- Ceea ce s-a intamplat cu noile reglementari pentru calatoriile romanilor in spatiul Schengen ne aminteste cat de lung este drumul guvernului pana la cetatean. Este greu de gasit o mostra de dispret mai elocventa din partea administratiei. Se vede inca o data ca, oricat de priceputi ar fi ministrii de interne, corpul functionarilor publici din Ministerul administratiei si internelor este grevat de "traditia" ostilitatii fata de cetatean si a controlului excesiv asupra sa. Se pare ca revine periodic blestemul "epocii de aur", cand plecarile noastre in strainatate erau strict controlate de "organe". Suparator a fost si modul in care au fost anuntate noile reglementari: cu doar doua zile inainte de intrarea lor in vigoare. Faptul i-a pus intr-o situatie umilitoare pe multi romani care nu avusesera timp sa se informeze. Ne intrebam cu neliniste: peste cate generatii oare vor reusi vamesii, politistii si inaltii functionari din minister sa inteleaga notiunea de "serviciu public"? Deocamdata ea este o notiune strict teoretica si o tema retorica pentru campaniile electorale.
Intelegem zelul Mai de a convinge forurile europene de fermitatea sa in stoparea migratiei ilegale si traficului de persoane, dar a impune acum, cu un an inainte de aderarea noastra la Ue, reglementari mai severe privind calatoriile in spatiul Schengen pare un nonsens si transmite un mesaj negativ cu privire la integrare. A fost, asadar, o gafa politica, de consecintele careia autoritatile si-au dat seama abia ulterior. Nu mai spunem nimic de oamenii de afaceri romani, pusi in situatia penibila de a cere invitatii partenerilor lor din Occident, ca acum 5 ani. Mai ales ca recomandarile Ue nu cereau masuri atat de drastice.
De fapt, a fost o modalitate prin care Mai a incercat sa treaca pe seama populatiei un esec propriu: incapacitatea sa de a stopa traficul de persoane si exodul romanilor care pleaca in spatiul Schengen, fie ca sa munceasca la negru, fie ca sa cerseasca sau sa fure. Dar chestiunea infractionalitatii se cerea abordata in forta pe teritoriul Romaniei, unde activeaza retelele lumii interlope cu ramificatii in Occident. La acest capitol insa Mai, sub toate guvernele, a ramas dator fata de forurile europene si, mai ales, fata de contribuabilul roman.
Din fericire, gafa Mai a avut darul de a scoate in evidenta si avantajele sistemului democratic: datorita libertatii presei, situatia a fost larg mediatizata, iar reactia negativa pe care a generat-o i-a obligat pe parlamentari sa ia masuri corective: Senatul a modificat deja ordonanta mult hulita. Daca si deputatii vor da dovada de inteligenta si responsabilitate, vom vorbi curand despre aceasta aberatie administrativa la timpul trecut si ne vom bucura sa constatam ca, in ciuda haosului pe care-l genereaza uneori, democratia invinge birocratia si dispune de mecanisme de corectie a exceselor administrative.
2. In razboaiele fratricide din Psd a aparut un nou candidat la sefie: Ioan Rus, reprezentantul social-democratilor ardeleni. E un simplu joc cu masti sau aparitia unui competitor redutabil?
- Ioan Rus este, intr-adevar, un personaj politic redutabil, care stie sa-si dozeze foarte bine aparitiile publice. Prima data cand a iesit la rampa dupa alegerile din 2004 a fost in luna ianuarie, pentru a lansa apelul celor 14 organizatii Psd din Ardeal, la modernizarea si reformarea partidului. De la Cluj a fost lansata - e drept, de Vasile Dancu - propozitia memorabila: "Ion Iliescu este un produs expirat". Chiar si atunci cand partidul era condus de Adrian Nastase, Psd-istii ardeleni au reprezentat un curent innoitor, mai modern, intr-un partid incremenit intr-un proiect falimentar. Din pacate pentru el, fostul presedinte si premier s-a indepartat de social-democratii ardeleni, acordand mai mult credit unor consilieri prea putin inspirati si deloc interesati de innoirea partidului.
In momentul demersului sau din ianuarie, Ioan Rus a fost atacat vehement in sedintele partidului de Ion Iliescu, ostil oricarei initiative novatoare. Nu este un secret pentru nimeni ca, la congresul din aprilie, domnul Rus l-a sustinut pe Mircea Geoana, singura personalitate din partid capabila sa ofere sansa unui nou inceput. Dupa congres, Ioan Rus s-a retras in planul secund. Acum a revenit, tot pentru a-l sprijini pe Mircea Geoana. Noul presedinte al Psd are nevoie de consolidarea pozitiei sale in fruntea unui partid in care Adrian Nastase si Ion Iliescu reprezinta doua centre de putere ostile. Declaratiile spectaculoase din interviul acordat agentiei Mediafax pe 9 octombrie au dus, in cele din urma, la o clarificare in Psd, chiar daca este doar o clarificare partiala. La o saptamana dupa interviul citat, Mircea Geoana i-a avertizat public pe cei care, prin declaratii dispretuitoare si rautacioase, incearca sa-i submineze autoritatea. Totodata, Ioan Rus a transmis explicit un mesaj de colaborare constructiva cu acei ministri ai Aliantei care au proiecte viabile pentru integrarea Romaniei.
Toate aceste evolutii, pe cat de rare, pe atat de binevenite in Psd, au generat o intrebare: doreste Ioan Rus sa preia el insusi conducerea partidului? Cei care-l cunosc stiu insa ca nu are ambitii personale, dar nici nu este dispus sa-i lase pe adversarii sai sa castige batalia pentru "sufletul partidului". De altfel, Ioan Rus stie ca, dupa ce a criticat la scena deschisa pe baronii locali si centrali ai partidului si nu s-a ferit sa acuze de coruptie importanti membri Psd, nu va fi ales in fruntea unui partid in care exact cei vizati de criticile lui detin pozitii-cheie. Miron Mitrea si Marian Oprisan, de pilda, sunt adversari inversunati ai liderului clujean, iar Adrian Nastase nu a privit cu ochi buni initiativa sa de a colabora cu ministrul Vasile Blaga, la reforma administratiei publice.
Pentru a pune capat speculatiilor, Ioan Rus a si declarat ca nu doreste sa fie nici viitor premier, nici presedinte al Psd. Daca-si intelege bine destinul, partidul nu poate decat sa spere ca Ioan Rus se va razgandi intr-o zi.