"Romani, nu va luati dupa noi!"
Este limpede ca integrarea europeana a Romaniei nu mai poate fi evitata. Mai usor ar fi poate sa controlezi apele umflate ale Siretului, decat sa ocolesti directivele sosite in valuri de la Bruxelles. Iar daca aceasta e linia de urmat, cel putin sa fim informati in legatura cu ceea ce ne asteapta si sa incercam sa schimbam ce se mai poate schimba. Peste 50 de mari organizatii neguvernamentale din Europa, sustinute de Grupul Parlamentar al Verzilor din Parlamentul European, au declansat deja procesul de modificare al celui mai dureros si controversat capitol al managementului comunitar: Politica Agrara Comuna (Pac).
In numarul trecut al revistei, fermierul Miklos Kis din Ungaria ne-a vorbit despre consecintele dezastruoase asupra taranimii ungare ale aplicarii directivelor agrare de la Bruxelles. Astazi vorbim despre Polonia, o tara mult mai asemanatoare, din punct de vedere agricol, cu tara noastra. Polonia si-a negociat capitolul Agricultura la sange, in deplina transparenta, cu televiziunea publica de fata, folosind o armata de specialisti in economia agrara si in arta negocierii. Cine stie cum a purtat guvernul Nastase negocierile in numele Romaniei? Abia in anii ce vin ne va fi dat sa aflam. Un lucru e cert: daca si Polonia, intrata ca favorita in Ue, se plange de dezastrul ce ii ameninta pe tarani, e mai mult ca sigur ca Politica Agrara Comuna trebuie revizuita fundamental. Cu cele 2,2 milioane de tarani ai sai, din care 1,6 milioane ar trebui, conform Pac, sa paraseasca satele, Polonia experimenteaza deja dramatica disparitie a taranimii. Aceasta tara atat de mandra de istoria ei se afla la o cumpana a destinului, din care nu poate iesi decat prin lupta. Lupta organizatiilor societatii civile, in fruntea carora se afla Coalitia Internationala pentru Protectia Satelor Poloneze - o organizatie al carei co-presedinte este Jadwiga Lopata, proprietara unei mici ferme taranesti. D-na Lopata este detinatoarea prestigiosului Premiu Goldman, numit "Premiul Nobel al ecologistilor" - acelasi premiu care a fost acordat recent in Sua ecologistei elvetiene Stephanie Roth, pentru lupta de salvare a Rosiei Montane.
"Afirmatia ca taranul este marele beneficiar al aderarii Poloniei la Uniunea Europeana este propaganda pura"
- Care sunt obiectivele Coalitiei pentru protectia satelor poloneze? Ce a determinat infiintarea unei organizatii atat de active, tinand seama ca, totusi, guvernul polonez a obtinut avantaje importante pentru tarani?
- Afirmatia ca taranul este marele beneficiar al aderarii Poloniei la Ue este propaganda pura. Suma alocata de Ue fermelor noastre este mare in aparenta, suna frumos, dar peste un milion si jumatate de tarani, din doua milioane, nu au acces la acesti bani. Guvernul nostru nu a obtinut avantaje pentru tarani atat de mari precum s-a scris in presa internationala, ci, dimpotriva, a semnat Tratatul de Aderare la Ue in conditii extrem de defavorabile taranilor. Se observa deja o situatie cunoscuta in toate tarile Uniunii: marile ferme si marile fabrici beneficiaza de subventii, in timp ce fermele si intreprinderile mici abia reusesc sa supravietuiasca. Coalitia Internationala pentru Protectia Satelor Poloneze (Icppc) crede ca superba lume taraneasca a Poloniei trebuie ajutata sa se salveze. Am prevazut, printre altele, educatia ecologica a copiilor de la tara, dezvoltarea retelei de centre medicale in sate si chiar la ferme, organizarea mai buna a agriculturii fara pesticide si pe suprafete mici, sustinerea micilor afaceri specifice mediului rural, in vederea atragerii tinerilor din orase. Pentru noi, viata taraneasca este parte esentiala a culturii poloneze, a marilor valori ale umanitatii.
- Credeti ca satul polonez are un viitor in Uniunea Europeana?
- In viziunea noastra, nu concepem o Europa Unita fara satul polonez, fara satul romanesc sau fara cel bulgaresc. Desigur, Ue gandeste ca agricultura taraneasca poloneza, ca si cea romaneasca sau bulgareasca, trebuie sa devina "mai competitiva". Adica mai apropiata de modelul agricol occidental: mai putini tarani sau deloc in sate, ferme tot mai mari, chimicale tot mai multe, calitate tot mai slaba, biodiversitate tot mai mica. Daca s-ar realiza acest scenariu de cosmar, am ajunge la disparitia satelor si la incapacitatea guvernului national de a mai reglementa ceva in propria tara.
- Cum e viata de fiecare zi intr-un sat polonez traditional?
- Viata taranilor incepe la ora cinci dimineata; sunt treziti de mugetul vacilor si de cantatul cocosilor. Multi muncesc manual, cu calul si caruta, cu plugul cu un brazdar, cu sapa, in lanul de porumb. Unii, cu mici tractorase. Destui nu-si pot permite sa cumpere pesticide, ceea ce inseamna ca sunt ecologisti de nevoie, dar vor intelege curand ca fac, fara sa vrea, un lucru bun. Satele poloneze sunt inca pline de tarani, iar cei mai multi au dotarile de civilizatie necesare (apa calda, Tv, masina) si nu cer de la guvern nici un fel de ajutor. Se autointretin. Si atunci, de ce sa dispara? Cine e nebun sa distruga o astfel de organizare comunitara ideala?
"In numai un an, peste 50% din fabricile mici de lapte si de
procesare a carnii au fost inchise"
- Cum s-a schimbat viata polonezilor, in special a taranilor, dupa aderarea la Ue din mai 2004?
- Tentativa guvernului de a strange fonduri suficiente pentru a achita nota de plata a integrarii s-a lasat cu un fluviu de taxe si mariri de Tva - ceea ce a stors viata din micile afaceri, fortand din ce in ce mai multi angajati sa intre in economia subterana. Mii de fermieri au fost obligati sa se conformeze noilor reglementari ale Pac. Acestea includ un sistem de "cote" de lapte, prin care se restrictioneaza volumul de lapte pe care fermierii au voie sa-l vanda. In paralel, s-a deschis piata pentru un adevarat fluviu de produse lactate importate din tarile Ue. Fermierii se confrunta acum cu luarea unor decizii dificile: sa semneze contracte si sa primeasca subsidii, lasandu-se prinsi in capcana "sistemului", sau sa incerce sa dezvolte noi forme de asociere si marketing, ca sa-si mareasca beneficiile de pe urma alimentelor proaspete si de inalta calitate? Aceasta a doua optiune este incurajata de Coalitia noastra.
- In Ungaria, o multime de mici ferme taranesti au fost terminate. Situatia este mai buna in Polonia?
- Nu avem deocamdata un raspuns clar. Mii de tarani produc inca pentru ei si pentru pietele taranesti locale. Pana acum, au reusit sa-si mentina modul de viata apeland la fabricutele ramase in zona si la priceperea si mijloacele proprii de a-si procesa laptele si carnea. In paralel, cresterea constanta a vanzarilor in supermarket-urile centralizate i-a scos din afaceri pe micii comercianti din piete, amenintandu-i drastic si pe tarani. De la lanturile de supermarket-uri pleaca cele mai puternice presiuni spre Bruxelles - pentru introducerea celor mai dure reglementari intalnite vreodata. Cel putin in domeniul abatoarelor si al micilor fabrici de lapte si conserve, au fost aplicate standarde nerealiste de igiena, pe care micii intreprinzatori de la tara nu si le pot permite. Situatia a condus deja, in numai un an, la inchiderea a peste 50% din aceste unitati.
"Este limpede ca se impune o noua politica agrara a Ue"
- Cum procedeaza Coalitia pentru a-i proteja pe micii fermieri de tacticile cameleonice ale companiilor multinationale? Se stie ca si acestea au inceput sa vanda alimente "ecologice" si "organice"...
- In clipa in care branza, laptele, fructele, legumele si carnea, presupuse a fi biologic necontaminate, poarta numele marilor companii transnationale, ii atentionam pe cumparatori. Fiecare eticheta pe care observam sigla unei astfel de companii inseamna o gospodarie taraneasca disparuta. In activitatea lor pradalnica, marile concerne cumpara pur si simplu fermele organice, apoi vand produsele la preturi derizorii, pentru ca-si permit. In acest fel, producatorii mici sunt inghititi. Cumparatorul neinformat ajunge astfel sa spuna: de ce sa cumpar de la taran scump, cand aceeasi marfa "organica" o pot lua ieftin, de la hipermarket?
- Este posibila coabitarea politicii nationale, eventual orientate spre agricultura durabila, cu puterea centralizata a Bruxellesului?
- Pentru viitorul taranilor in Europa, este limpede ca se impune o noua politica agricola a Ue, un nou proiect. In locul politicii distructive promovate prin politica actuala, dorim sa asezam alternativa agriculturii taranesti. Promovam un scenariu cu maximum de tarani, repartizati pe intreg teritoriul tarii, care sa traiasca decent din munca lor, producand alimente sanatoase, la scara umana, si fara a pune in pericol resursele naturale si mediul. In privinta compatibilitatii politicii nationale cu centralismul Bruxellesului, pot spune ca aceasta ar fi posibila doar daca politica agrara comuna (Pac) ar fi schimbata. Iar schimbarea nu poate fi facuta decat tinand seama de traditiile taranesti din estul Europei, in principal din Polonia si Romania. Nu trebuie sa mai acceptam, in Europa secolului Xxi, sa ne hranim cu alimente produse de un producator impersonal, invizibil si adesea iresponsabil.
"Chiar daca indeplinesc toate cerintele, micile ferme taranesti nu primesc nici o subventie de la Ue"
- Dar Polonia s-a angajat sa urmeze intocmai politica agrara comuna. La fel, Romania. Ce se mai poate face?
- Chiar daca tarile noastre ar putea indeplini standardele Ue, la ce bun s-o faca? Nu exista nici un avantaj. In plus, nu trebuie sa ignoram un fapt esential: chiar daca indeplinesc toate cerintele Pac, micile ferme taranesti poloneze, si probabil si cele romanesti (cand le va veni randul), cu suprafete intre 3-15 hectare, cu 2-3 vaci, 2-3 porci si pasari de curte, nu primesc nici o subventie de la Ue. Este scandalos ca sunt obligate sa se conformeze standardelor comunitare, sa faca investitii, dar nu sunt ajutate cu subventii, fiind lasate sa moara doar pentru singurul motiv ca sunt mici si sunt detinute de tarani. Pare un plan diabolic de exterminare in masa a taranilor, desfasurat sub lozinca "necesitatii cresterii competitivitatii agriculturilor tarilor est-europene pana la nivelul primelor 15 tari membre ale Ue". Fereasca Dumnezeu de o astfel de "competitivitate", cand 80% din fondurile comunitare ajung la numai 20% din fermele cu monoculturi din Ue!
- In viziunea unor lideri europeni, "agricultura de subzistenta" este expresia "primitivismului" vietii rurale din est. De ce este atat de blamat modelul de viata al taranilor nostri?
- Spre deosebire de unii politicieni, publicul din tarile Ue si-a schimbat atitudinea. "Piata taraneasca", "bio-agricultura", "agricultura organica" sunt realitati tot mai larg imbratisate de consumatorii francezi, austrieci, italieni etc. Din fericire, oamenii isi dau seama ca modelul "dezvoltarii" propus de politica agrara comuna a Ue este distrugator, in comparatie cu modelul estic al "supravietuirii". Agricultura taraneasca de subzistenta este modelul cel mai bun pe care umanitatea il are in momentul de fata. Singurul corp al societatii capabil sa ramana independent de puterea corporatiilor lipsite de scrupule este comunitatea micilor fermieri de la tara. Din aceasta perspectiva, adevarata democratie a Ue trebuie reconstruita incepand din satele Poloniei si ale Romaniei.
- In acest context, care este sfatul pe care-l dati taranilor romani spre care se indreapta, iata, acceleratul politic comunitar? Ce-ar mai putea face, ca sa nu ajunga sclavii Pac?
- Romani! Nu va luati dupa noi! Nu acceptati politica agrara comuna, acum, ca stiti ce pericol imens reprezinta! Pac trebuie schimbata radical! Publicul roman ar trebui sa sustina puternic micile ferme taranesti, mai ales daca practica o agricultura organica. Sa cumpere rosii si piersici romanesti, din piete, de la tarani. Nu mai credeti in glasurile dulci ale trimisilor europeni! Inainte de aderare, si noi am auzit o multime de povesti despre "miscarea banilor" de la subventionarea productiei intensive, spre subventionarea sectorului agro-ecologic si taranesc. Abia dupa intrarea in Ue, am aflat ca e vorba de un proces ce se intinde pana in 2013, ceea ce nu serveste in nici un fel taranimii care, in ritmul actual, va fi deja alungata din sate la acea data. Asadar, organizati-va in sindicate si asociatii si luptati pentru schimbarea politicii agrare comune! Nu trebuie sa ne mai orientam noi dupa reglementarile agricole ale Ue, ci Uniunea sa-si intoarca capul spre modelul nostru taranesc atat de plin de viata.
Jadwigai Lopata ii puteti scrie, in engleza sau franceza, la e-mail: jadwiga@icppc.pl