Desi este inzestrata cu o voce de exceptie, a preferat sa cante alaturi de solisti sau formatii celebre, precum Paula Seling, "Sistem" si "Holograf". Dar de cand evolueaza alaturi de trupa Crush, lumina reflectoarelor cade pe ea. In toamna aceasta, piesa lor, "Plang noptile", a urcat vertiginos in topuri.
- De la ultimul interviu acordat revistei noastre ai trecut prin mai multe schimbari, atat ca imagine, cat si ca stil muzical. Cum ai luat hotararea de a canta alaturi de o trupa?
- Pana sa ma hotarasc sa cant alaturi de Crush, am trecut prin mai multe proiecte. Mai intai mi-am propus sa ma afirm, colaborand cu diverse trupe, si din fericire piesele respective au avut foarte mare succes. Apoi, dupa colaborarea cu Holograf, a urmat si un turneu de anvergura impreuna cu ei, iar piesa Dragostea mea, cantata in duet cu Dan Bittman, a fost foarte promovata. Ca sa spun drept, asta a fost cea mai interesanta experienta muzicala a mea de pana atunci, dar pe urma am stat si-am chibzuit, si am decis ca ar fi mai bine sa pun punct colaborarilor, pentru a ma dedica unui album solo. N-a fost sa fie album solo, desi imi doream foarte mult, a fost din nou o solicitare, careia n-am putut sa-i rezist. A venit sub forma unui telefon, de la un baietel cu voce subtirica si cu accent de Bucovina: Radu Cernautan, care mi-a propus un proiect alaturi de el si de colegul lui, Sorin Seniuc. La inceput n-am vrut, dar in cele din urma am acceptat, totusi, sa ma vad cu ei. Am ascultat nu o piesa, ci un album intreg, la care muncisera in ultimii trei ani. Mi-am dat seama ca sunt doi baieti foarte talentati, ce compun o muzica de club originala, cu influente pop si funk. Au un stil propriu, usor de recunoscut, ca dovada ca au fost deja solicitati sa compuna si pentru altii. Mi-au placut piesele, ne-am inteles bine de la inceput si, in mod natural, a venit si hotararea de a lucra impreuna un album intreg, nu doar o piesa. Si asa au inceput sa scrie piese special pentru mine.
- Dar ti-ai pastrat, totusi, numele...
- Da, desi alcatuim toti trei o formatie. Ei doi se numesc Crush, iar eu mi-am pastrat numele, poate si dintr-un fel de orgoliu. Au fost ani intregi de munca in spate, pana cand am reusit sa mi-l impun.
- Esti o aparitie extrem de tonica pe micul ecran...
- Trebuie sa recunosc ca alaturi de Crush m-am reinventat, am o noua atitudine, ne completam bine si suntem o aparitie proaspata in muzica romaneasca. Credeam la un moment dat ca publicul meu e mai elitist, dar ma bucur sa constat ca ating o categorie mult mai larga de ascultatori.
- Nu ai insatisfactii legate de faptul ca nu decizi singura asupra carierei tale, ca nu esti propriul tau compozitor?
- Va spuneam ca mi-a fost greu sa accept formula de trupa, tocmai cand visam o cariera independenta. Dar nici nu ma simt frustrata. Cu Crush ma simt implinita, cred ca demonstrez o noua fateta a talentului meu.
- Ai venit in Capitala tocmai de la Onesti, un orasel care a lansat multe voci. Ai ales capitala pentru muzica sau pentru a face facultatea?
- In Bucuresti am venit pentru muzica. Facultatea mi-ar fi placut s-o fac la Iasi, dar a primat gandul ca nu voi putea face muzica in provincie. A fost o mutare grea pentru mine, pentru ca am fost un copil dependent de parinti. Ei s-au ocupat mereu de toate. Cand m-am trezit in Bucuresti, proaspata studenta la Ase, cu o cariera de care trebuia sa ma ocup, mi-am dat seama ca trebuie sa trag singura de mine. Am devenit mult mai tare, pentru ca intr-un oras strain nu te poti baza pe nimeni. Am prieteni destul de putini si am avut chiar momente cand m-am simtit destul de singura, si tot la Onesti am sunat. Parintii mei m-au sustinut cel mai mult. Ei si-au dorit foarte mult ca eu sa reusesc in muzica.
- Si totusi, in paralel cu orele de canto, te-ai pregatit serios si pentru Ase. Esti deja licentiata?
- Am terminat anul trecut facultatea, iar acum fac un master de finante si control de gestiune in cadrul Universitatii din Orlans, care are o echipa de profesori francezi detasati aici. Anul asta am invatat foarte multe pe partea practica. Mi-am dat seama ca, desi artistul ar trebui sa stea deoparte de calcule si negocieri, totusi cel mai bine o duc cei care se ocupa singuri de asta. Vreau sa fiu propriul meu manager. Un manager titrat.
- Cum faci fata atator solicitari?
- Oh, mi-e din ce in ce mai greu. Acum trebuie sa termin lucrarea de master si apar si foarte multe concerte, dar nu se pune problema de alegere. La mine e clar: trebuie rezolvate toate.
- Mai ai timp de prieteni?
- Cunostintele mele sunt mai mult din zona muzicala. Mi-au mai ramas prietenii din liceu, care imi sunt foarte dragi, dar care ma cearta ca ii sun atat de rar. Ce sa fac daca am atatea pe cap?
- E mai greu pentru o fata sa se impuna in muzica?
- As zice ca e mai greu pentru un baiat. Cand spun asta, nu ma gandesc ca fetele razbat mai usor, facand compromisuri, dar sunt mai usor de lansat ca baietii. In ce ma priveste, atu-ul meu a fost vocea, care a surprins multa lume. N-am reusit sa ma identific cu un stil muzical, dar mi-am impus vocea. Am facut din timbrul meu vocal o marca.
- Care sunt bucuriile Alexandrei Ungureanu?
- Sa-i stiu pe cei dragi fericiti si sanatosi, sa simt ca dau roade in cariera, sa am satisfactia lucrului bine facut. Sunt o ambitioasa si rezultatele au contat mereu pentru mine. Ma face fericita faptul ca sunt foarte respectata in bransa mea. O bucurie recenta a fost si faptul ca am reusit sa o cunosc mai bine pe Angela Similea, idolul meu inca de la gradinita. Acestei doamne extraordinare i-a placut vocea mea si am avut onoarea sa fiu invitata dansei la cateva emisiuni, unde i-am interpretat slagarele de altadata. Am fost foarte emotionata...
- Esti mereu asa de pragmatica si ambitioasa sau ai si o latura ascunsa, sensibila?
- Sunt foarte sensibila si sunt lucruri care ma afecteaza foarte mult. Imi pun prea usor sufletul pe tava, apoi iau suturi si ma mir ca sunt daramata. Chiar zilele astea, am o dispozitie melancolica. Trec printr-o despartire, ma remontez foarte greu si am atatea de facut! Desi tendinta e sa ma ascund in cochilia mea, incerc sa ies la liman, vorbind cu cei apropiati. Singuratatea creeaza scenarii pesimiste, asa ca e mai bine sa asculti "reteta" altcuiva, chiar daca nu se potriveste. Pana la urma, sloganul "viata merge inainte" ramane o replica valabila.
Foto: Roton