Sunt mode care vin si trec, sunt vedete care rezista o vara, un an, si sunt nume pe care timpul, in loc sa le stearga, le transforma in aur. Dupa douazeci de ani de cariera, Monica Anghel isi merita cu prisosinta caratele
"Refuz sa privesc rautatile din jur"
- De la o vreme esti intr-o forma superba: arati minunat, pari linistita, echilibrata, poate chiar fericita...
- Intr-un fel ai dreptate. Sunt mai aproape de echilibru, mai in clar cu viata mea. Am luat o mare hotarare care mi-a schimbat mult viata si cred ca e o decizie buna. Am divortat. Dar multumirea pe care ai ghicit-o pe chipul meu se datoreaza in primul rand faptului ca se intampla ceva pozitiv pentru mine in plan artistic, si ma refer, in primul rand, la revenirea in muzica. Am lipsit mult, n-am mai scos nici un album din 2000, iar cauza principala sunt casele de productie. Eu nu prea stiu ce vor ele, mai bine spus, nu sunt dispusa sa accept compromisurile pe care mi le impun. Totusi, nu am muncit de la paisprezece ani degeaba, ca sa vina acum nu stiu cine sa-mi spuna ce fel de muzica trebuie sa cant. Am pretentia sa mi se asculte parerea, trebuie sa-mi placa mie ce cant, nu lor. Din fericire, m-am reintalnit cu Cristi Faur care, spre marea mea bucurie, s-a hotarat sa-si faca propria casa de discuri, "Chart Maker", iar eu sunt prima lui clienta. Melodia Nu te pot ierta se difuzeaza deja la radio, e o piesa foarte frumoasa, moderna, dar cu melodie, ma pune in valoare, are versuri bune, sunt foarte multumita. Mi se potriveste. La inceputul lunii decembrie, va fi lansarea albumului. Bineinteles ca tot la capitolul artistic este si excelenta mea colaborare cu grupul Divertis. Filmam din nou, ne distram, ne contrazicem, iar ne distram, iar schimbam pareri, exact ca intr-o familie libera, unde toti au drepturi egale. Ne iubim, ne respectam. In concluzie, eu cand am de lucru ma simt foarte bine, iar asta se vede. Daca n-am treaba, sunt posaca si nesuferita. Si sa-ti mai spun o smecherie care ma fereste de depresii fara sens: am ales sa ma uit foarte rar la televizor. Ma uit la stiri si, din cand in cand, sa vad ce se mai intampla pe plan artistic. Atat. Asa ma protejez sa nu ma calce pe nervi mahalaua Tv, vulgaritatea, rautatile, barfele, nenorocirea oamenilor. Ma deprima atat de tare ce este in jurul meu, incat refuz sa privesc; imi scot din minte lucrurile care nu ma intereseaza si imi vad de drumul meu, asa cum am fost educata. Am parte de niste parinti formidabili, care m-au pregatit pentru viata. De altfel, n-au prea avut probleme cu mine.
- Ai fost un copil cuminte?
- Asa se pare. Mama imi spunea ca ma lasa de foarte mica singura in casa, imi punea perne de jur imprejurul mesei, ma lasa acolo cu papusi, cu jocuri, iar cand se intorcea, eram exact in acelasi loc. Au fost si unele abateri, fireste, mici erezii, ca de pilda odata, cand am facut o prajitura direct pe covor. Mama era la piata, iar eu am scos sita din dulapul din bucatarie, am cernut faina si malai prin absolut toata casa, si dupa aceea am turnat ulei... Ah, si aveam o oarecare inclinatie catre accidentari: o data am luat o dalta si un lemn de la tata, dar de sculptat mi-am sculptat mana, alta data m-am suit pe masa lui de lucru si am cazut de acolo cu fata pe pietris. Ma mir ca nu mi-au ramas semne. Oricum, nu am plans cand am cazut, nu am plans nici cand m-a sters mama cu spirt, doar cand m-a dus la oglinda "sa vad ce-am facut", abia atunci m-au podidit lacrimile, de mila mea. Pe urma, in clasa intai mi-am spart arcada de coltul bancii... Cam asta a fost tot, nu am facut rele, nu am fost obraznica, doar ca m-am mai accidentat... (Rade).
"Sunt eeextraordinar de simpatica"
- Scoala ti-a placut?
- Nu prea mi-a placut toceala, in schimb am avut cativa profesori care mi-au marcat adolescenta. Mi-a placut enorm de Viorel Chitimia, profesorul nostru de matematica din liceu, un om extraordinar; dascal foarte bun, exigent, dar foarte vesel, haios, in pauze juca fotbal cu baietii, dar cand aveam treaba, invatam foarte serios. Stia cum sa ne ia, iar la ore era o liniste deplina, mergeam de placere. Florin Popa ne-a fost profesor de romana, foarte bun... El ii fusese elev lui Calinescu, iar orele de romana erau adevarate povesti, nu trebuia sa scriem nimic, iar cand ieseam din clasa, stiam tot, aveam deja lectia invatata. De la dumnealui am prins un mare drag de lectura. Dar daca mi-a placut vreodata scoala pe de-a-ntregul, asta a fost facultatea. Doamna Ileana Berlogea, Dumnezeu s-o odihneasca, ne preda istoria de parca ne-ar fi citit basme. Minunat. Invatatul actoriei cu Gelu Colceag, Margareta Pogonat, Alexandru Bindea, Adriana Popovici (la lucrarea de diploma), iti dai seama de la ce minuni de oameni am invatat?! Mare noroc! Drept sa spun, mi-e mai dor de inceputurile facultatii, decat de scena. Mi-e dor de primele lectii, de colegi... Cu o parte dintre ei am si ramas foarte buna prietena, ba chiar am si "casatorit" doua cupluri din facultate. Sunt momente, intalniri in viata unui om care pur si simplu nu i se mai sterg niciodata din inima. Ray Charles a fost un asemenea moment de exceptie. Am cantat impreuna in Germania si, cand a venit in Romania, m-a cerut in mod special in deschiderea spectacolului sau. Ce om... Ce autoritar pe scena, ce timid, ce modest, ce bland in afara ei. Sa nu-ti inchipui ca am stat nu stiu cat de vorba cu dumnealui. Nu, nu sunt genul de om care se baga in fata, prefer sa stau intr-un colt si sa observ. Si am observat un om mai mult decat special. Mi-ar mai fi placut sa cant si cu Frank Sinatra, sa joc cu Meryl Streep sau Anthony Hopkins, cu Mariana Mihut, cu Victor Rebengiuc sau cu Gheorghe Dinica... De fapt, realist vorbind, mi-ar placea sa fac film, dar nu prea m-au descoperit regizorii. (Rade). Am avut un rol in Proprietarii de stele, insa mi-as dori mai mult. Joc in schimb cu Gyuri Pascu, intr-un spectacol de improvizatie la Sibiu, Derby, in regia lui Alexandru Hausvater. Teatrul "Radu Stanca" gazduieste acest inedit spectacol interactiv, in care publicul voteaza cea mai inspirata improvizatie. Imi place foarte mult si sper sa ajungem cu el si la Bucuresti. Eu nu m-am aruncat niciodata cu capul inainte in tot felul de proiecte, pentru ca sunt foarte severa cu mine, imi stiu limitele, imi stiu defectele si calitatile foarte bine. Stiu ce pot si ce nu. Stiu ca nu sunt manechin, sunt o femeie plina, voluptuoasa, dar totodata sunt o femeie frumoasa si, ceea ce este foarte important din punctul meu de vedere, sunt eeextraordinar de simpatica! Am simtul umorului foarte dezvoltat, iar acest lucru e rar. Chiar si actrite consacrate au de multe ori deficiente la acest capitol. Cu asta te nasti, iar daca mai si cresti intr-o familie vesela, deschisa, ca a mea...
- Ca veni vorba de umor, cum e atmosfera din grupul Divertis? Din exterior pare o distractie permanenta...
- E distractie, cum sa nu fie?! Cand citim textele la repetitii, ne jucam, ne schimbam rolurile intre noi, Divertisii sunt magnifici. Nu de mult a intarziat putin Gyuri, iar Jojo a facut rolul lui. Doamne, am crezut ca ne desfacem de ras!... E si munca, fireste, se trage din greu, invatam unii de la altii. Numai daca te uiti la Jojo - un om foarte talentat si serios -, a avut enorm de castigat in urma intalnirii cu Divertis. Si-a schimbat radical imaginea, este apreciata acum pentru talentul, inteligenta, munca ei, este un foarte bun exemplu de cum te poate schimba mediul in care traiesti si muncesti. Ea chiar spune ca a gresit in trecut, ca regreta putin inceputul carierei sale, dar asta este, acum a ajuns departe si merita. Eu zic ca in viata nu trebuie sa-ti para niciodata rau de ce ai facut, ci de ce nu ai facut.
- Si de ce anume iti pare tie rau ca nu ai facut?
- Imi pare rau ca nu am facut un copil. Nu zic ca nu mai e timp, dar regret ca nu l-am facut cand eram foarte tanara, sa "crestem impreuna". Daca faceam un copil cand m-am maritat, acum avea zece ani. Iti dai seama?! As fi fost o mama severa, dar as fi vorbit mult cu el, as fi luat mult din exemplul parintilor mei: prietenie si respect.
"Dragostea? Un meci de tenis,
cu schimburi lungi si frumoase de mingi"
- Ce te implineste pe tine, Monica, ce te inalta?
- Sa iubesc si sa fiu iubita. Dragostea este aproape totul pentru mine. Dar sa fie dragoste asa, cum sa-ti spun, cum imi place mie... Sa mi se spuna, sa mi se arate, sa fiu alintata, sa mi se faca surprize. Iar eu ofer inapoi exact aceleasi lucruri. Din pacate, pana acum, am avut parte doar de bucatele din iubirea pe care mi-o doresc. Toni Grecu mi-a zis la un moment dat ca sunt o combinatie foarte stranie intre o femeie pragmatica si femeia romantica. Avea dreptate. Dragostea e pentru mine ca un meci de tenis, cu schimburi lungi si frumoase de mingi. Sunt foarte, foarte, foarte fierbinte, pasionala! Daca stiu ce fel de barbat mi-ar placea? Oh, stiu foarte bine, doar ca unde sa-l gasesti? Mi-ar placea un barbat care sa rada cu mine, care sa ma alinte, sa ma mangaie, sa ma tina in brate pe saturate. Sa ne simtim unul pe celalalt cand avem nevoie de ceva, sa avem deschiderea sa vorbim, sa spunem ce vrem, sa-l iau de mana, sa ma uit in ochii lui si sa am curajul sa-i spun: "Stii, as avea nevoie sa te ocupi putin mai mult de mine", sau si mai mult: "As vrea sa ma mangai, sa ma iei in brate", dar si "As vrea sa stau singura intr-o camera, sa citesc toata ziua". Lucrurile de felul acesta mi-as dori sa pot spune si sa mi se spuna, in mod egal. Din pacate, firescul iubirii s-a cam pierdut. Si cu el, si afectiunea. Toata lumea e grabita si ocupata cu lucruri mai importante ca dragostea... Nu, nu sunt cu nimeni acum.
- Mai are Monica Anghel si alte visuri in afara de iubirea perfecta?
- Visuri de afaceri. (Rade) Mai am multe planuri, iar unul dintre ele este sa-mi deschid un salon de infrumusetare. Adica sa am si produse scumpe, dar si produse ieftine, pentru femeia de rand care se respecta, care vrea sa arate bine, chiar daca nu are conturi grase in banca. Serviciile sa fie insa comune, sa nu se faca nici o diferenta daca se ofera o crema de doua milioane sau una de doua sute de mii. Sa fie un loc cochet, aranjat, in care sa lucreze fete dragute, amabile cu toata lumea, bine pregatite, care sa te faca sa te simti frumoasa. Sper ca pana la urma am sa reusesc sa deschid un astfel de loc.
"Visez sa votez un guvern numai de femei"
- Am inceput interviul cu ceea ce te face fericita in acest moment al vietii tale. Fara sa fie dramatic, hai sa incheiem cu ceea ce te framanta...
- Ma bucur de aceasta intrebare. M-am hotarat mai demult sa fac o declaratie publica si "debutez" acum in"Formula As": ei bine, visez sa votez o femeie presedinte al Romaniei si un Guvern format numai din femei! Asta nu ma face o feminista, departe de mine gandul, dar am impresia ca femeile pot conduce mai bine decat barbatii. De ce? Pentru ca ele au mai multe responsabilitati, incepand cu cele casnice. O femeie se descurca dintr-un salariu minim pe economie, hraneste o familie intreaga, trimite copiii la scoala, mai pune si doua, trei borcane de muraturi. Femeile sunt foarte greu de mituit. Am exemple din jurul meu, cunosc femei aflate in posturi importante, care nu au primit in viata lor un pachet de cafea. Daca as fi eu in locul politicienilor de la noi? Uite, in situatia de criza groaznica, provocata de inundatii, eu le-as fi cerut celor care organizeaza evenimente de genul Festivalul Berii sa renunte anul acesta la ele, sa renunte la publicitate si sa foloseasca banii pentru sinistrati. Da, stiu, e utopic ce spun eu, dar asa as face. Mi se pare ca nu ne mai ajutam intre noi, nu mai intindem o mana vecinului, ne-am inrait. Asta sa fie capitalismul? Nu arata prea ispititor. Nu sunt nicidecum melancolica dupa trecute regimuri politice, dar nu prea cred ca ni se potriveste cel in care ne zbatem acum. Sigur ca e bine sa se construiasca niste case pentru sinistrati, prin ele se ajuta niste oameni, dar nu si un sistem. Trebuie facut in asa fel incat sa nu se mai ajunga la asemenea situatii. S-au hacuit padurile tarii, iar noi ne mai miram de inundatii?! Sa vad si eu ca se consolideaza un pod sau un dig cand e soare afara. Abia atunci va insemna ca functionam ca sistem, ca ne pasa de oameni mai mult decat de banii nostri nenorociti. Neasteptat mod de a incheia un interviu, dar chiar voiam sa spun lucrurile acestea.
Fotografii de Iulian Ignat