- Barca puterii este deja destul de instabila, din cauza "echipajului" eterogen. Marile sale probleme sunt Udmr si Pc. Daca la votul asupra ordonantelor care prevedeau masuri anticoruptie Udmr a jucat un rol nefast, in schimb acum, in relatiile cu Adrian Nastase si adeptii sai, partidul lui Dan Voiculescu se dovedeste veriga slaba a coalitiei de guvernare. Pc si-ar fi dorit cu ardoare largirea grupului sau parlamentar cu un numar de deputati fugiti din Psd si a stimulat cat a putut prin Antena 1 si Antena 3 o degringolada in Psd. Pentru Dan Voiculescu, cooptarea lui Adrian Nastase parea o victorie, desi nici un analist - si, probabil, nici un sondaj de opinie - nu ar fi recomandat un asemenea demers.
Hemoragia de parlamentari Psd pare sa fi fost stopata pentru moment de Ion Iliescu, Viorel Hrebenciuc si Mircea Geoana, dar, in tabara puterii, Pc ramane o problema si un pericol. Acest lucru a devenit cat se poate de evident, cu prilejul alegerii noului presedinte al Camerei, cand conservatorii au decis sa sustina un candidat propriu pentru a-si negocia, de fapt, voturile la un ipotetic tur secund. Pentru a se salva din aceasta capcana si a nu da impresia ca sunt prizonierii Pc, ceilalti membri ai coalitiei au fost nevoiti sa incheie o intelegere cu Prm. Bogdan Olteanu a fost ales asadar presedinte din primul tur, cu sprijinul unei combinatii ciudate de voturi, in care Udmr si Prm s-au regasit de aceeasi parte a baricadei.
Acest comportament al Pc si aceasta solutie de avarie la care au recurs Alianta si Udmr anunta, din pacate, vremuri tulburi pentru politica romaneasca. Chiar daca Adrian Nastase nu va pleca din Psd, asa cum dorise initial - pentru a nu provoca o criza majora ce ar putea duce la alegeri anticipate -, el va cauta in permanenta sa destabilizeze partidul din interior. Aliatii din Pc ii vor fi de folos pentru diferite manevre parlamentare. Aceasta inseamna ca nu vom avea o opozitie sanatoasa, care sa controleze in permanenta guvernul si sa-i scoata in evidenta deficientele si derapajele. Absenta unei opozitii semnificative, practic in dezintegrare, este in sine un pericol pentru orice democratie.
Pe de alta parte insa, pericolul imediat este cel al lipsei de coerenta a guvernarii si a caderii in derizoriu a Parlamentului, care va deveni scena unor manevre de culise, unde aliantele se fac si se desfac in fiecare saptamana. Orice vot negociat cu un partid din afara coalitiei va fi "platit" cu o concesie din partea guvernantilor, iar legile indraznete de care avem nevoie vor putea fi blocate cu usurinta, fara ca vreun partid sau altul sa poata fi tras la raspundere. Singura iesire din aceasta situatie periculoasa o reprezinta alegerile anticipate, dar cine va avea curajul si clarviziunea sa le provoace?
Ruperea Psd naste scenarii de aliante. Presupunand ca miscarea de cadre dinspre Psd spre Pc va scoate de la guvernare partidul lui Dan Voiculescu, credeti in varianta unui mariaj intre alianta Pd-Pnl si ramura Psd de la Cluj?
- Se stie ca intre Pd si "Grupul de la Cluj" condus de Ioan Rus exista deja o colaborare informala. Nu acelasi lucru se poate spune despre Pnl. Am asistat de curand la o adevarata campanie voalata a liberalilor impotriva ministrului de interne, Vasile Blaga, vizat de actiunile liberalilor de demascare a coruptiei din politie si din administratie. Or, Vasile Blaga este principalul partener de dialog al clujenilor din Psd.
Rezumand, este greu de crezut ca Alianta in ansamblul ei va colabora cu echipa lui Ioan Rus, dar Pd probabil ca ia in calcul aceasta posibilitate. Totul depinde, pana la urma, de evolutia relatiilor dintre Pnl si Pd. In primele luni ale anului, aceste relatii au fost foarte marcate de tensiuni si conflicte la scena deschisa, culminand cu celebra admonestare a primului ministru la Cotroceni, cand presedintele l-a intrebat in vazul lumii: "Caline, ai uitat ce-am discutat la Csat?". Este adevarat ca, dupa acest episod, tensiunile s-au domolit si reprezentantii celor doua partide aliate (inca) au renuntat sa se mai confrunte prin mass-media, dar in subteran, relatiile raman tensionate. Una din sursele de tensiune este, fara indoiala, Dinu Patriciu, care a incercat sa saboteze Alianta inca inainte de alegerile din 2004 si a alimentat ulterior agresivitatea unor liberali de vaza la adresa presedintelui Traian Basescu. El insusi l-a atacat la scena deschisa pe Traian Basescu, acuzandu-l ca ar fi orchestrat o campanie impotriva sa. Deocamdata, liberalii fideli lui Dinu Patriciu (marea majoritate) si-au domolit ostilitatea, pentru ca aveau nevoie de sprijinul Pd in vederea alegerii lui Bogdan Olteanu ca presedinte al Camerei deputatilor. Nu stim insa cat va dura aceasta pace aparenta.
Un moment-cheie pentru viitorul Aliantei va fi data de 15 iulie, stabilita de Pd ca termen pentru fuziunea cu Pnl. Este de asteptat ca atunci, in cazul unui refuz (previzibil) al liberalilor, Pd sa lanseze o invitatie tuturor fortelor politice disponibile pentru formarea unui mare partid popular. Daca in urmatoarele luni Psd va pierde teren si va continua sa fie macinat de lupte interne sterile, atunci nu este exclus ca oamenii lui Ioan Rus sa se alature celor condusi de Vasile Blaga. Dupa cum se vede, politica romaneasca are posibilitati combinatorii nelimitate!