiecare apreciere imi dadea curaj sa continuu. Drumul meu s-a definit abia la 14 ani, odata cu participarea la Concursul "Mostenitorii", organizat de d-na Marioara Murarescu, in cadrul emisiunii sale "Tezaur folcloric", si obtinerea trofeului acestui concurs. A fost cel mai important examen, dat in fata specialistilor din juriu, in fata publicului si in fata telespectatorilor. Apoi am avut inregistrari la radio si televiziune, participari la festivaluri nationale. Am studiat muzica populara si la Scoala Populara de Arta din Sibiu, timp de trei ani de zile, la clasa doamnei Maria Lia Bologa, iar acum ma pregatesc cu domnul profesor Gavril Prunoiu, de la Liceul de Muzica "George Enescu" din Bucuresti. Deseori merg la Biblioteca "Astra", la biblioteca noastra muzicala din Sibiu "Timotei Popovici", unde imi iau discuri vechi sa le ascult, studiez interpretarea Mariei Tanase, stilul ei, dar si stilul marilor interpreti ai Ardealului. Ma duc la Poiana Sibiului si caut batrani pastratori ai cantecului vechi, autentic, mai merg la bunicile care au ramas din vechiul cor de la Sibiel si ascult de la ele povesti, cantece. Inainte de a ma indragosti de cantec, m-am indragostit de portul popular sibian. In fiecare duminica, tanti Marioara, vecina noastra din Sibiel, isi calca poalele si iile ei atat de elegante, in alb si negru, se imbraca frumos si merge la biserica. Poarta cu atata sfintenie costumul popular, il pregateste si-l imbraca cu un intreg ritual, ca nu mai pot de dragul ei. Toti banutii pe care i-am castigat pana acum cantand i-am folosit ca sa-mi cumpar costume din acestea vechi. Ma simt ca o printesa cand le imbrac.
- Esti o vedeta in devenire. Ce spun colegii tai de liceu despre tine? Te privesc cu invidie sau cu admiratie?
- Niciodata nu am vrut sa le dau impresia ca sunt o vedeta. Intotdeauna m-am comportat modest, ca o eleva oarecare. Nu vreau sa ies in evidenta, nu amestec viata de scena cu viata de scoala, desi e greu sa te imparti intre ele, mai ales cand sunt chemata in spectacole, si pentru asta trebuie sa lipsesc de la ore. In momente ca acestea, e nevoie ca atat profesorii, cat si propriii colegi sa inteleaga ca mai ai si o alta preocupare pe langa scoala si ca pasiunea si daruirea cu care o faci motiveaza absentele de la ore. Evident, nu exagerez niciodata. Cu totii, colegi si profesori, ma felicita si ma admira pentru ceea ce fac atunci cand ma vad la televizor sau in sala de concerte. De altfel, le cant si lor la petreceri. Colegilor mei le place foarte mult muzica populara. Din fericire, exista multi tineri indragostiti de muzica si traditia romaneasca, nu sunt bantuiti cu totii de mode, incompatibile cateodata cu spiritul romanesc.

Asteptand un viitor mai bun

- Daca ar fi sa vorbesti despre sperantele si dezamagirile tinerilor, ale colegilor tai de generatie, ce ai spune?
- Speram cu totii la un viitor mai bun, chiar daca traim acum niste zile mai tulburi si simtim de multe ori ca pasim pe nisipuri miscatoare, ca nu stim ce sa facem ca sa fie bine, nu stim daca dupa ce ne vom ispravi facultatea vom avea un loc de munca. Suntem nelinistiti in legatura cu ceea ce ne aduce ziua de maine, si asta nu pentru ca nu am avea incredere in fortele proprii, ci pentru ca nu avem incredere in sistemul actual din invatamant si in posibilitatile pe care le ai ca tanar absolvent. Iata de ce emigrarea li se pare multora dintre noi o solutie pentru a se afirma profesional.
- Sa vorbim despre lucruri mai vesele. 18 ani e o varsta foarte frumoasa, acum inmugureste prima dragoste...
- Deocamdata nu sunt indragostita, dar astept sa se intample asta. Vreau prima data sa ma implinesc pe plan profesional, sa termin cu examenele, sa-mi definesc drumul artistic, si dupa aceea. Este un timp pentru toate. Cateodata ma intreb, si o intreb si pe mama: "Oare nu ma place nimeni?". Dar stiu ca de vina sunt eu. Sunt dura, rece ca gheata cu baietii, ii tin la distanta, mi-e teama sa nu ma abata din drumul meu, ca dragostea e oarba, asa se spune... Daca ma indragostesc si-mi pierd capul? Am citit niste studii cum ca o viata sexuala inceputa prea devreme scade nivelul intelectual si, de altfel, cred ca e bine sa vorbim despre asa ceva dupa ce ne-am casatorit, ca sa fim "in regula" in fata lui Dumnezeu. Pe de alta parte, artistii au parte de o viata foarte tumultuoasa, tentatiile si ispitele sunt la tot pasul si intotdeauna ma rog la Dumnezeu sa ma fereasca de ele. Cu toate ca eu sunt nascuta in zodia Scorpionului, adevaratii campioni ai nelinistilor... Poate daca voi gasi un baiat bun, cuminte, cultivat - ca sa discutam ca de la egal la egal, sa nu intervina diferente de ordin moral si chiar social... atunci, poate! Deocamdata, vreau sa raman un copil modest, care are insa ambitia de a ajunge departe! Stiu cand trebuie sa spun "nu" si stiu sa-mi argumentez parerea, pot sa stapanesc o situatie dificila si am un echilibru de la care nu vreau sa deviez. Si pana ma maturizez pe deplin, am "paznici" si prieteni buni: mama si tata.
- E clar, esti unul din copiii aceia mari, care inca il mai asteapta pe Mos Craciun!...
- Da! Il astept pe Mos Craciun cu infrigurare. Toti credem in el, pentru ca Mosul vine pe raza de lumina a copilariei spre noi, oricat de mare ar fi distanta care ne desparte de anii aceia plini de povesti si lipsiti de griji. Avem nevoie sa credem asta, nu neaparat ca pe un pretext pentru a primi un cadou anume, ci mai mult pentru o stare de spirit, pe care o avem numai in aceasta perioada a anului, cand petreci cu familia sarbatoarea Nasterii Domnului, cand te revezi cu cei dragi, cand astepti impreuna cu ei colindatorii in Noaptea Sfanta. Si noi vom face brad, ca-n fiecare an, vom primi colindatori, vom merge la biserica. Vom manca cornuletele cu nuca si cozonacii traditionali pregatiti de mama si bunica. Miroase atat de bine in casa de Craciun, si noi ne straduim sa ne bucuram din tot sufletul de sarbatoarea Nasterii Domnului, asa cum parintii nostri spun ca se intampla in copilaria lor, la tara, cand lumea era mult mai credincioasa si mai cu frica lui Dumnezeu si toate lucrurile erau in rostul lor, din vechime. Anul acesta, cred ca cel mai mult imi doresc ca Mos Craciun sa-mi aduca un dar spiritual, mult mai important ca unul material. Desi oricarei fete de varsta mea ii fug ochii pe haine, farduri sau parfumuri, eu am nevoie de intelepciune, luminarea mintii si discernamant pentru a alege drumul bun din cate cai mi se deschid acum, la terminarea liceului. Nu m-am hotarat inca intre Facultatea de Relatii Economice Internationale sau cea de Drept. Sibiul e un oras fermecator, plin de istorie, de traditie, il iubesc, ma bucur ca mi-am petrecut aici copilaria si anii adolescentei. Dar sunt nerabdatoare sa cunosc si viata Bucurestiului, misterele lui, partile lui frumoase. As dori sa vin ca studenta in Bucuresti. Desi mi-e teama, ca oricarui ardelean, ca orasul acesta o sa ma inghita, am de gand sa ma tin tare si sa ma folosesc de toate sansele de afirmare pe care ti le ofera Capitala. Am planuri mari, vreau ca la anul, pe vremea asta, sa ma laud ca sunt studenta si ca am deja primul meu album.
- Ce-ai vrea sa le spui celor care te-au remarcat si iti asteapta drumul de-aici inainte?
- Parintele Arsenie Papacioc a spus odata ca fiecare om are ceva deosebit de la bunul Dumnezeu, si dupa acest har si dar ni se va si cere. As vrea sa le spun sa aiba incredere in mine, ca n-o sa-i dezamagesc: cantecul popular va fi crezul meu pentru toata viata.