Draga redactie,
Ma numesc Mitica Nicoleta, sunt din localitatea Nartesti, com. Gohor, jud. Galati. Sunt o adolescenta de 16 ani si sunt eleva in clasa a Ix-a la Grup Scolar Industrial Tecuci, profil alimentatie publica si turism.
In primul rand, va rog sa primiti caldele multumiri si felicitari pentru neepuizata dvs. putere de a ajuta oamenii nevoiasi, bolnavi si de a delecta cititorii cu o formidabila revista, "Formula As". Nu degeaba ati ales acest titlu, sunteti adevarati campioni, adevarati Asi. In al doilea rand, va rog sa nu mi-o luati in nume de rau, ca dupa aceasta lauda vin cu o rugaminte. Mi-a fost greu sa vorbesc
despre ea de la inceput. Sunt ultimul copil al familiei si, de obicei, mezinii sunt mai alintati, mai iubiti, dar, din pacate eu nu fac parte din aceasta categorie. La noi in familie, doar mama imi este suport moral, cu toate ca de-atatea necazuri si neajunsuri isi mai iese si ea din fire. Tata, din pacate, isi duce viata cu mult alcool, injuraturi, vorbe urate, chiar vulgare, la adresa mamei si a noastra, cei 5 copii. Tatal meu a fost doar tata pe certificatul de nastere, de cand m-am nascut si pana acum, nu-si onoreaza aceasta indatorire. Mama m-a ajutat la lectii, ne-a facut versuri si ne-a invatat cum sa recitam, a participat la sedinte cu parintii. Ea a fost cea care m-a certat pentru o nota rea, dar s-a si bucurat de celelalte note bune, si chiar de premii. Acum sufera alaturi de mine si plangem impreuna, pentru supararea cea mai recenta, aceea de a nu fi sigura ca mai pot continua scoala. Bucuroasa ca am luat examenul de capacitate, mama a decis sa ma dea la scoala mai departe. Cu toate ca am vrut la liceu, calculatorul a decis sa merg la o scoala profesionala, dar acum nu-mi pare rau, este o meserie foarte frumoasa. Din pacate, parintii nu ma pot intretine nici aici. Nu au alt venit decat 0,50 ha pamant arabil. Sa munceasca vor, dar nu au unde. Mai merg cu ziua in sat, dar mai mult mama, si cu 200.000 lei, abia cumpara necesarul, zahar, ulei, detergenti, alimente. Am facut dosarul de bursa, cei de la Tecuci au aprobat, dar cei de la Galati, nu. Pot sa va spun ca la primirea vestii rele, am suferit o mica depresie si am inceput sa strig pe strada, de nici nu ma recunosteam pe mine insami. Eu am probleme cu inima, dar ai mei nu au bani sa ma duca la medic, si la o veste proasta pe care o primesc asa, brusc, la orice emotie sau suparare, imi este rau. Pot sa va spun ca doua nopti nu am dormit, am plans, si gazda mea, o femeie de 82 de ani, de toata isprava, a stat la capataiul meu, imbarbatandu-ma. Dar nici astazi nu-mi vine sa cred nici mie, nici consatenilor mei, ca nu mi s-a aprobat acest dosar, avand un venit de doar 200.000 lei. Si de aceea, continuarea studiilor este pusa serios sub semnul intrebarii. Si sa stiti, am inceput scoala cu bine, am note bune si imi place mult sa invat. Stau si ma gandesc cu ce voi plati gazda (700.000 lei), fondul clasei si al scolii (300.000 lei), dar nu mai vorbesc de caiete, imbracaminte, incaltaminte. Daca ma credeti, am fost cateva zile cu pantofii rupti prin ploaie si frig. Daca pana luna trecuta ne faceam probleme ca masa de Craciun va fi goala, acum nici macar televizor nu mai avem, s-a stricat. Acum, iarna, parintii nu au unde sa munceasca, abia daca reusesc sa-si plateasca curentul electric. Daca v-ati putea inchipui ce mult mi-am dorit sa merg la scoala, chiar si aici, la profesionala... Invatam 5 ani si terminam cu diploma de liceu. Dar acum, visul meu, daca nu s-a spulberat inca, se va spulbera curand. Macar sa invat doi ani, ma angajez, apoi o sa fac seralul. I-am spus mamei ca mai bine sa mor decat sa nu merg la scoala.
Pe scurt, aceasta e povestea mea si a familiei mele. Sa-mi iertati indrazneala, cu rusine, dar si cu speranta in suflet, va cer ajutorul. Am vazut multi oameni care v-au scris si ati reusit sa le alinati durerea. Va rog, ajutati-ma sa-mi continui scoala, sa-mi implinesc visul, si cand ma voi trezi din acest vis, sa fiu om pe picioarele mele si sa ajut si eu, la randul meu, pe altii. Daca puteti sa ma ajutati, cu orice si oricat, pentru ca eu am trait mereu din putin si ma multumesc cu putin. Daca puteti sa-mi dati de stire la adresa de pe plic, caci revista cu siguranta nu o voi putea cumpara, doar sa ma imprumut undeva de bani.
In incheiere, va urez un an nou bogat in succese si la cat mai multe numere ale "Formulei As". Multumesc si in numele mamei, caci si ei ii place la nebunie sa citeasca aceasta revista si ca un cadou de sarbatori va trimit cateva versuri scrise de ea.
Cu respect si stima,
Nicoleta Mutica - loc. Nartesti, com. Gohor, jud. Galati, cod 807158
"Dupa o operatie facuta sub microscop,
am supravietuit"
Stimata d-na Sanziana Pop,
Ma numesc Neamtu Maria si locuiesc in Bucuresti, strada Greaca nr. 30, sector 5, cod postal 050277, oficiul postal 7. De 5-6 ani am mari probleme de sanatate - astm bronsic, probleme cardiace si de circulatie. De aproximativ doi ani, atat eu, cat si sotul meu suntem pensionari pe caz de boala si avem pensii de 1.200.000 lei si respectiv 2.350.000 lei.
Cu toate ca tratamentele medicale, cat si intretinerea casei sunt destul de costisitoare, reuseam sa ne descurcam din punct de vedere financiar, facand sacrificii pe care multi alti pensionari sunt nevoiti sa le faca. Din nefericire, in noiembrie 2004, mi-a fost descoperita o tumora de 3,75/4,25 cm pe creier. A fost necesar sa fiu operata de urgenta si cu ajutorul lui Dumnezeu si al medicilor, dupa o operatie de patru ore si jumatate, facuta sub microscop, am supravietuit. Sechelele postoperatorii nu sunt foarte grave, dar ma deplasez cu greutate, imi este afectata vorbirea si am nevoie in permanenta de ajutorul cuiva, pentru a ma imbraca, a merge la baie si a manca, neputandu-mi coordona bine miscarile membrelor de pe partea stanga a corpului. Sper sa-mi ajute Dumnezeu ca recuperarea sa fie de cat mai scurta durata. Cheltuielile neprevazute facute cu ocazia acestei operatii ne-au dat peste cap bugetul, pe care si asa il tineam cu greu in echilibru, iar acum ne este foarte greu sa platim medicamentele, gazele si lumina, mai ales ca este iarna.
Apelez la compasiunea dvs., cat si a cititorilor revistei "Formula As", pentru a putea depasi aceasta perioada grea din viata mea. Anexez documente care sa ateste veridicitatea celor scrise mai sus.
Cu multumiri,
Maria Neamtu - str. Greaca nr. 30, sector 5, Bucuresti, cod postal 050277, oficiul postal 7
"In
am ramas cu sechele grave"
Mult stimata d-na Sanziana Pop,
Aceasta scrisoare v-o trimite un om cu un suflet amar, aflat in suferinta si neajutorat. Ma numesc Constantinescu Stelica, am 38 de ani si sunt din judetul Galati. In anul 2001 am suferit un accident rutier, in urma caruia am ramas cu sechele grave. Acest accident mi-a marcat profund activitatea profesionala, ramanand fara serviciu. Sunt casatorit, am doi copii minori, cu varste de 9, respectiv 6 ani. Locuiesc cu chirie in Galati, intr-o singura camera. In perioada in care am fost internat, cat si ulterior, am cheltuit sume insemnate de bani, pe care eu si familia mea i-am imprumutat din banci. Sotia mea lucreaza cu salariul minim pe economie, in prezent fiind singurul venit din casa, impreuna cu alocatiile copiilor. Eu mi-am depus dosarul pentru pensie de boala in luna august 2005, dar nu am primit inca nimic. In aceasta situatie, sunt in imposibilitatea de a-mi achita toate datoriile, si fac fata cu greu cheltuielilor zilnice. Dupa controale si investigatii efectuate la Spitalul Judetean Galati, cat si la Institutul National de Expertiza Medicala si Recuperare a Capacitatii de Munca Bucuresti, mi s-a recomandat o endoproteza performanta (care costa aproximativ 2800 lire sterline) pentru a-mi putea ameliora starea de sanatate si a-mi putea gasi mai usor un loc de munca. Diagnosticul complet pus de medicii specialisti este: coxartroza secundara dreapta dupa fractura complexa cobil; necroza aseptica cap femural dr.; bazin asimetric prin ascensiune bazin dr. 1 cm; disjunctie pubiana cu decalaj vertical si osificari secundare, fractura vicios consolidata ischion stg.; coxartroza stg. incipienta; gonartroza bilaterala, calus dupa fractura peroneu dr.; sindrom de suprasolicitare vertebral.
Prin intermediul revistei dvs., va rog sa-mi permiteti sa fac un apel la oamenii cu credinta in Dumnezeu, de a ma ajuta pentru a iesi din aceasta situatie in care ma aflu impreuna cu familia. De asemenea, fac un apel si la cei care au fost implicati in accidente rutiere si au scapat nevatamati din acestea, sa se gandeasca la mine si la cei care au fost victime ale accidentelor rutiere. Alaturat, anexez copii dupa actele medicale care-mi evidentiaza diagnosticul. In speranta ca voi fi ajutat, va multumesc si sa va dea Dumnezeu sanatate si numai bine pentru dvs. si cititorii dvs.
Constantinescu Stelica - str. Garii nr. 55B, Galati, jud. Galati, cod 800217, tel. 0742/47.23.32





Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 

