- Desi te numeri printre actorii tinerei generatii, plini de entuziasm si talent, dar mai putin cunoscuti, ai avut curajul sa alegi o cariera independenta, fara condica de prezenta la vreun teatru. E greu, e usor?
- Usor nu e, cand pornesti intr-o asemenea aventura, in care urmaresti libertatea artistica si prea putin castigul. Dar mi-am asumat riscul. In urma cu zece ani, am fondat compania "Teatru fara frontiere", cu care am participat la multe festivaluri nationale si internationale importante, unde am fost remarcati. Sigur, exista riscuri, riscurile acelei libertati care-ti permite sa raspunzi singur de ceea ce faci. Incepand cu textele alese, cu interpretarea lor, pana la reusite, dar si posibile esecuri. Pentru ca nu ai intotdeauna sansa de a te intoarce acasa cu premii. Dar cele obtinute sunt doar ale tale, pentru ca tu ti-ai ales - uneori chiar ti-ai tradus textele, cu rolurile care ti se potrivesc cel mai bine si pe care le poti interpreta cu indrazneala, in spatiile cele mai neconventionale. Teatrul nostru fara frontiere s-a nascut in 1996, ca o alternativa la teatrul institutionalizat. El creeaza spectacole care ofera tinerilor posibilitatea unor experimente si explorarea unor spatii si modalitati artistice inedite. Recentele noastre reusite au fost realizate in colaborare cu Teatrul Act, si el un teatru independent. Jucam piesele dramaturgului american Neil LaBute: Bash. O trilogie contemporana si Forma lucrurilor. Ambele strang, seara de seara, un public tanar si foarte entuziast, asa cum l-ati vazut. Dar si maturii se arata interesati. Piesele au succes in lumea intreaga si sunt preluate si ecranizate, aceasta si datorita calitatilor lor cinematografice... In Bash. Trilogie contemporana, eu joc rolul pe care l-a interpretat in filmul american Calista Flockhart.
Unele din spectacolele trupei noastre le-am sustinut si in teatre importante din Praga, Budapesta, Zrich, la Colegiul din Massachusetts, ca si la Centrul Cultural Roman din New York. In cadrul unor festivaluri internationale din Elvetia, Germania, Grecia, Portugalia, am jucat in germana sau engleza, ceea ce pentru mine e foarte usor. Am studiat limbi germanice la Facultatea de Filologie din Bucuresti, inainte de a urma Institutul de Teatru si Film. Am avut sansa de a obtine in 1994 o bursa a Institutului Goethe, care mi-a deschis multe posibilitati. Dupa aceea, am hotarat sa-mi "gestionez" singura capitalul meu artistic: joc mult si "pe alese". Am si avantajul de a traduce piese din teatrul contemporan international, intre care unele, montate de compania noastra, ne-au adus si ne aduc premii. Premiul cel mai drag sufletului meu a fost cel obtinut la Festivalul International de la Oradea, in 99, pentru interpretarea rolului Anna Frank. La fel de drag ca si cel al unei fetite ce se destainuie intr-un monolog dramatic si poetic totodata, monolog superb, realizat dupa romanul "Serenada la trompeta" al scriitoarei Sanziana Pop. El mi-a adus primul meu mare succes: intrarea la Facultatea de Teatru. Ma consider o actrita fericita, pentru ca am sansa de a juca ce-mi place si unde-mi place. Nu-i aceasta libertatea pe care si-o doreste fiecare artist si fiecare om?