Targul International de Carte - Bucuresti

Adriana Bittel
Cozi mari la autografe.

De 13 ani, editorii, scriitorii si cititorii romani au la inceputul verii cinci zile febrile: "Targul de carte" - eveniment cultural, comercial si monden deopotriva. Etajele Iii si Iv ale Teatrului National se transforma intr-un labirint de inguste culoare printre standuri mai mari sau mai mici, dupa posibilitatile editurilor, inaintarea fiind anevoioasa si adesea blocata de cei ce se opresc sa rasfoiasca si eventual sa cumpere volumele etalate. In lumea aceasta a producatorilor, autorilor si devoratorilor de carti, oamenii se cam cunosc intre ei (unii, veniti din provincie sau din strainatate, pot fi intalniti doar cu acest prilej), ceea ce face ca, la tot pasul, grupuri bucuroase de revedere sa zaboveasca - inainte de a-si muta conversatia pe terasa, "la Motoare" -, creand ambuteiaje. Si totusi domnesc zambetul si politetea, ca intre membrii unei confrerii. Vacarmul de voci, porta-voci, anunturi la microfon, discursuri de lansare, muzici are ca lait-motiv nume si titluri care precipita multimea dintr-un loc intr-altul, la intalnirea cu celebritati. Agorafobilor li se face rau. Mie toata aceasta frenezie in jurul cartilor imi face bine: prin Targ se perinda zeci de mii de oameni de toate varstele, cu care am in comun ceva: pasiunea lecturii.
In comparatie cu editiile precedente, cand se numea Bookarest (brand la care s-a renuntat), Targul de Carte editia a 13-a a avut ceva mai putini expozanti (216 standuri romanesti si 29 straine), fiindca unele edituri nu si-au putut permite sa inchirieze spatiu cu 65 euro/m2. De fapt, dupa suprafata standului s-a putut vedea succesul comercial: cele mai mari spatii erau inchiriate de Humanitas, Rao si Polirom, in timp ce editurile mici s-au multumit cu 4m2.
Si vanzarile au mers mai prost decat in alti ani, cand vedeam lumea plecand cu plase pline de carti. Acum, vizitatorii purtau in plasele dezumflate cel mult doua volume mai subtiri, iar unii plecau chiar cu mana goala, desi s-au facut reduceri intre 20% si 40%. Dar chiar si asa, preturile te cam ingrozeau. Totusi, noutatile lansate cu girul unor personalitati faimoase s-au vandut cu coada. Aprecierea de care se bucura Mircea Cartarescu a fost confirmata de multimea adunata la lansarea volumului Ii din Jurnalul sau (Ed. Humanitas) si de distinctiile primite in cadrul Targului: Premiul National de Proza al "Ziarului de Iasi" si cel al Asociatiei Editorilor din Romania - "Succesul anului 2004" pentru volumul De ce iubim femeile - cu o vanzare-record de 41.000 de exemplare (in conditiile in care tirajele pentru proza romaneasca nu depasesc 3-4000). Un alt eveniment a fost lansarea, in prezenta autorului, a cartii lui Vladimir Tismaneanu, Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc. Rodul a 25 de ani de munca dificila in arhive (documentele din arhiva Pcr sunt inaccesibile!), sinteza politologului american este esentiala pentru intelegerea sistemului comunist si a specificului Pcr, din anii 20 pana in 1989, ba chiar si a remanentelor de pana azi. Interesul publicului pentru tema si autor s-a manifestat intr-o coada la autografe ce a durat ore in sir. Totusi, campion absolut al autografelor a fost Octavian Paler, care a scris dedicatii pe noua sa carte, aparuta la Editura "Albatros" - Eul detestabil, timp de peste 7 ore, doua zile la rand! M-am bucurat sa-i vad inconjurati de admiratori dornici de autografe si pe autorii reeditati de Editura "Corint", Augustin Buzura - Refugii, Ioan Grosan - Caravana cinematografica, C.T. Popescu - Trigrama Shakespeare, sau pe cei veniti cu noutati - Ioan T. Morar a debutat in roman la "Polirom", cu Lindenfeld (o reusita asupra careia voi reveni in aceasta rubrica), iar Alexandru Ecovoiu adauga inca un titlu - Ordinea - bibliografiei sale de succes, atat in tara, cat si in Occident. Cumparatorii cartilor au asteptat rabdatori sa ia autografe de la autori, poate si fiindca au vazut pe terasa, in spatiul numit frumos "Gradina cu carti", rezervat anticariatelor si florilor, ca o dedicatie olografa sporeste valoarea (volume interbelice sau chiar din anii 70-80, cu dedicatii ale unor scriitori cunoscuti ce nu mai sunt in viata, se vindeau acolo la preturi foarte mari; si totusi am vazut pe cineva cumparand. Exista si la noi bibliofili). Ce-am mai observat? Ca destui vizitatori isi adusesera cu ei si copiii, iar acesti parinti, care ezitasera in fata unor titluri ce i-ar fi tentat, isi dadeau toti banii pe superbe carti ilustrate pentru cei mici, lasandu-i sa aleaga din vasta oferta.
In bilantul de la inchiderea editiei a 13-a se specifica faptul ca, din punct de vedere comercial, Targul a avut de suferit de pe urma scaderii puterii de cumparare a majoritatii romanilor. Inglodati in rate si datorii, speriati de viitorul apropiat, cei mai multi sunt nevoiti sa-si chibzuiasca atent venitul, pentru a-si acoperi necesitatile vitale. In aceste conditii, cartea devine un lux. Si daca am vazut totusi in Targ destui oameni cumparandu-si carti, inseamna ca pentru ei cititul e chiar o necesitate vitala.