Sunt de acord ca un model nou de computer sau de telefon mobil iti poate usura viata, dupa cum medicamente minune pot combate boli dintre cele aparent nevindecabile, dar sunt anumite repere morale, politice, culturale, teologice care nu sunt afectate de scurgerea timpului. Dimpotriva, aceste repere sunt tot mai valoroase pe masura ce trece timpul. Nu cred ca s-a mai scris sau se va mai scrie vreodata vreo carte religioasa si etica mai valoroasa decat Biblia. Iisus Hristos nu se va demoda niciodata, indiferent cate noi secte, culte, biserici si religii s-ar inventa. Revolutia morala, spirituala si religioasa a crestinismului nu inceteaza de a-si face efectul. Tot asa, in politica nu exista o gandire superioara reperelor fixate de filosofia greaca, in particular de Socrate, Platon si Aristotel. Unul dintre cei mai importanti autori din logica simbolica a secolului al Xx-lea, Alfred North Whitehead, coautor impreuna cu Bertrand Russell al celebrei Principia Mathematica, dar si creatorul uneia dintre cele mai provocatoare teorii filosofice, scria ca toata istoria filosofiei nu reprezinta decat "note de subsol (footnotes) la Platon". Afirmatia nu este exacta, dar este adevarata (distinctia asta am invatat-o acum vreo 20 de ani, la Paltinis, de la Constantin Noica, un alt admirator si comentator al lui Platon). In filosofia politica a lui Platon, care a fost continuata de catre Aristotel, politica si etica sunt unul si acelasi lucru. Politica este supremul bine, pentru ca reprezinta efortul de a face binele comun, binele public. Daca folosim acest criteriu si il aplicam constant in istoria politica a umanitatii, vom constata ca de-abia in democratiile occidentale consolidate se poate vorbi cu adevarat de realizarea interesului public. Iar daca avem acest criteriu in minte, vom intelege de ce, de mai bine de 60 de ani incoace, politicienii din Romania au fost mai mereu repetenti.
Daca privim politica pur analitic si constructiv, nu putem sa nu constatam ca au fost si multe exemple pozitive de politicieni care au lucrat pentru binele comun. Pot da o multime de exemple nationale, europene si internationale, dar ma voi rezuma la cele din Romania. Spre surprinderea colectiva, exemplele provin din mai multe partide politice. De pilda, daca ne referim numai la primari, in cele mai bine de 3000 de localitati din tara noastra, exista primari care au sfintit locul, fie ca este vorba de orase sau comune. Dintre primarii pe care oamenii ii recunosc ca lucreaza pentru comunitate, pot da multe nume, dar ma voi margini la doua: primarul Timisoarei, Gheorghe Ciuhandu, care a fost in repetate randuri ales, chiar si in 2004, desi partidul sau (Pntcd) nu mai reprezinta pentru moment o optiune favorita a electoratului; primarul (de fapt primarita) din comuna Falciu, judetul Vaslui, Tinca Damian, care a fost aleasa in premiera anul acesta (intr-o competitie cu 7-8 barbati), a facut in jumatate de an mai mult pentru comunitate decat ceilalti primari in 14 ani. Daca la Timisoara lucrurile sunt evidente chiar si pentru locuitorii altor localitati sau regiuni, de exemplul din Falciu, al Tincai Damian, se poate convinge oricine. Un alt exemplu, care este la granita dintre politica, societate civila si economie este al pastorului Kato, din satul Ilieni, judetul Covasna. Si Falciu, judetul Vaslui, si Ilieni, judetul Covasna, ar merita cateva pagini de revista, dar pana cand "Formula As" se va decide sa scrie pe larg despre modul cum "omul sfinteste locul", va rog sa ma credeti pe cuvant.
Pot da exemple de ministri care au facut bine in domeniul lor de activitate, dar in cazul lor, apartenenta la anumite partide sau guverne poate oricand umbri performanta institutionala. Si aici, doar doua exemple, Andrei Marga (pe atunci la Pntcd), ca ministru al invatamantului in perioada 1997-2000, initiatorul unei ample reforme a invatamantului, care din multe puncte de vedere a fost ulterior deteriorata, sau Ioan Mircea Pascu (Psd), ca ministru al apararii nationale din perioada de dupa 2000, cand Romania a intrat in Nato. Judecati strict in cadrul de referinta al domeniilor pe care acesti ministri le-au gestionat pentru perioade determinate de timp, performantele lor au fost in interes public. Mai pot fi date exemple de senatori si deputati, consilieri judeteni, municipali, comunali sau parlamentari, secretari de stat sau directori, functionari simpli sau politisti, fiecare dintre acestia facand binele la locul lor de munca sau in comunitati mai mult sau mai putin restranse. Problema este ca atat primarii, cat si ministrii, deputatii sau ceilalti enumerati nu au reusit sa schimbe perceptia publica defavorabila institutiilor democratice (mai ales Guvernul, Parlamentul sau partidele politice). Pentru ca binele in politica sa se impuna, el trebuie sa fie urmarit ca politica generala, la nivelul unor forte cu impact (guvern sau partid), nu ca rezultat al muncii izolate a unor indivizi.
Exista mai multe feluri de a realiza binele in politica. Exista mai multe modalitati de a realiza interesul public. Domeniul cel mai sensibil pentru realizarea binelui in politica este justitia. Daca justitia din Romania ar fi independenta de politic si coruptie economica, de influente oculte si interese de grup, atunci nici nu ar mai conta cine ar veni la putere si cine s-ar duce in opozitie. Daca in salile de judecata si in diferitele institutii ale puterii juridice s-ar realiza dreptatea, atunci am avea cu adevarat un stat de drept, am avea cu adevarat o democratie. Nu ar mai conta care partide formeaza majoritatea in Parlament si nici cele care ar forma coalitiile de guvernare (cele doua lucruri sunt diferite), nici cine este presedintele tarii, nu ar mai conta care sunt ministrii desemnati si primarii alesi, pentru ca orice nereguli ar comite acestia, ar ajunge in justitie, iar daca justitia si-ar face datoria, s-ar diminua sensibil si abuzurile. Pentru ca dorintele si normele enuntate sa devina realitate, oamenii nu trebuie sa astepte pasivi ca politicienii si partidele sa realizeze binele in politica sau sa lucreze in interes public. In Romania postcomunista, democratia a fost facuta de sus in jos, de catre politicieni si experti, fara aportul cetatenilor obisnuiti, care cred ca singura lor datorie in politica este sa se prezinte la vot. Or, democratia facuta de sus in jos nu are nici o valoare daca nu este intarita prin democratia facuta de jos in sus. Cata vreme nu va exista o presiune constanta si crescanda a cetateanului simplu, a societatii civile asupra Parlamentului, Guvernului, Justitiei, in tara noastra nu va fi nici democratie, nici stat de drept, nici bine in politica.