- Felicitari, domnule Gaitan, pentru recentele dvs. succese, repurtate pe scena Teatrului de Comedie din Bucuresti, pe care il slujiti de multa vreme, cu dragoste si credinta...
- Da, teatrul nostru trece printr-o perioada fasta, in care succesele de casa coincid cu adevarate realizari artistice, pe un repertoriu bogat, de la Tudor Musatescu la Shakespeare, Alecsandri sau, mai recent, Jarry. Si toate, datorita unui sustinut efort colectiv, dar si unui bun manageriat al colegului si prietenului meu de o viata, George Mihaita. Sunt aici de 35 de ani, peste cateva zile implinesc o varsta onorabila: 58 de ani, si chiar daca uneori am jucat sau am condus si alte institutii, ocupatia mea de baza a fost "cea de actor la ". Dar nu numai noua, celor cu experienta de scena, ci si celor tineri, veniti mai de curand in teatru, li se datoreaza succese ca A douasprezecea noapte, Chirita ot Barzoi, Marlene, Bani din cer si alte cateva spectacole importante. Succese care ne-au adus nu numai incasari, ci si premii de prestigiu, si probabil ca ne vor mai aduce, pentru ca George Mihaita, cu farmecul si perseverenta lui, stie sa atraga si regizori capabili sa monteze opere de tinuta, cum va fi, speram, Ubu rege, in regia lui Tompa Gabor. Impreuna cu George Mihaita, am debutat, inca din studentie, si in cariera cinematografica, cu capodopera lui Lucian Pintilie, Reconstituirea. Pacat ca cinematograful romanesc - ca sa vorbim si de a doua mea iubire artistica - n-a continuat sa-si onoreze in acelasi ritm promisiunile si sa ne exploateze mai bine. Oricum, noi tot il iubim. Si la acest capitol ma incearca o bucurie - e drept, tarzie, dar bucurie. Aceea ca in perioada in care am fost numit director la "Romania Film" - asta dupa 90, dar fara sa renunt la teatru -, am elaborat un amplu proiect de privatizare a salilor de cinema aflate - dupa cum stiti - intr-o stare mizerabila. Si iata ca abia acum, dupa ani de tergiversare, proiectul meu managerial pare ca se va aplica. Si sper ca asa cum l-am gandit eu: ca Statul sa-si pastreze cate un cinematograf care sa protejeze productia romaneasca de filme. In rest, eu sunt un bucovinean pasnic si gospodar, care isi doreste liniste si siguranta, ca sa poata munci cat mai bine si sa poata dormi linistit, fara cosmaruri. Dar oare nu aceasta ne dorim cu totii, indiferent de meridianul pe care locuim?