Doua nefericite intamplari legate de doi romani au alertat ierarhiile Vaticanului, reactualizand necesitatea luptei cu diavolul. Dupa ce au ocupat prima pagina a revistelor frantuzesti, crima de la Tanacu, provocata de calugarul Daniel Corogeanu, si crima comisa de schizofrenica Luminita Solcanu asupra fratelui Roger Schutz, conducatorul spiritual al Manastirii Cluny, au fost dezbatute in mediile clericale din Occident drept "manifestari satanice in forme noi", o dovada ca diavolul n-a disparut de pe fata pamantului, ci s-a metamorfozat. Pentru a preveni aceasta imprejurare, catolicismul are nevoie de preoti calificati, capabili sa recunoasca noile infatisari ale raului, intr-o societate schimbata: o noua generatie de exorcisti
"Lupta contra diavolului este de stricta actualitate. El este viu si lucreaza in lume. Raul, dezordinea sociala, incoerenta omului nu sunt doar consecinta pacatului originar, ci si efectul actiunii lui satan." Rostite de insusi Papa Ioan Paul al doilea in anul 1999, in zorii Mileniului Trei, cuvintele acestea statuau un adevar pe care putina lume e dispusa sa-l ia in seama: faptul ca inamicul numarul unu al bisericilor crestine e diavolul. Numai in Franta, pentru a lupta eficient impotriva sa, mai ales cand e vorba de posedati, au fost mobilizati 130 de preoti care oficiaza exorcizari pe toata durata anului bisericesc: cate un slujitor pentru fiecare dioceza, aflati toti in subordinea unui episcop numit de Vatican. Considerat o veritabila "profesie", exorcismul e supravegheat indeaproape, pentru a se evita deznodamintele tragice (asa cum s-a intamplat recent in Romania). "Sunt, oare, preotii nostri suficient de bine formati?", se intreba Papa Ioan. Se pare ca raspunsul n-a fost afirmativ, avand in vedere ca Pontiful Bisericii Catolice a decis sa amelioreze formarea preoteasca, impunand modernizarea ritualului roman, cuprins in celebrul Manual de Exorcizare, editat in anul 1614. Drept urmare, mediile clericale catolice au initiat scolarizarea unui nou tip de preoti curanti, veritabili atleti ai credintei, specialisti in lupta cu diavolul. Anul acesta, cursurile de exorcism vor debuta in luna octombrie, la Universitatea catolica "Regina Apostolorum", condusa de catre congregatia "Legionarii lui Cristos".
Prima lectie care li se va preda preotilor-studenti va fi sa recunoasca prezenta Raului, in toate formele sale, incepand cu posesia. Conform definitiei romane, posesia diabolica inseamna patrunderea brutala a demonului in corpul si spiritul unui om, favorizand o stare de furie, spaima si indoiala. Fenomenul trebuie insa net diferentiat de bolile psihice. Salvatore Balducci, un celebru episcop italian care detine calitatea oficiala de demonolog, declara recent, in revista "Avvenire", destinata credinciosilor catolici: "Posesia diavoleasca este un caz foarte rar. Dintr-o mie de persoane care trec drept "posedate", 970 sufera de tulburari psihice". Pentru a se apara de acuzatiile de obscurantism, Biserica insasi se dovedeste prudenta, recomandandu-le preotilor sa se informeze asupra aspectelor psihiatrice ale cazurilor de presupuse posesii pe care le intalnesc.
"Diavolul exista. Eu l-am intalnit"
Dar dupa opinia preotului francez Georges Morand, care a practicat exorcismul vreme de 10 ani, nu toate cazurile ivite pot fi reduse la probleme psihologice. De altfel, nu o data, chiar medicii psihiatri sunt cei care ii trimit pe unii bolnavi la... biserica. "In 30 de cazuri dintr-o mie, nu exista explicatii stiintifice", spune el. In cartea sa, intitulata "Mai e necesar exorcismul in ziua de azi?", Morand deplange faptul ca opera diavolului e caracterizata adesea drept "depresie", "neintelegere conjugala", "angoasa" etc. "Cel mai adesea nu e vorba de "dezordine comportamentala", asa cum se spune, ci de opera lui satan. Mii de bieti chinuiti sunt lipsiti de orice speranta." "Diavolul exista", spune Morand. "Eu l-am intalnit, si nu doar o singura data."
Fetele moderne ale diavolului
La catolici, diagnosticul de posesiune se pune atunci cand sunt observate semne precise, descrise cu amanuntul in ritualul roman, un veritabil abecedar de exorcizare, legat in piele rosie si redactat in limba latina.
Simptomele clasice ale posesiunii diabolice sunt urmatoarele: facultatea de a vorbi o limba necunoscuta sau de a o intelege; capacitatea de a ghici gandurile altcuiva sau de a vedea, intr-un mod inexplicabil, evenimente petrecute la distanta; insusirea de a dispune de forte fizice disproportionate fata de varsta sau conditia fizica a subiectului; aversiunea pentru numele lui Isus, ca si pentru locuri si obiecte sacre. In anumite cazuri, diavolul se manifesta actionand asupra obiectelor. In cartea citata, parintele Morand povesteste cazul unui barbat care apartinea unei secte sataniste si pe care a reusit sa il vindece. Tratamentul a durat ani de zile si a reclamat prezenta a trei preoti exorcisti. Cand posedatul asculta cantece monahale, pentru a se fortifica impotriva diavolului, acesta riposta intr-o maniera surprinzatoare: casetofonul masinii sau instalatia muzicala, aflate in stare impecabila de functionare si verificate de un specialist, se stricau. Fenomenul nu se repeta, insa, atunci cand individul asculta muzica clasica sau profana. El a incetat brusc, atunci cand, dupa numeroase sedinte de exorcism, posedatul s-a despartit definitiv de trecutul sau pacatos.
Dar noile metode ce urmeaza a fi practicate la Vatican au in vedere fete mai moderne, mai perfide ale diavolului. Dorinta aceasta de a tine seama de evolutia tehnicii se manifesta inca de la inceputul anilor optzeci. La o conferinta dedicata istoriei procedeelor vrajitoresti, tinuta in Franta, in 1985, episcopul Chenesseau, secretarul Asociatiei exorcistilor francezi, a declarat ca practicase, la cerere, exorcismul prin... telefon.
Cursuri revazute si completate de Vatican
Astazi, profesorii de demonologie le predau elevilor multiplele fatete ale diavolului, asa cum reies din Biblie si din textele sfinte, dar si din filme, din benzile desenate, din muzica si din jocurile video de pe Internet. Dezechilibrele psihice sunt fisuri prin care diavolul poate sa se insinueze, iar consumul masiv al unor anumite feluri de hrana spirituala nociva este marea ingrijorare a exorcistilor moderni.
A doua mare provocare a scolii de luptatori cu diavolul, patronata de Vatican, este lupta impotriva diavolului insusi: exorcismul. Odata reperat, Lucifer trebuie alungat. Exorcistii trebuie sa intervina cu ritualurile si rugaciunile lor. Este a doua "materie" pe care o va invata, incepand din toamna aceasta, noua generatie de exorcisti de la Vatican. O strategie care a inceput sa se raspandeasca deja in bisericile catolice, unde sute de preoti ii urmeaza preceptele, sub stricta supraveghere. Zile grele, pentru regele infernului! "Cea mai iscusita inselatorie a diavolului este sa convinga ca nu exista", spunea Charles Baudelaire.
Un exorcist eretic: abatele Julio
Desi a murit in 1913, cartile abatelui Julio sunt reeditate constant. Simplu preot de tara, inainte de a fi ridicat la rang de episcop, a devenit celebru prin actele sale de exorcizare, bazate pe un ritual "imbunatatit" fata de cel clasic, recomandat de Vatican. Considerand ca e mai usor sa previi intalnirea cu diavolul decat sa lupti cu el, recomanda rugaciuni de protectie cotidiana si purtarea unor amulete cu simboluri crestine: crucea, ingerul, ochiul cosmic al lui Dumnezeu... Apreciind ca multe cazuri de exorcism erau inscenate de preoti avizi de glorie si de bani, parintele Julio a polemizat multa vreme cu "unsii lui Dumnezeu, fara pic de credinta", afirmand ca, decat sa te dai pe seama lor, mai bine te exorcizezi singur, cu ritualuri simple, pe care le recomanda din experienta lui. Unul dintre ele consta in binecuvantarea apei, apa sfintita fiind o arma extrem de puternica impotriva diavolului. Rugaciunea recomandata era urmatoarea: "Prea Bunule Isus, binecuvanteaza aceasta apa, cu divina puterea Ta. Fa sa treaca in ea virtutea sfantului spirit, astfel ca din orice loc sau lucru sau fiinta pe care o va atinge sa alunge departe forta dusmanilor nevazuti, fie ca este intruchipata in frica, furie, neliniste sau in umbra unor vedenii, in suferinta fizica sau psihica, in fulgere, tunete, cutremure sau incendii, calamitati provocate de furtuni. Te imploram, preamarite si atotputernice Domn, vegheaza asupra noastra, asa cum veghezi asupra eternitatii. Faca-se voia Ta". In ce-i privea pe bolnavii de suferinte nedezlegate, de boli nestiute si care nu se puteau vindeca, el ii indemna sa se roage unor sfinti anumiti, reputati pentru eficienta interventiei lor. Acuzat, adesea, de erezie, abatele Julio repeta cui voia sa-l asculte ca ritualul clasic roman de exorcizare trebuie folosit numai in cazurile extreme si disperate, iar atunci cu participarea mai multor preoti, care sa asigure "puritatea si calitatea ritualului antidiavolesc".
Foto Dana Ene (1)