Inapoi, la vremea bunicii: Uleiurile Din Plante

Ilie Tudor
Cu conditia sa fie extrase prin presare la rece, ca acum o suta de ani, uleiurile de floarea-soarelui, dovleac si masline sunt un sprijin real pentru sanatate.

Cu mii de ani in urma, oamenii au reusit sa extraga din semintele plantelor un fel de esenta - un lichid galbui si vascos care, consumat ca aliment, era extrem de consistent si energizant, iar aplicat pe piele avea un efect hranitor si protector: uleiul vegetal. Acesta a devenit rapid aliment de baza, leac intern si extern si chiar ingredient al remediilor magice. Mai ales iarna, uleiurile aveau o mare cautare. Ele furnizau corpului o cantitate neasteptata de energie (mai mare decat oricare alt aliment cunoscut), aplicate pe piele o protejau de degeraturi si uscare in contact cu frigul si vantul, la nevoie erau un leac excelent contra durerilor de urechi, contra racelilor si a bolilor "de maruntaie". Odata cu venirea epocii industriale, cand s-au introdus metodele moderne de extragere si de rafinare a uleiurilor vegetale, acestea si-au pierdut calitatile vindecatoare (principiile lor active degradandu-se in cursul prelucrarii) si au cazut in uitare. Abia in ultimele doua decenii, odata cu descoperirea efectului terapeutic al unor substante active, continute in uleiurile extrase prin metode naturale, aceste produse au fost reintroduse, cu mult succes, in terapiile naturiste.

Cateva precizari

Pentru obtinerea unor efecte tamaduitoare se folosesc doar uleiurile obtinute prin presare la rece, singurele care pastreaza proprietatile terapeutice ale plantei din care provin. Cele mai mari beneficii pentru sanatate se obtin inlocuind complet in alimentatie grasimile animale si uleiurile obisnuite cu uleiurile vegetale naturale. Pe de alta parte, trebuie stiut ca gustul uleiurilor naturale, adica obtinute prin presare la rece, este mult diferit de cel al uleiurilor rafinate cu care suntem obisnuiti si, mai ales la inceput, ne va fi destul de greu sa ne acomodam cu el. Din acest motiv, in alimentatie, aceste uleiuri naturale se introduc gradat, folosindu-se la inceput in combinatie cu cele rafinate, care sunt fara gust si miros specific. De asemenea, trebuie sa avem grija ca uleiurile obtinute prin presare la rece sa fie proaspete, ele fiind mult mai usor alterabile decat cele obtinute prin procedee termice. Daca uleiul are un gust puternic amarui si este tulbure, acesta este semnul ca este degradat si, ca atare, nu va fi folosit, mai ales intern.

Uleiul De Masline

Este la ora actuala cel mai folosit ulei in diversele tratamente naturiste, atat intern, cat si extern. Avand o culoare verzuie (datorata continutului de clorofila) si un gust usor aromat, uleiul de masline este un excelent reintineritor, un protector al vaselor de sange si al aparatului cardiac, un antiinfectios bland si eficient. Iata cateva din indicatiile sale terapeutice:

Ateroscleroza, valori ridicate ale colesterolului - se foloseste in alimentatie, pentru o perioada de minimum doua luni, numai uleiul de masline neprelucrat termic, renuntandu-se la celelalte grasimi: unt, margarina, untura. Acest remediu ajuta la reglarea prompta a valorilor colesterolului, elasticizeaza vasele de sange si ajuta la curatarea lor.

Enterita, colon iritabil, constipatie - in fiecare seara se iau inainte de culcare 2 linguri de ulei de masline, dupa care se consuma cateva picaturi de suc proaspat de lamaie (pentru efectul antivomitiv). Tratamentul dureaza minimum o luna si se reia la nevoie.

Arsuri pe piele - se bate foarte bine un albus cu 1 lingura de ulei de masline si se aplica pe locul afectat, unde se tine vreme de minimum o ora. Este un remediu foarte bun, la putin timp dupa producerea arsurii. Pentru vindecarea rapida a arsurilor, se consuma si intern ulei de masline, care este foarte bogat in vitamina E (ajuta la regenerarea tegumentelor).

Pentru prevenirea racelii, pentru a proteja pielea (mai ales cea uscata) de efectele frigului - se face imediat dupa baie un masaj cu ulei de masline al intregului corp. Uleiul se va pune in mici cantitati in causul palmei si va fi intins pe piele cu miscari usoare, asemanatoare celor de mangaiere, palmele urmand sensul circulatiei venoase (mereu convergent spre plexul cardiac). In tarile mediteraneene, acest tratament este aplicat persoanelor slabite si copiilor anemici, pentru revigorare. Singura contraindicatie a acestei proceduri este alergia la uleiul de masline, problema care se manifesta prin aparitia unor bubite si a unor usoare mancarimi pe piele.

Nevralgie, dureri reumatice - in 100 ml (o jumatate de pahar) de ulei de masline se lasa sa macereze, vreme de cinci zile, o capatana de usturoi, data prin razatoare. Dupa trecerea acestui interval de timp, amestecul se filtreaza, iar cu remediul rezultat se fac ungeri zilnice ale zonelor afectate.

Cura antilitiazica cu ulei de masline

Este un tratament care dureaza trei zile si care s-a dovedit extrem de eficient in tratarea litiazei biliare (pietrelor la bila). Iata cum se face aceasta cura: se incepe cu o perioada de 48 de ore de post, timp in care se consuma doar suc natural de mere. In a treia zi, dimineata, se tine o sticla cu apa cat mai calda pe zona ficatului, timp de un sfert de ora. Apoi se bea o jumatate de pahar (100 ml) de ulei de masline presat la rece, dupa care se ia putina zeama proaspata de lamaie. Se mai beau apoi inca doua doze de ulei de masline, la intervale de 10-15 minute, cu putin suc de lamaie (care este un excelent antivomitiv). Daca simtiti nevoia de a voma, concentrati-va sa rezistati, culcati-va pe partea dreapta, cu sticla de apa foarte calda pe abdomen, pentru a facilita dilatarea canalelor biliare si eliminarea pietrelor si a malului din vezica biliara. Dupa 1-12 ore de la acest tratament, veti incepe sa eliminati scaune din ce in ce mai moi, in care se vad pietrele de la bila, ca mici corpuri ceroase de culoare verzuie, inconfundabile. Daca diareea va persista mai mult de 12 ore, atunci veti lua pulbere de cretisoara sau de scoarta de stejar: 1-3 lingurite pe stomacul gol, cu putina apa.

Uleiul De Dovleac

Este un remediu foarte mult folosit in medicina populara si in cea monahala romaneasca. Uleiul extras din semintele de dovleac este un excelent reglator al activitatii nervoase si al celei hormonale, este printre cele mai puternice vermifuge si detoxifiante naturale, fiind utilizat in trecut intr-o multitudine de boli, de la cele infectioase la cele cu substrat hormonal sau nervos.

Viermi intestinali (tenie, ascarizi) - doua linguri de ulei de dovleac se amesteca bine cu 2 lingurite de samburi de lamaie (care se strang din timp) bine pisati. Se consuma acest amestec pe stomacul gol, dimineata, dupa care se bea putin suc de lamaie. La 30 de minute, se mai ia 1 lingurita de ulei de ricin, diluata in 2 linguri cu ulei de dovleac. Tratamentul se repeta sapte zile la rand si are efecte vermifuge foarte puternice, nedand alte reactii adverse, decat o usoara senzatie de voma, care va fi combatuta cu suc proaspat de lamaie.

Hiperexcitabilitate nervoasa si sexuala - se consuma la fiecare masa salata verde, varza cruda sau andive, toate asezonate cu ulei de dovleac. Se scot in acelasi timp din alimentatie zaharul, produsele cu cacao si ciocolata, produsele cu indulcitori artificiali. Seara se iau 2 lingurite de ulei de dovleac cu putin suc de lamaie.

Prostatita - se ia de 3 ori pe zi cate o lingurita de ulei de dovleac, de preferinta intre mese, pe stomacul gol. Este un remediu de intensitate medie, cu efecte foarte bune pe termen lung.

Sterilitate la femei - se introduce in alimentatie ulei de dovleac, care va fi consumat neprelucrat termic, in salate, sosuri preparate la rece, adaugat ulterior in tocanite, ciorbe etc. Uleiul de seminte de dovleac este bogat in vitamina E (supranumita "vitamina fertilitatii") si contine anumite substante cu efect hormonal care favorizeaza procrearea.

Colita de putrefactie - inainte de fiecare masa se consuma o salata obtinuta din doi morcovi de marime medie, cruzi, asezonata cu doua lingurite de ulei de dovleac si cu sucul de la o jumatate de lamaie. Tratamentul se tine doua saptamani, timp in care nu se consuma nici un fel de carne sau de preparate din carne sau hrana foarte bogata in proteine.

Uleiul De Floarea-Soarelui

Ne referim aici, evident, la uleiul obtinut prin presare la rece, si nu la variantele sale rafinate sau dublu rafinate, pe care le gasim de obicei in comert. Acest ulei natural de floarea-soarelui este de o culoare ceva mai inchisa, avand in plus o aroma distincta, de planta, pe care variantele prelucrate nu o mai pastreaza. Este foarte bogat in vitaminele E si F, in acizi grasi nesaturati (extrem de sanatosi pentru inima si vasele de sange), precum si in substante cu efecte antiinfectioase, stimulatoare ale activitatii hormonale, regenerative etc.

Boli cardiovasculare corelate cu valori ridicate ale colesterolului - se introduce in alimentatie, in locul uleiului de floarea-soarelui rafinat, cel obtinut prin metode naturale, mult mai bogat in acizi grasi nesaturati. Este bine ca aceasta substitutie sa se faca gradat, intr-o prima faza folosind amestecuri din ambele tipuri de uleiuri, intrucat cel natural are o aroma foarte puternica, care nu este foarte bine tolerata la inceput de majoritatea persoanelor. Folosirea pe perioade indelungate ale acestui ulei presat la rece, corelata cu diminuarea consumului de grasimi animale, reduce - s-a demonstrat - cu peste 50% incidenta bolilor vasculare.

Cresterea rezistentei la frig, prevenirea degeraturilor - doua lingurite de ulei de floarea-soarelui se combina cu o lingurita de pulbere de ghimbir (se gaseste in comert sub forma de condiment) si se amesteca bine. Cu acest preparat se maseaza portiunile de piele care sunt mai expuse, cu putin inainte de a iesi la frig. Tratamentul se poate face si dupa ce am stat mai mult timp in frig, fiind si un excelent mijloc de prevenire a racelilor.

Prevenirea guturaiului - atunci cand este ger afara, ne ungem pe interior narile, cu ajutorul unui betisor cu vata in varf, cu ulei de floarea-soarelui, pe o suprafata cat mai mare. Este un procedeu recomandat mai ales atunci cand afara este ger uscat sau vant. Persoanele care sufera de rinita cronica vor face acelasi tratament, folosind o lingurita de ulei de floarea-soarelui, in care s-au adaugat o picatura de ulei de menta si zece picaturi de ulei de catina.

Dureri de urechi - o lingurita de ulei de floarea-soarelui se pune in preajma unei surse de caldura, asa incat acesta sa ajunga la 40-45 de grade Celsius. Se adauga 3-4 picaturi de ulei de menta si se toarna aceasta solutie in ureche.

Cura cu ulei de floarea-soarelui

Este un tratament provenit - se pare - din medicina populara rusa, care a fost testat de mai multe institute medicale din aceasta tara, cu rezultate exceptionale. Iata in ce consta acest procedeu: dimineata, pe stomacul gol, imediat dupa ce ne-am facut igiena, vom lua o lingura de ulei de floarea-soarelui in gura, pe care nu o vom inghiti, ci vom agita bine uleiul prin intreaga cavitate bucala, vreme de 5-10 minute. Dupa acest timp, el va deveni o emulsie de culoare alba, si va fi scuipat la toaleta (si nu in chiuveta, deoarece este plin de microbi), dupa care ne vom clati eventual gura cu putina apa. Daca vrem ca tratamentul sa fie mai intens si cu rezultate mai rapide, atunci vom face de trei ori pe zi aceasta procedura, vreme de doua saptamani. Primele rezultate vizibile sunt albirea dintilor, reducerea sangerarii gingiilor si intarirea lor, improspatarea respiratiei. Este posibil ca dupa primele zile de tratament sa se agraveze aparent anumite afectiuni, cum ar fi cele biliare, digestive ori endocrine, dar acesta este un semn de vindecare si, deci, cura trebuie continuata. Iata cateva din indicatiile, aproape incredibil de numeroase, ale acestei cure, care actioneaza nu doar local, la nivelul cavitatii bucale, ci asupra intregului corp energetic: boli respiratorii (bronsita, astm, rinita), boli vasculare (flebita si tromboflebita, ateroscleroza), boli digestive (indigestie, gastrita hipo-acida), dereglari de ciclu menstrual, hepatita, reumatism, alergie, eczeme infectioase greu vindecabile, migrene, tulburari de asimilatie care produc lipsa de calciu, magneziu, fier etc.