"In disperarea mea, nu cer un ajutor in bani, ci in rugaciune"

"In disperarea mea, nu cer un ajutor in bani, ci in rugaciune"

Stimata d-na directoare Sanziana Pop,
Va multumesc pentru oaza de liniste pe care o ofera revista dvs. si rog pe Bunul Dumnezeu sa va intareasca credinta, sa va dea sanatate si tot ce va doriti, atat dvs. cat si intregului colectiv.
Sunt o mama a carei rugaciune se indreapta cu toata credinta spre cer, spre Domnul nostru Iisus Hristos si Maica Domnului. In disperarea mea, nu cer un ajutor in bani, ci un ajutor in rugaciune. Rog cu smerenie si mare incredere, pe toti preotii care citesc aceasta minunata revista, sa-l includa in rugaciunile dansilor pe robul lui Dumnezeu Eugen, fiul meu, pentru luminarea mintii, oprire din ratacire, indreptare, recapatarea credintei, continuarea studiilor, indepartarea patimilor, sanatate, izbavirea de lucrurile diavolesti, linistire, pace si intelegere cu familia si cei din jur.
La fel, ii rog pe toti bunii crestini sa-l ajute prin pomenirea in rugaciunile lor, fiindca puterea rugaciunii colective este foarte mare, iar Dumnezeu in nemarginita sa bunatate va randui ca fiul meu sa se indrepte.
Rog in genunchi pe Bunul Dumnezeu sa dea multa credinta, putere de rugaciune, sanatate si liniste celor care-mi vor intelege durerea si ma vor ajuta. Le multumesc din suflet.
Multumesc lui Dumnezeu pentru gandul dat de a trimite aceasta scrisoare, pentru care sper ca va fi gasit un spatiu de publicare. Cred, cu toata fiinta mea, ca acest gest va contribui la indepartarea nenorocirii care s-a abatut asupra noastra.
O mama disperata pe moment, dar optimista in rugaciune, va multumeste!

"Poate va veni si pentru ele ziua dreptatii"

Mult stimata doamna Sanziana Pop,
Stimata redactie,
Va citesc de ani de zile, astept sambata ca pe o sarbatoare. "Formula As" este o revista balsam pentru sufletele noastre, este medic pentru suferintele noastre, un sfetnic pentru toate varstele, un unicat in tara asta, ravasita de atata suferinta. M-am gandit mult pana sa va scriu, dar am ajuns la concluzia ca asa cum va cunosc, sunteti singura speranta pentru cazul pe care vi-l relatez. Prin intermediul fiului meu, care este profesor, am cunoscut tragedia unei familii pe care incerc s-o ajut de ani de zile, asa cum pot, dar nu indeajuns fata de situatia disperata in care se zbate. Este vorba de familia profesorului Malearciuc Colea din Baia Mare, fost profesor de limba rusa, care in urma unui denunt facut de o colega al carei sot era securist, a fost ridicat de acasa (facuse cateva critici in legatura cu Ceausescu), dus la Securitate, batut fara mila pana i-au distrus toate organele interne, apoi aruncat pe scari de la etaj. Ajuns in spital, n-a putut fi ajutat, si in urma acestei batai bestiale, dupa trei zile a decedat, lasand in urma o sotie si o fetita de 6 ani. Profesorul Malearciuc era un intelectual de inalta clasa; a tradus poeziile lui Eminescu in limba rusa (cartea a aparut la Editura "Dacia" in anul 1987), a tradus poezii populare din romana in rusa si ucraineana. Familia s-a zbatut intr-o saracie cumplita. Au ajuns sa nu-si poata achita datoriile la intretinere; li s-a taiat gazul. Fara caldura, hrana, e o minune ca au rezistat doar cu un resou, ani de zile. Dar desi a crescut in mari neajunsuri, fetita a reusit, totusi, sa termine o facultate in Baia Mare, cu profil de traducator. N-a gasit loc de munca si, speriata ca nu va reusi sa se intretina cu aceasta calificare, a dat examen la Cluj, la Colegiu, sperand ca in calitate de invatatoare va gasi mai usor un loc de munca. Nenorocirea este ca din pensia mamei, de 2.600.000 lei, nu au cum sa plateasca taxele si intretinerea, precum si alte datorii neonorate. De aceea, au ajuns la solutia de a-si vinde casa. Aceasta solutie extrema m-a facut sa va scriu. Am 85 de ani si cunosc saracia. Sotul meu a fost detinut politic 8 ani, am ramas cu cinci copii si doua surori orfane de intretinut, am fost demolata, refugiata, cunosc toate ororile comunismului, de aceea am incercat sa ajut cu putinul meu aceasta familie care a ajuns la capatul rabdarii, dar posibilitatile mele de pensionara sunt putine.
Persoanele in numele carora va scriu nu stiu de scrisoarea aceasta. Sunt marcate si astazi de frica. Poate va veni si pentru ele, odata, ziua dreptatii. Imi cer scuze pentru aceasta scrisoare lunga. Sper in bunatatea si ajutorul dvs., care n-a intarziat sa aduca fericire in multe cazuri disperate. Dumnezeu sa va dea sanatate si putere. Va multumesc.
Simu Carolina - str. Ciocarliei nr. 2, Baia Mare

Adresa familiei: Maria Malearciuc - str. Enescu 4/68, Baia Mare, jud. Maramures, cod 430094

"Poate Mos Craciun ii va aduce lui Radu o raza de fericire"

Stimata doamna,
Tarziu si cu mare strangere de inima m-am hotarat sa va scriu si eu despre necazul meu. In anul 2001, copilul meu, Botorogeanu Radu, s-a imbolnavit si a fost diagnosticat cu limfom malign Non Hodgkin cu celule B, stadiul Iv, la Spitalul de copii "Budimex". Ulterior, a stat in spital 10 luni pentru tratament cu citostatice. Cu ajutorul lui Dumnezeu, a facut toate curele din protocolul 2001. Dupa externarea din spital, tratamentul cu citostatice a continuat si acasa, dar starea sanatatii lui nu e inca stabila. Mergem si acum in fiecare luna la Bucuresti, la control si la analize. Eu si cu sotul meu suntem pensionari, locuim la bloc, ne este din ce in ce mai greu. Copilul are nevoie de hrana buna, de vitamine, de intaritoare, atat de importante pentru un copil cu asemenea diagnostic. Dar cel mai mult, baiatul meu isi doreste un calculator pe care noi nu i-l putem oferi. Poate cu ajutorul dvs. si cu ajutorul oamenilor de bine, vom reusi sa-i facem copilului acest dar, pe care si-l doreste asa de mult. Avand in vedere ca starea lui il exclude din jocurile cu ceilalti copii, un calculator i-ar oferi o legatura cu lumea. Poate Mos Craciun ii va aduce lui Radu o raza de fericire.
Va multumesc mult.
(Atasat acestei scrisori va pun si certificatul medical din care reiese diagnosticul baiatului.)
Nusa Botorogeanu - str. Saturn nr. 3, bl. 17, ap. 30, et. 2, Moreni, jud. Dambovita, cod 135300

"Toate sperantele de a-mi ajuta familia se duc"

Stimata redactie a revistei "Formula As",
Apelez la bunavointa dvs. sperand ca pe aceasta cale voi gasi sprijin si ajutor la necazul pe care il am. La numai 35 de ani, o boala cumplita s-a abatut anul acesta asupra mea. Am fost diagnosticata cu neoplasm al colului uterin. Sunt internata la Spitalul Judetean Galati, de unde va scriu acum. Urmez o cura cu citostatice, iar la sfarsitul lunii acesteia ma transfera la Bucuresti, pentru operatie. Nu am sa pot ajunge, deoarece nu am bani. Sotul meu, diabetic, are o pensie de boala de 1.500.000 lei. Avem doi copii, unul la liceu si unul in clasa a V-a. Eu am lucrat la un patron, dar de cand mi-au depistat acest cancer sunt disperata. Toate sperantele mele de a-mi ajuta familia se duc. Avem o restanta la chirie de 5.000.000 lei, pe care nu stiu cum s-o platim. Frigul a venit, lemne nu ne-am luat, eu sunt numai prin spitale. De aceea, am apelat la dvs., in speranta ca oameni cu posibilitati mai bune sa-mi dea si mie o mana de ajutor, ca nu stiu unde sa ma mai duc sa cer. N-am parinti. De la 15 ani am ramas orfana. Poate ca, printr-o minune, voi fi si eu ajutata si salvata.
Va multumesc cu lacrimi in ochi. Cu stima si respect,
Hanu Valerica si Hanu Angel (sotul) - str. Plevna nr. 153, Braila, jud. Braila, cod 810139

"Cine ne aude strigatul de ajutor?"

Draga mea doamna Sanziana,
Iarasi imi indrept ruga catre dumneata, ca spre ultima mea speranta. Acum doi ani, datorita publicarii in "Formula As" a apelului meu disperat, am primit lemnele trebuincioase si am trecut si eu si Maica Agripina Lupu cu bine peste iarna. Ce ne facem insa, ca iarasi avem nevoie disperata de ajutor? Cel mai mult ma sperie Maica Agripina care, la cei 89 de ani ai sai, zace de doua luni la pat. Are ulcer varicos la piciorul drept si pana acum am cheltuit 7.000.000 lei pe antibiotice, iar rana tot nu i s-a inchis. Ne-ar mai trebui tot atatia bani pentru continuarea tratamentului. E adevarat, eu sunt mai tanara, am 80 de ani, dar si eu sunt bolnava si am nevoie de medicamente pentru intestinul gros (sufar de constipatie si de hemoroizi). Pensiile noastre sunt tare modeste: Maica Agripina are 800.000 de lei, iar eu am 1.200.000 lei. Cum sa impartim banii mai intai? Manastirea noastra e de sine, adica fiecare traieste dupa cum se chiverniseste. Iar noi suntem si bolnave, si cu venituri modeste. Abia daca reusim sa ne cumparam de mancare! Si totusi, ca si acum doi ani, marea noastra suferinta este tot lipsa lemnelor pentru foc. Cine ne aude strigatul de ajutor? Ne vom ruga bunului Dumnezeu sa-i indrume pe cei cu inima buna si spre noi.
Cu speranta in suflet va urez Sarbatori fericite!
Maica Fotinia Dumitrescu - Manastirea "Varatec", cod 617013, com. Agapia, jud. Neamt



Pentru donatii :
Noile conturi ale Fundatiei de Cultura si Presa "Formula As" sunt:
Contul in lei: Ro66Ingb0001008101928910
Contul in Euro: Ro15Ingb0001008101920710
Contul in (Usd): Ro58Ingb0001008101924010
Numele bancii: Ing Barings Bucharest (Ing Bank) - B-dul Kiseleff Nr. 11 - 13, Sector 1, Bucuresti.