Violonistul Nigel Kennedy, cum era de asteptat, a ridicat sala in picioare. Din respect pentru melomani, a dat trei bisuri. Remus Azoitei, partenerul lui Nigel Kennedy in Concertul dublu de Bach, si-a demonstrat clasa internationala.
Dirijorul Cristian Mandeal, la pupitrul London Philharmonic Orchestra, a interpretat magistral un program foarte bine ales. Zubin Mehta, deja un obisnuit al Festivalului, a fost intr-o forma exceptionala.
Orchestra de Camera din Laussane, condusa de Christian Zacharias, a interpretat Integrala Concertelor pentru Pian si Orchestra de Beethoven - un regal, cu atat mai mult cu cat a beneficiat de acustica superba a Ateneului. De un inalt nivel au fost si concertele sustinute, tot la Ateneu, de Jose van Dam, Barbara Hendricks si Marjana Lipovsek. Ti tot la Ateneu, alte doua seri de exceptie, cu Saint Martin in the Fields si cvartetul Voces. Dar enumerarea mea nu inseamna ca ceilalti solisti implicati in Festival nu au atins cote inalte. Selectia este subiectiva.
Nu putem spune doar cuvinte de lauda despre Festival. Din pacate, plusul Salii Palatului (unde au avut loc concertele mari) si-a indeplinit bine menirea: aceea de a absorbi sunetele! Pentru fiecare editie a Festivalului se cheltuiesc milioane de euro, se vorbeste de cota internationala, dar nu exista nici un cent pentru construirea unei sali pe masura. Speram ca venirea lui Adrian Iorgulescu in functia de Ministru al Culturii va rezolva nevoia unei sali de concert adevarate in Bucuresti. Dar domnia sa are o alta prioritate... o catedrala a neamului, intr-o tara in care bisericile istorice au nevoie de carje.