- Ce-i aduce Craciunul unui om asa de ocupat si de public ca Robert Turcescu? Munca in televiziune e un cazan cu aburi sub presiune. Mai exista dispozitie pentru sarbatori?
- Sarbatorile mie imi aduc liniste. E singura perioada din an in care reusesc sa stau putin de vorba cu mine. O sa spun o banalitate: e un moment de bilant. Dar asemenea momente sunt foarte importante pentru cel care sunt. Un soi de numaratoare care imi arata daca, adunand plusurile si minusurile de peste an, lucrurile ies pe pozitiv sau pe negativ. Intru totul, mi se pare ca perioada Craciunului este magica. Zilele sunt incarcate cu o energie pozitiva. Rosturile existentei au un parfum aparte. Eu traiesc chiar senzatii olfactive: de la aroma cozonacilor mamei, la mireasma de verde pur a bradutului, la gutuile sau merele care strajuiesc ferestrele ca pe vremea bunicilor. Atmosfera din aceasta luna te indeamna la o stare de reverie. In plus, si profesional lucrurile se mai aseaza, se mai linistesc. Iesi din agitatia cotidiana si ai timp sa te dedici lucrului cu-adevarat important: familia. Nu cred ca avem alte perioade in care reusim sa fim mai aproape de cei dragi si sa ne reapropiem si de noi insine. Nici macar in concediile de peste vara: atunci suntem preocupati sa ne distram, sa vizitam locuri noi, sa facem pe turistii. In schimb, in perioada de iarna, nu-ti doresti altceva decat sa poti sta cu familia, sa te bucuri de intimitatea ei. Si mai exista o desfatare: lectura. In decembrie, imi place foarte mult sa citesc. Frigul, ceata, nuantele plumburii pe care le imbraca lumina imi creeaza o dispozitie speciala pentru citit. E singura perioada in care renunt la cartile pe care sunt obligat sa le citesc in restul anului: analize politice, chestiuni legate de jurnalism, de publicitate, de istorie. Acum ma dedic unor lecturi de suflet. Si-apoi, imi place si sa citesc povesti cu Ioana. In decembrie, nu mai inventez eu eroi aventurosi, ci ne refugiem in lumea superba a basmelor lui Andersen.
- Prezenta fetitei tale te intoarce la copilaria pierduta? O iei de la capat cu saniusul, cu colindatul in fata bradului de Craciun?
- Da Doamne sa fie zapada, ca nu voi rata sa merg la sanius cu Ioana. Cat priveste colindatul la pom, eu chiar cred in existenta lui Mos Craciun, dovada ca nu mi-a lipsit in nici un an bradul din casa. Chiar daca, de obicei, fac Craciunul la parintii mei, imi fac brad si aici, in Bucuresti. Si casa imi place sa fie decorata cu tot ceea ce tine de Craciun. Sa se simta ca se apropie sarbatoarea.
- Pari foarte legat de parinti. Craciunul alaturi de ei mai pastreaza ceva din datinile de altadata?
- Eu mi-am petrecut copilaria la tara, in satul bunicilor, undeva langa Gaiesti. Pe langa colindele care se dezlegau cu mult inaintea Craciunului, emotiile cele mari, in perioada sarbatorilor de iarna, erau legate de taiatul porcului. Era un ritual intreg, la care se strangea toata familia si la care eu tin foarte mult, chiar daca pare putin barbar. Nu renunt la Ignat. Si cand am sa mor, o sa mai doresc probabil sa simt o data si inca o data, gustul extraordinar al soriciului proaspat dat cu sare grunjoasa si mancat cu covrigi incalziti pe soba! Mai tarziu, spre adolescenta, s-a mai adaugat si paharelul de tuica fiarta, servit de bunica la pomana porcului, dupa care urma paharul de vin, de la tigaia cu pomana porcului. Da, in fiecare an, pana cand ne-o mai lasa Uniunea Europeana, sunt hotarat sa sacrific cate-un godac in curtea casei parintesti din Valea Mare. De altfel, singurul moment din an cand mananc carne de porc e Craciunul. Particip direct si cu mare pasiune la prepararea tobei si a lebarului, alaturi de tata si sub atenta supraveghere a mamei. E o poveste de familie. Facem tot felul de lucruri ca sa ne bucuram ca suntem impreuna.
- Prezenta fiicei tale, Ioana, a adaugat ceva la bucuria sarbatorilor?
- Copilul te obliga sa traiesti sarbatoarea din interior, sa incerci sa-i reconstitui magia si sa-i pastrezi emotia autentica, pe care Craciunul "de consum", asa cum e promovat prin reclamele de pe strada si de la televizor, a pierdut-o definitiv. Craciunul comercial nu promoveaza emotii, ci doar produse, iar Mos Craciun este un vanzator de publicitate. Cu totul altul decat cel pe care il asteapta copiii si care trebuie sa fie credibil, adevarat, un personaj in carne si oase. Trebuie sa intre in casa, iar tu trebuie sa-i spui o poezie alaturi de copilul tau. Ioana il asteapta pe Mos in fiecare an, fiindca-l iubeste. Crede in el. Il asteapta cu nerabdare, punand o mie de intrebari: "De unde vine?", "Pe unde vine? Pe fereastra, pe usa?", si pac!, deodata, cand suntem mai putin atenti, vine Mosul peste noi in casa si trebuie sa spunem poezii. Fara copii, Craciunul nu e Craciun. Nici un om n-ar trebui sa-si refuze prezenta unui copil in viata lui: fie ca acesta e fructul trupului sau, fie ca e adoptat.
- Ai jucat vreodata rolul Mosului ?
- Da, dar nu pentru Ioana. Cu ea eu sunt "tati" care trebuie sa spuna si el o poezie Mosului. M-am facut Mos pentru nepotica mea. Si sa stii ca e o responsabilitate. Trebuie sa fii credibil, sa stii sa te apropii de un copil. E un moment foarte important. Promisiunea facuta Mosului e respectata mai mult decat una facuta parintilor. Fiindca parintii sunt alaturi de copil zilnic, pe cand Mosul e... magic! Da, mi-a placut sa fiu Mosul! E o stare speciala. Marturisesc ca am stat destul de mult imbracat in costumul acela.
- Si anul acesta? Cum vei petrece Craciunul?
- Craciunul propriu-zis il petrecem la parintii mei, la Valea Mare. Dupa care imi mut toata familia intr-o cabana pe Valea Jiului. Vom sta acolo cateva zile, inclusiv de Revelion. Apoi eu voi fugi cateva zile, probabil, la Paris. Pana pe 16 ianuarie, cand mi se sfarseste vacanta. Dar pana atunci, vreau sa ma rasfat un pic. Asta inseamna ca nu-mi iau telefonul mobil cu mine, ca voi fi un personaj care va putea casca gura la orice, fara sa auda in spate: "Uite-l p-ala cu bilele!". Cum sunt innebunit dupa muzica, am de gand sa ma pierd in genul acela de magazine imense, unde poti sa stai ore intregi rasfoind cataloage, uitandu-te la albume sau ascultand melodii.
- Intrucat crezi in existenta lui Mos Craciun, astepti, cu siguranta, si daruri...
- Il las pe Mos sa-mi aduca ce-o crede el de cuviinta (zambeste), iar pe Dumnezeu o sa-L rog sa ma tina sanatos, sa-mi fie si Ioana sanatoasa si sa ma fereasca de momentele cumplite, cand pierzi pe cineva drag. Iar daca lucrul cel mai important pe care mi-l doresc mie si celor dragi e sanatatea, asta le urez si cititorilor revistei "Formula As": sa le dea Dumnezeu sanatate si sa aiba si ei parte de pace si liniste sufleteasca. Cred ca nimic nu e mai frumos decat momentul acela divin cand, stand alaturi de-ai tai in jurul bradului de Craciun, asculti cu infrigurare colinde, in vreme ce peste tine pogoara linistea extraordinara a sarbatorilor. O liniste aparte, care vine si pentru ca se sfarseste un an, pentru ca se sfarseste o lume. Pui un punct, dar in acelasi timp se deschide o alta lume. E un moment superb, e momentul in care iti poti permite sa privesti inapoi fara manie, si inainte, cu foarte multa incredere.
Luminita Anghel
"Mi-as dori ca oamenii sa nu mai uite semnificatia
profunda a sarbatorii: Nasterea lui Cristos"
- De la o vreme incoace, Craciunul a fost transformat in comert, un soi de targ al reclamelor. Printre atatea spoturi publicitare de pe micul ecran, mai reusesti sa-i pastrezi esenta, taina aceea pe care o avea in copilarie?
- Indiferent de ceea ce se intampla in jur, pentru mine Craciunul e o sarbatoare adevarata, pe care o praznuiesc asa cum am invatat. E Craciunul parintilor mei, Craciunul pe care l-am simtit si eu cu suflet de copil si apoi cu suflet de matur care nu a renuntat la copilul din el. Pentru familia mea, Craciunul si Pastele sunt momente sacre, in care de oriunde am fi, ne adunam in aceeasi casa, sa ne bucuram sufletele de fericirea ca suntem impreuna. Si asa il cresc si pe David, fiul meu. Si el stie ca acestea sunt clipe dedicate familiei. Noi doi am inceput sa ascultam colinde inca de la sfarsitul lui noiembrie. Si acasa, si in masina, nu mai ascultam altceva. Iar David e in culmea bucuriei. De altfel, e foarte atasat de aceasta perioada, o traieste cu o frenezie inocenta, care nu are cum sa nu te emotioneze. An de an, am grija sa nu ne lipseasca nimic din ceea ce inseamna Craciun: de la bradutul impodobit cu fast si pentru care cumparam de fiecare data inca un globulet sau o lumanarica, pana la bucatele traditionale. Incepand de anul trecut, David a devenit si colindator si e tare mandru de rolul lui... Craciunul aduce atata lumina! Si la propriu, si la figurat! Mi-as dori ca oamenii sa nu mai uite semnificatia profunda a Craciunului: Nasterea lui Cristos! Sa nu uite bunatatea si generozitatea pe care o regasesc, doar temporar, in aceasta saptamana magica a Craciunului.
- Esti o vedeta extrem de solicitata. Mai ai putere si chef sa faci pregatiri de Craciun?
- In fiecare an, de Craciun, incerc sa-mi transform casa intr-un basm care sa bucure sufletele celor dragi mie, in primul rand sufletele mamei si al lui David. Fiecare an are stralucirea lui. Impodobim bradul si ne impodobim si sufletele cu sarbatoarea Nasterii Domnului. Cred ca e mare lucru sa nu-ti uiti Craciunul din tine! Din pacate, anul acesta e primul in care tata nu va mai fi alaturi de noi. Pana acum, eu si David mergeam de Craciun la parintii mei, anul acesta am s-o invit pe mama la mine si nadajduiesc sa reusesc sa compun o atmosfera calda si intima, care sa aline dorul de tata. A doua zi de Craciun vom merge la biserica si sper sa reusim ca macar in acea zi sa hranim cat mai multi saraci.
- Mai crezi in Mos Craciun, Luminita?
- Da, cred in Mos Craciun, intr-un mos care ne aduce daruri spirituale. Cred cu tot sufletul in simbolul calatoriei Mosului prin lume, in mesajul lui de generozitate si bunatate. De altfel, asta o sa-i si cer: o sa-l rog sa aiba grija de noi, ca un bunic care vegheaza la pacea familiei. Sa ne dea liniste, intelepciune si sanatate. Caci oricati bani ai avea si oricat de luxoasa ti-ar fi existenta, cel mai important e sa fii sanatos si sa stii sa-ti traiesti viata cu intelepciune.