In data de 4 octombrie 2005 Lumea Civilizata a sarbatorit Ziua Animalelor

...Dictionare de tot felul ne spun ca numele "animal" vine din latinescul anima - cuvant care inseamna suflet - viata.



Un "cuvant izvor" nespus de potrivit pentru fiintele ne-graitoare care ne inconjoara cu dragoste si recunostinta, patrupede, mai ales, caini, pisici si cai, pe care ne-am invatat sa le pomenim ca fiind "animale domestice". (Domesticite de om, dupa cum se stie, inca din negura vremurilor. Din pacate, nu numai in Romania, ci si in Franta, de pilda, cuvantul "animal" este adesea lansat ori preluat ca fiind o injuratura destul de grosolana, pe care, daca ar percepe-o ca atare, dragii nostri parteneri de viata ar fi tare necajiti, presupun.)
Revenind la "Ziua Animalelor", sa spunem ca ea a fost infiintata ca sarbatoare inca din 1931, in Italia,cand initiativa a pornit intru salvarea anumitor specii amenintate. Din nefericire, intre timp, numarul animalelor care pier, anual, pe mapamond, ar ingrozi lumea iubitorilor de necuvantatoare, neputincioasa in fata fortei distructive a "celui mai mare dusman al naturii care (ati ghicit) este... Omul". (Declaratie facuta, inca de la inceputul secolului 20, de acel mare scriitor englez - laureat al premiului Nobel pentru Literatura - care a fost Rudyard Kipling. Acelasi Kipling care, prin "Cartile junglei" a aprins in inima milioanelor de oameni orbi in fata minunilor vii ale lumii - dragostea pentru Natura si Animale (chiar si fata de "fiarele intunecatei jungle...).
Mai nou, flacara iubirii fata de cei fara grai si lipsiti de aparare e tinuta
aprinsa, cu un efect deosebit de benefic, de canalul de televiziune Animal Planet. Si, prin unele teme abordate, chiar si de prestigioasele "National Geographic" ori "Discovery". Un mare dar adus inimilor noastre topite de mila bietelor fapturi fara grai, dar asezate de Dumnezeu langa noi inca de la Facerea Lumii.
Pe plan national, un dar insemnat pentru iubitorii de animale a fost "implantarea", inca din anul 2000, a Fundatiei "Vier Pfoten Romania". S-a scris adesea, poate nu indeajuns de mult si de laudativ, despre binefacerile acestei fundatii: salvarea unor animale napastuite de soarta (lei, ursi, cai), dar si castrari gratuite, prin programe organizate in marile orase ale tarii: Bucuresti, Sinaia, Sighisoara, Suceava, Cluj etc.. S-a redus, astfel, numarul de caini fara stapan omorati cu bestialitate de "profesionisti" si amatori in numele "igienizarii" localitatilor noastre in frunte cu Bucurestiul!
De Ziua Animalelor - sarbatorita cu mare discretie pe la noi, marcata, spre cinstea lor, doar de unele televiziuni si posturi de radio, "Vier Pfoten Romania" a organizat, sub cupola aurie a unei splendide dupa-amiezi de octombrie, pe peluza din fata Teatrului National, o mica si foarte placuta serbare. Spectatorii, nu prea multi (de unde sa afle despre aceasta manifestare bietii iubitori de animale?!), au aplaudat cu insufletire programul: evolutia unor caini fara rasa precisa, salvati de la moarte de oameni cu sufletul ca painea calda. Salvati, hraniti, iubiti si... dresati ca niste feline de neam imparatesc. Tare m-as fi bucurat daca, printr-o mica-mare minune, in jurul nostru, al celor plini de dragoste pentru necuvantatoare, o adierenevazuta de aer cald ar fi adus prin preajma oameni din categoria celor care nu cunosc sentimentul de mila. Oameni lipsiti de sensibilitate, pentru care un caine este doar o "javra dezgustatoare", oameni adusi pe sus ca sa-i vada, evoluand cu gratie, inteligenta si umor, pe cei 10-12 caini fosti "vagabonzi - maidanezi", printre care Negruta, Codrut, Marta, Romy, Cretu si Tibi, sub comanda salvatorilor lor. Impreuna cu cainii lor, acesti tineri fac parte, inca din februarie 2005, din programul Caini pentru oameni, un program organizat de "Vier Pfoten Romania", menit sa aduca bucurie si optimism in sufletele unor copii cu deficiente, aflati prin spitalele romanesti.
Ma tem ca specia iubitorilor de animale e pe cale de disparitie. Ma tem ca specia celor ce iubesc si respecta Natura e pe cale de disparitie. Ca Bucuria de a trai e pe cale de disparitie. Noroc ca Dumnezeu ne-a infipt in inima, fiecaruia dintre noi, o steluta vie numita Speranta! Cine stie, poate se mai schimba ceva si-n bine, ca raul a depasit cota de inundatie.