...O binevenita restituire - s-ar putea spune -, daca ne gandim la scopul nobil pe care l-a declarat Ion Caramitru inca de la numirea sa in calitate de Director general al primei noastre scene. Si anume, printre altele, valorificarea si revalorificarea dramaturgiei nationale. Includerea in repertoriul acestei stagiuni a piesei lui "Gemy" Zamfirescu mai are un merit - daca nu chiar doua: revenirea, in calitate de regizor pe scena Nationalului, a marelui om de teatru, Ion Cojar, cel care a si condus prestigioasa institutie intre anii 1997-2001. Precum si - iata - reluarea, dupa un rastimp de vreo 15 ani, a acestei piese care, sub "bagheta" aceluiasi minunat Ion Cojar, dar evident in alta distributie, a facut o lunga si mult aplaudata "cariera".
Mai intai, cateva cuvinte despre aceasta piesa. Scrisa la aproape 7 ani distanta dupa premiera cu Domnisoara Nastasia - calificata de critica de specialitate drept "capodopera sa" (si care a avut premiera la 3 septembrie 1927, pe scena Companiei Bulandra-Manolescu-Maximilian-Storin, intr-o stralucita distributie) -, "comedia amara Idolul si Ion Anapoda aduce in scena mici intamplari hazlii, mici "drame" trecatoare. Si - inevitabil - o neasteptata intorsatura de situatii din viata unei familii apartinand unei lumi semi-provinciale. O lume "tipica" pentru anii 30-`40 ai secolului trecut. Si ca mod de gandire, si ca mod de viata. Spectacolul are, desigur, un binevenit parfum "retro". Un parfum vag induiosator, pentru noi, cei veniti la teatru dintr-un mediu otravit de minciuna, de cinism, de politica si politicianism. Da, un fel de balsam retro, dar care, vorba autorului, lasa un gust "amar", un fel de dor dupa o lume ce s-a dus pentru totdeauna. Un timp in care nu toata lumea se ura cu toata lumea, cum se intampla acum, in care nu toata lumea mintea pe toata lumea. Un timp in care existau si oameni ca Ion Anapoda, cel ce, atunci cand parea ca gandeste si actioneaza "anapoda", stia el ce stia! Si care, atunci cand credea in Adevar si in Iubire, gasea forta sa demonstreze ca aceste valori chiar exista cu adevarat.
Duceti-va sa vedeti acest cuceritor spectacol! Veti pleca incantati de ritmul si umorul special pe care Ion Cojar il imprima acestei dulci-amare comedii. Veti avea palmele incinse de atata aplaudat! Cum sa nu-l aplauzi pe Dan Puric - el e Ion cel Anapoda, desigur! -, care si cu acest rol ne demonstreaza ca se joaca, precum un veritabil magician, cu harul lui, scotand la iveala, cu fiecare rol pe care-l creeaza, alte si alte scanteieri de inteligenta, de spirit, de haz, de originalitate. Toti sunt excelenti in spectacol. Si Ileana Olteanu, si Irina Cojar (fiica regizorului) si Mimi Branescu si Matei Alexandru si Afrodita Andone. Dar cu totul extraordinara este Ileana Stana Ionescu, cea care aparea si in varianta de acum 15 ani a spectacolului, tot in rolul Stavaroaiei. In Caietul program al teatrului, maestrul Ion Cojar marturiseste: "Am redistribuit-o pe Ileana Stana Ionescu in acelasi rol al Stavaroaiei pentru impresionanta ei longevitate artistica, energie si finete spirituala, pentru prospetime si spontaneitate, la care adaug exceptionala maleabilitate profesionala in care s-a angajat la schimbari chiar fundamentale ale personajului, in raport cu noua lectura".
...La iesire, dupa ce s-au mai domolit aplauzele, l-am intrebat pe Dan Puric cum poate fi el, la distanta de doar 2-3 zile, de la un spectacol la altul, ba... Don Quijote ba... Ion Anapoda. "Raspunsul meu e simplu: Ion Anapoda este varianta romaneasca a lui Don Quijote."