Marius Moga: "Cat timp locuiam in Arad, imi doream sa fac
muzica pentru toata tara. Acum, ca fac muzica
pentru toata tara, vreau sa fac muzica pentru tot mapamondul"
- Formatia Morandi a fost o surpriza pentru ascultatorii romani. Nimeni nu banuia ca, in spatele sunetelor occidentale si al ritmurilor indraznete, esti de fapt tu, adica Marius Moga. Cum a inceput acest proiect?
- La inceput a fost doar o provocare, am vrut sa compunem ceva ca sa dovedim ascultatorilor romani ca se poate face muzica buna si in Romania. Am pregatit prima piesa pentru a o promova numai la radio, am intitulat formatia Morandi si am refuzat sa spunem despre cine este vorba de fapt. Aveam o baza foarte buna, pentru ca nu am fost singur in acest proiect, mi-a fost alaturi si Randi (Andrei Robcea Tefas), solistul trupei. Morandi de la asta vine, de la Moga plus Randi. Il cunosteam de ceva vreme, este din Pitesti si e student la Conservator, la pian. In plus, catva timp a lucrat cu mine la studio. Compunea muzica, ne intelegeam bine. Intr-o seara, caci noi mai mult seara lucram, cand ne relaxam intre doua reprize de munca, am inceput sa ne jucam cu instrumentele. El a inceput sa fredoneze Love Me, eu am mai adaugat un beat, el a mai cantat putin la pian... Si, uite asa, a iesit piesa.
- Care a avut ecouri foarte bune si ti-a atras valuri de simpatie...
- Da. Sper, cel putin, ca am deschis cateva minti, ca am demonstrat ca muzica romaneasca poate fi la fel de buna ca cea din Occident. Nimeni nu stia ca e vorba de un proiect facut in tara, mai ales ca versurile erau in italiana si engleza. In plus, am mai vrut sa demonstrez ca, atunci cand faci muzica, nu prea conteaza cum te cheama. Prejudecatile trebuie inlaturate. Daca numele meu devenise o garantie pentru calitativ si vandabil, de data aceasta nu numele a fost cel care a asigurat succesul. A fost mai degraba o unire a fortelor care a facut proiectul atat de bun. Caci pe album nu e numai vocea lui Randi, e si a mea, asa cum nici eu nu am lucrat singur - Smiley, de la formatia Simplu a avut si el aportul lui. Doar productia, ideea imi apartine 100%. Daca la inceput proiectul a fost facut in trei oameni, acum pe scena apar 12 sau chiar 13. Randi, solistul, cei doi Dj, Dj Raulo, care se ocupa de mixaje muzicale, si Dj Giuliano, care se ocupa de proiectii grafice pe un panou - "Visuals", cum le spunem noi, adica diverse jocuri de lumina si culoare. Apoi e Cristi, care are percutie live. Mai avem sase dansatoare. Mai este Mike Thomas, care lucreaza la noi la studio de ceva timp, mixeaza mai mult muzica ambientala, de relaxare. El canta la diverse fluiere indiene, la tot felul de instrumente ciudate. Acum vrea sa-si cumpere un shamin chinezesc. Asadar, incercam sa punem la un loc cat mai multe talente, pentru a iesi ceva deosebit.
- Tu apari pe scena?
- Cateodata da, cateodata nu. Oricum, asta nu conteaza foarte mult. Urmeaza niste turnee de promovare in Spania, apoi in Germania. Inca stau pe ganduri daca sa ma duc si eu.
- Dar nu-ti lipsesc aplauzele, luminile rampei? Ai si o voce extraordinara. Pana la urma, e meritul tau...
- Nu simt asta. As fi putut oricand sa fac o formatie numai pentru mine, produsa de mine, in care sa cant eu. Dar de ce sa am un singur copil, cand pot sa am si unul blond, si unul brunet? Pentru mine, Morandi e copilul meu, este productia mea, gandita in totalitate de mine. E important ca fiecare sa-si stie locul. De exemplu, noi ne-am inteles foarte clar: eu ma ocup de managerizare, de productie, dar Randi e cel care apare la toate interviurile, care merge pe la televiziuni. Eu nu mai am timp. Ironia sortii e ca, desi sunt atat de ocupat si am mereu productii in top ten, nu am primit niciodata un premiu in tara. Adevaratele recunoasteri sunt discurile de aur pe care le iau artistii pe productiile mele. Si, bineinteles, contractul cu Universal.
- Casa de discuri Universal a decis ca sunteti un proiect de viitor. Ti-a schimbat prioritatile semnarea contractului cu ei?
- Ha!Ha! Bineinteles. Simt cum fierb. Am ajuns aproape de clocot. Cat timp locuiam in Arad, imi doream sa fac muzica pentru toata tara. Acum, ca fac muzica pentru toata tara, vreau sa fac muzica pentru tot mapamondul. Telurile mele sunt mereu tot mai sus. Iar acum sunt foarte aproape de ele. Asa ca stau si noptile aici, la studio. Nimeni nu-si ia vacanta cand urmeaza o promovare, nu? Am semnat contractul cu Universal pe toata Europa si Japonia. Sunt deja in discutii pentru lansarea si semnarea unui contract in America de Nord. Intr-o saptamana, piesa Beiju lah se va lansa in toate statiunile de vacanta din Spania, in Austria, Franta si Germania. Apoi vor urma si altele. Am in calculator toate mailurile care au circulat intre directorii acestei case de discuri din toate tarile, de la Norvegia pana-n Spania. Toti spun ca va fi un hit extraordinar. Deci, sunt foarte foarte increzator, desi sunt inca si foarte surprins. Ma asteptam sa lansez piesa afara, aveam deja legaturi cu unele case de discuri, dar nu ma gandeam ca va fi chiar Universal Music.
- Cum iti explici ca muzica romaneasca are tot mai mult succes afara?
- Daca oamenii vad ca, in mod constant, dintr-o anumita parte a Europei apare mereu muzica buna, vor fi mult mai atenti de acum incolo la ce au cei de acolo de zis. E normal, pe undeva, sa fie asa. La noi, s-a schimbat o generatie muzicala. Vin puternic tinerii, care stiu ce se asculta afara, nu mai au nici un fel de piedica ideologica. Si, bineinteles, daca au reusit afara, inseamna ca sunt buni. Talentul conteaza, nu nationalitatea. Cei de la Universal Music au venit la mine la studio si le-am aratat mai multe piese de-ale mele, compuse pentru diversi artisti. Mi-au spus ca trebuie neaparat facute in engleza, pentru ca le putem lansa afara. Acum, de exemplu, sunt interesati si de o piesa pe care am compus-o pentru Simplu. Pana la urma, oamenii astia sunt niste autoritati. Daca ei spun ca e bine ce fac, nu cred ca am motive de ingrijorare, in ciuda gurilor rele din tara. Am deja foarte multe piese de compus sau aranjat pentru artisti straini si voi deveni oficial producator afiliat Universal Music.
- Ce surprize pregatesti cu Morandi pentru publicul roman?
- Daca in strainatate de-abia lansam primul album, aici in tara situatia e alta. Va aparea curand pe piata al doilea disc. Se numeste Mindfields, este un disc mai complex, cu 20 de piese, cu muzica de mai multe genuri, trecand de la warm up (muzica de incalzire), la party, la after-hours (cheful dinspre dimineata) si chill out (relaxarea de dupa). Deci, este un disc pentru toate etapele unei petreceri. Este un album foarte bine lucrat. Am tras viori, viola, violoncel si alte instrumente aici in studio, pentru ca totul sa sune cat mai real. Sunt foarte multe voci inregistrate pe album, de la Alexandra Ungureanu, la Loredana si Smiley. E si vocea mea si, bineinteles, vocea lui Randi.
- Cum a primit publicul aceasta reuniune de forte?
- Foarte bine. Publicul roman a fost primul care a apreciat si s-a entuziasmat. Apoi, in tarile de langa noi, piesa a prins fara vreo promovare speciala. A fost pur si simplu molipsitoare. Am avut multe concerte in Bulgaria, saptamana asta suntem in Turcia si Grecia. E diferit de turneele artistilor romani in Europa. Alea sunt turnee de diaspora. Noi, in schimb, nu cantam numai pentru romani, ci pentru toti oamenii de acolo, care nu au nostalgii si nici criterii sentimentale, deci sunt mult mai critici. Este deci un succes mai valoros. Uneori, publicul nici nu stie ca suntem din Romania.
- Ai un program solicitant?
- Destul. Ma culc dimineata si ma trezesc seara. Lucrez mai bine noaptea, pentru ca e liniste. In plus, imi place sa cred ca, lucrand noaptea, sunt cu un pas inaintea celorlalti. Acum, in perioada asta, suntem intr-adevar aglomerati. Duminica mi-am propus, de exemplu, sa nu lucrez, sa ma relaxez. Dar dupa ce m-am trezit, simteam ca nu am ce sa fac si tot la studio am ajuns. Ma implineste muzica pe care o fac, altfel nu as mai face-o. Mai ales cand o idee prinde contur si sunt foarte multumit de rezultat, e ca si cand as fi mancat o masa buna! Eu ma hranesc cu muzica. N-as fi suportat o viata la patron, intrata in sistem. Sunt propriul meu sef. Nici oamenii care lucreaza la mine la studio nu se simt ca la patron. E o atmosfera colegiala. Din cand in cand, se mai intarzie niste termene si atunci trebuie sa iau atitudine. Dar nu ca m-ar lua cineva in seama! (rade). Toata munca noastra se bazeaza pe prietenie si bun simt.
Foto: Roton