"Trebuie ca Maria Tanase, una din marile voci ale secolului XX, sa fie cunoscuta si in afara Romaniei"
Intr-un interviu acordat revistei noastre in 2002, Alexander Balanescu isi prezenta intentia de a realiza un disc inspirat din cantecele Mariei Tanase. Un an mai tarziu, interpreta intr-un concert sustinut la Teatrul "Bulandra" cateva astfel de piese, marturisindu-si implicarea sa profunda, atat muzicala, cat si sentimentala, in acest proiect. "Cantecele Mariei Tanase reprezinta insasi esenta filosofiei si a trairii romanesti." Ei bine, a sosit momentul sa ascultam acest album, de o forta, o sensibilitate si o intensitate care dau intreaga masura a valorii acestui artist roman, stabilit din 1969 in Anglia, considerat de catre criticii britanici "unul dintre cei mai vizionari si mai incitanti violonisti ai vremurilor noastre, totodata un prolific compozitor". Maria T., noul album semnat Balanescu Quartet (grupul fondat in 1987), a fost lansat pe 28 martie in Marea Britanie, iar de la mijlocul lunii aprilie, el a aparut si pe piata muzicala din Statele Unite si din Romania. Un disc magistral, care le ofera Mariei Tanase si lui Alexander Balanescu, despartiti de o granita de 50 de ani, posibilitatea sa se intalneasca pe un taram atemporal, in care barierele genurilor muzicale se dizolva, lasand loc emotiei si excelentei.
Lansarea albumului a fost urmata de un turneu in Marea Britanie, dar si in Europa de Est - la Zagreb si Liubliana (spectacolul s-a tinut cu casa inchisa) -, si se spera ca va ajunge la inceputul lunii iunie si la Bucuresti. Deocamdata, a doua zi dupa realizarea acestui interviu, Alexander Balanescu era asteptat pentru un concert intr-un club parizian, urmand ca in saptamanile urmatoare sa-si continue sirul de spectacole in Anglia.
"Un vis venind din copilaria mea"
- Ce a determinat un artist elitist, care s-a impus prin spiritul sau modern, avangardist, sa fie atat de "prins" si de fascinat de Maria Tanase, o legenda a muzicii romanesti?
- Pur si simplu sunt pasionat dupa folclorul, dupa cultura romaneasca, si am considerat ca in acest moment, in care tinerii din intreaga lume sunt atat de deschisi, de dornici sa asculte si muzica altor popoare, cantata intr-o limba pe care nu o inteleg, trebuie ca Maria Tanase, una din marile voci ale secolului Xx, sa fie cunoscuta si in afara Romaniei. Cantecele ei, operele genialului Enescu, ale lui Caragiale, Tristan Tzara, Brancusi, toate aceste varfuri, simboluri ale talentului si spiritului romanesc, au insemnat pentru mine o amintire luminoasa, un punct de sprijin interior, dupa ce am plecat din tara. Un timp, dupa ce mi-a venit ideea acestui disc, nu am indraznit sa ma apropii, sa ating unul din acesti zei, insa mi-am facut curaj si am incercat sa pun in muzica de pe Maria T. ceea ce simt, sa fiu cat mai sincer fata de aceste trairi. Cred foarte mult intr-un spirit universal al muzicii, in legaturile stranse ale acesteia cu viata de zi cu zi, cu conditia umana.
- In piesele in care o folositi, vocea Mariei Tanase nu apare in prim-plan, nu rasuna asa cum o stim de pe inregistrari, este mai mult ca un fum... - Da, pentru ca albumul nu are un caracter documentar, nu vreau sa informez cine a fost Maria Tanase, ci sa urmaresc fiorul emotional, poetic. Nu este vorba de realitatea actuala, ci de un vis. Am vrut sa creez senzatia ca aceasta voce vine din alt timp, asa cum o simt si eu, ca intr-un vis venind din copilaria mea, atunci cand ascultam la pick-up discurile mamei mele, intre care si cel cu Maria Tanase, ce aparea pe coperta cu o imagine stralucitoare, senzuala, care se simte atat de bine si in vocea ei. Si tot ca prin vis imi amintesc Cantecul de leagan pe care-l ador si pe care, ca si pe celelalte piese, l-am transformat intr-o forma moderna, prin filtrul meu personal, incercand sa le pastrez spiritul. Nu este nici muzica Mariei Tanase, nici muzica lui Balanescu, este o intalnire intermediata de calculator, peste granitele timpului. Este felul in care simt eu muzica ei.
- Sase ani de lucru pentru 11 piese stilizate la maximum. Cum v-ati oprit din intregul repertoriu al Mariei Tanase tocmai la acestea?
- Am iubit, asa dintr-o data, intr-un fel instinctiv, anumite cantece, pe care le-am privit mai apoi ca esentiale. Lume, lume de pilda este un cantec foarte important pentru mine, el exprima felul de a gandi si de a fi al romanului. Versurile sunt foarte triste, pare un cantec negru, dar nu este asa, pentru ca din muzica transcend, paradoxal, sete, pofta de viata. Mi-a luat zile, saptamani, sa inteleg ce fac muzicienii ei, care in unele momente se comportau ca niste instrumentisti de jazz, aveau un swing foarte personal. Mie si colegilor mei de formatie clasica ne-a fost foarte greu sa transcriem, dar, pana la urma, am ajuns sa intelegem, sa absorbim, sa ne integram acestui limbaj. Am invatat foarte mult din aceasta muzica, s-a creat o legatura intre noi si acesti muzicieni, a fost ca o colaborare, ca un dialog, ne-am simtit ca acasa, "cantand" cu ei. De mult ne dorim o colaborare cu muzicieni din afara sferei clasice, cu lautari sau instrumentisti din folclor. Insa nu vreau sa o tratam ca pe o concurenta, nu vreau sa privesc de sus, vreau sa invat de la ei, sa fie ca intr-un mariaj. Este o idee care poate se va concretiza candva.
"A ramas un idol in cultura romana"
- Am inteles ca nu v-ati documentat numai prin inregistrarile muzicale, ci ati si citit mult despre viata Mariei Tanase, incercand sa-i descoperiti personalitatea. De ce credeti ca este in continuare atat de iubita si apreciata de romani?
- Era o fiinta foarte pasionala, atat in muzica, cat si in viata. Am ramas fascinat de faptul ca, desi cantecele au pastrat aerul traditional, folcloric, cumva Maria Tanase canta despre viata ei. Si-a personalizat cantecele fara sa le compromita nici un moment autenticitatea. A ramas un idol, un model in cultura romana. Este respectata pentru integritatea sa, pentru felul in care a trecut fara sa se compromita prin regimul fascist, cel comunist, ramanand un simbol al libertatii si al nonconformismului. In afara vocii ei, cu nenumarate nuante, cu care putea canta orice, opereta, teatru de revista, folclor, avea o putere extraordinara de comunicare. A reusit, asemenea unor artisti precum Gershwin, Bernstein, Beatles, Cole Porter, sa transmita tuturor muzica, sa comunice cu oamenii de rand, fara sa-si compromita in vreun fel complexitatea artistica. E un dar pe care putini il au. S-a simtit intotdeauna foarte bine intre oamenii simpli. A cantat mult timp, chiar si in regimul comunist, in restaurante si a indragit mult publicul de acolo. A fost o fiica a Bucurestiului, foarte legata de acest oras, de care s-a despartit rar, de aceea in timpul spectacolului cu Maria T. folosim multe imagini cu Bucurestiul anilor 50, 60. Ceea ce mi-a facut-o si mai draga a fost fragilitatea ei, fragilitatea unui artist care spune pe sleau tot ce simte, risca sa cante despre viata ei, despre tot ce are mai intim.
(Fotografiile autorului - 2)