Cot la cot cu Boney M
Desi se afla abia la varsta primului bal, Ramona Hanganu si Antonia Margasiu duc deja o viata de star. Doua fetiscane-vedete, nici copile, dar nici femei, doua adolescente "posedate" de-o energie navalnica si de dorinta de-a izbandi. Dar sa nu credeti ca Ramona si Antonia viseaza, doar. Nu, ele muncesc din greu, pentru ca visurile lor sa se transforme in realitate. Au copilarit impreuna intr-un orasel din provincia moldoveneasca - Onesti -, in care continua sa ploua cu talente, de la Nadia Comaneci si Loredana Groza la Teodora Enache. Primii pasi in muzica i-au facut tot impreuna, sub indrumarea profesorilor de la Casa de Cultura din Onesti, oameni dedicati meseriei lor, care le-au iertat pe cele doua nazbatioase, de fiecare data cand acestea ii scoteau din pepeni, pentru ca au vazut ca au "stofa" de staruri. N-au gresit, si de buna seama, acum sunt mandri, cand isi vad discipolele la televizor, cu bratele pline de trofee, de pe la toate festivalurile. Si pe inginerul de sunet care le-a inregistrat primul album l-au cam debusolat: el statea sa le astepte in studio, iar ele jucau fotbal, in curte. Dar primul lor album a iesit un lucru grozav: melodiile sunt hituri si apartin unor grupuri celebre - Boney M, Rosu si Negru. Ce-i drept, textele sunt niste parodii dupa piesele originale (le apartin lui Dinu Olarasu si Roxana Popescu), de genul Marakesh - Mai dai gres, sau Ma Baker - Smecher, o joaca pe care, insa, Paul Nanca si Fundatia "Phoenix" au luat-o in serios, oferindu-le incredere, sprijin, imagine si promovare. Asa au ajuns sa cante fetele in toamna trecuta pe aceeasi scena (la un concert pe care l-au sustinut in Romania) chiar cu idolii lor: Boney M. Succesul era ca si asigurat. Mai ramanea "look-ul". La care nu trebuia umblat prea mult, pentru ca fetele aveau de la mamele lor si de la Cel de Sus tot ce le trebuie: trupuri de gazele, ochi de zane, par lung, carliontat si stralucitor, ca in reclamele pentru sampon. Ochi alunecosi, inima zburdalnica? Nu! Inca n-au invatat ce-nseamna asta. Mai au timp! Deocamdata, Ramona, la 15 ani, si Antonia, la 16, sunt doi copii normali. Se duc la scoala, invata bine, studiaza muzica, bat mingea pe maidan (fotbal, volei, tenis), se mai contreaza, cand si cand, cu parintii, isi viziteaza bunicii care le fac fel de fel de minunatii de prajiturele, se bucura de vacante, isi fac planuri pentru "cand vor fi mari", viseaza fiecare cat de lunga va fi trena rochiei de mireasa. In fine, dupa multe drumuri intre Onesti si Bucuresti, mai multe sedinte de inregistrari si mult mai multe partide de fotbal, albumul a iesit. Se numeste chiar "Funny" si este numai bun de ascultat - atat de cei mari, carora le produce nostalgii neasteptate, cat si de cei mai tineri, care se distreaza copios ascultand textele pieselor, cat si pentru specialisti, carora albumul de remake-uri perfect reusite le apare ca o noutate absoluta in peisajul muzical romanesc. Adica, pentru toata lumea!
Cum a ajuns "Matuca" o stea
Antonia are teza la matematica, Ramona sta in fata mea. Isi bataie picioarele, isi infasoara pe degete parul lung si carliontat. Va-nchipuiti, si ea, si Ramona, s-au nascut dupa "Revolutie"... De Ceausescu n-au auzit decat din cartea de istorie si din ce au mai vazut, in fuga, la televizor. Ramona si Antonia, ca si cei de-o varsta cu ele, n-au fost in nici un fel "pervertite", "contaminate" de comunism, de aceea au nonsalanta de a privi viata in ochi, nu in ceafa. Au crescut odata cu libertatea. Asa ca acum, Ramona nu are emotii, nu de asta se tot bataie pe scaun. A mai dat interviuri. Si daca vrem sa stim, chiar a prezentat, alaturi de Cosmin Cernat (de care s-a si indragostit, la nebunie!), emisiunea "Ploaia de stelute". A fost si eleva "Scolii mini-vedetelor". A participat la o multime de festivaluri si concursuri. Asa ca nu are emotii. Pur si simplu, asa e ea: n-are stare!
- Ramona, ce se petrece acolo, in Onesti, de se nasc atatea vedete?
- Onestiul e un oras special: mic, linistit, frumos si curat. Un oras care te indeamna la bine, cum spune mama. Dar poate ca exista in el si ceva fermecat, o putere care ii ajuta pe copiii talentati sa se afirme. Si eu am invatat sa cant in orasul acesta frumos. De mica, de la patru ani. Intr-o vara, la Eforie, era preselectia la concursul "Tip Top Minitop". Am intrat singura, fara mama. Mi-am spus numele: Ramona-Florina, si am fost intrebata cum mi se spune acasa: Ramona sau Florina? Am spus ca mama imi spune "Tutulica" si tata "Matuca". Am luat premiul intai la concursul acela, apoi vacanta s-a sfarsit si ne-am intors acasa. Mama a zis ca mi-a facut un moft cu muzica si m-a dat la dans sportiv. Dar eu n-am vrut deloc sa ma supun disciplinei sportive si nu doream deloc sa dansez cum voiau ei, profesorii, ci cum simteam eu (sunt un Berbec incapatanat). Nu i-a iesit mamei figura cu dansul sportiv, dar pentru ca aveam prea multa energie si trebuia sa mi-o consum intr-un fel, m-a dus, in cele din urma, la un cerc de muzica in Onesti. Acolo mi-a placut, am ramas si am mers din concurs in concurs si din trofeu in trofeu, pana la doua albume si trei videoclipuri, cate avem acum. Acolo am cunoscut-o pe Antonia, Varsatoare, cu un an mai mare ca mine. De fapt, mamele noastre s-au imprietenit, si apoi, intalnindu-ne foarte des, aproape zilnic, am pus de-un grup vocal, un duo. Si cum sa se numeasca? Titus Andrei, la prima noastra participare intr-un festival pentru copii, jucandu-se cu numele noastre, Ramona si Antonia, ne-a spus "Ram-Tam-Tam". Eu aveam sase ani si Antonia, sapte. Profesorul nostru, Iulian Munteanu, a adaptat un text nou melodiei Un elefant se legana, coregrafia ne-am facut-o singure si am luat trofeul. In clasa a cincea, am inceput sa ascultam impreuna cu Antonia discurile pe care le aveau parintii nostri acasa, muzica din anii 70-80. Ne-a placut cel mai mult Boney M. Se canta "pe bune", nu din butoane, ca azi. Melodiile ne-au ramas in minte si in inima. Mai apoi, am crescut si numele "a ramas mic". Sa-l schimbam, dar... cum sa fie, cum sa fie? Pai, "Funny", ca suntem glumete, dragute, vesele, haioase. Ne completam foarte bine, si vocal, si ca personalitate. Am invatat sa cedam una pentru cealalta, asa ca nu ne-am mai certat de cand eram mici, cand eu voiam ca totul sa fie al meu, nimic al ei: chiar si tatal ei, eu credeam ca e tot al meu.
- Cum a fost pe scena Salii Palatului alaturi de Boney M?
- Cum sa fie? Absolut minunat. Am cantat in deschiderea spectacolului lor din Romania, dar si la final, alaturi de ei, pe scena. Ce mai, am fost fericite, mai ales ca dincolo de scena ne-am si imprietenit. Asta a fost in toamna, un soi de incalzire, pentru ca in preajma sarbatorilor de Craciun, am cantat la Teatrul National, intr-un spectacol de mare tinuta, alaturi de Felicia Filip si orchestra filarmonica din Brasov, Paula Seling si Narcisa Suciu. A fost o onoare pentru noi sa cantam alaturi de asemenea voci...
- Anul 2006 a luat-o cu viteza din loc. Ce proiecte aveti?
- Cel mai probabil scenariu al meu este ca, de la vara, voi fi eleva la Liceul de muzica "Dinu Lipatti" din Bucuresti. Antonia e deja eleva la acelasi liceu. Vom continua sa cantam impreuna si vom avea succes cu Funny. Pregatim acum un colaj de melodii Abba, dar in variantele originale. In ce ma priveste, eu voi cauta un angajament in televiziune, pentru ca "dau bine pe sticla", sunt spontana si ma descurc foarte bine ca prezentatoare. Am uitat sa va spun ca atunci cand m-am indragostit de Cosmin Cernat, m-am indragostit si de televiziune... Asa ca, asta trebuie sa fac! Nu ma oboseste Capitala, ba chiar imi place agitatia de aici. Prin comparatie, Onestiul imi pare un oras mic si adormit! Si nu cred ca Bucurestiul o sa ma "strice", pentru ca am invatat de mica disciplina muncii si, mai ales, stiu sa am singura grija de mine. Iar mama si tata vor veni si ei in Bucuresti, ca doar n-or sa stea singuri-cuc la Onesti, eu fiind singurul lor copil (le e destul, ca fac cat zece!). Vom inchiria un apartament la Capitala, isi vor gasi ei ceva de lucru pe-acolo (ca sunt foarte destepti, amandoi) si vom sta impreuna. Bunicile, amandoua, ne sustin si ne incurajeaza. Au zis sa plecam noi la Bucuresti, ca au ele grija de casa noastra din Onesti. Ne putem baza pe ele. Nu sunt niste batrane conservatoare. Pe urma, am sa fac si Academia de Teatru si Film. Si... Si mai departe? Eh, Fat-Frumos pe calul alb, rochia de mireasa... doar stiti la ce viseaza orice fata!