Teatru - O intrebare - un raspuns

Alice Manoiu
Vlad Zamfirescu

"Simt nevoia sa joc mai mult, mai ales personaje care sa raspunda intrebarilor generatiei mele"
-In ultima vreme, te admiram tot mai des la Teatrul Act, in spectacolele unor trupe independente. Nu cumva te bate gandul sa pleci de la "Bulandra" si sa te alaturi, definitiv, independentilor razvratiti impotriva teatrului de repertoriu?

- Nici vorba! Cum sa plec din teatrul care m-a format si mi-a oferit cateva roluri de exceptie, ca cele din Regele Lear, Tango sau O noapte furtunoasa? De curand, tot la Bulandra, am avut o premiera cu comedia Triumful dragostei, in versiunea moderna a regizorului Ducu Darie. Dar asemenea oferte sunt tot mai rare, si pentru ca un teatru de repertoriu isi are obligatiile lui fata de o intreaga trupa stabila. Doar ca eu simt nevoia sa joc mult mai mult, mai ales personaje care sa raspunda framantarilor si intrebarilor generatiei mele. Asemenea texte caut eu si le gasesc, cel mai ades, la independentii pe care dvs. i-ati numit - probabil ca sa ma provocati - "razvratiti". Dar nu cred ca la ei e vorba de un act de razvratire impotriva teatrului de stat, ci de o cautare febrila de texte noi, intr-un ritm mult mai alert. Cei din "Teatrul fara frontiere", cu care am colaborat, isi gasesc singuri piesele. Ei citesc foarte mult si aleg ce e mai bun si mai potrivit acestui timp. Fara texte care sa spuna ceva despre problemele omului de azi, indiferent ca e de stat ori independent, teatrul nu poate rezista. La spectacolele de la "Act", salile sunt neincapatoare, ati observat, si tinerii sunt foarte interesati de oferta noastra. Piesa Orasul, adusa in scena de Cristi Juncu - regizor cu care am colaborat si la American Buffalo -, apartine unui tanar scriitor rus, Evgheni Griskovet. Textul a fost descoperit de regizorul Vlad Massaci, era jucat intr-un teatru din Germania. I-a placut si l-a tradus, apoi ni l-a oferit noua, cu un gest colegial, pentru care ii multumim. Multumim Teatrului Act si ArCub-ului, care ne-au sprijinit sa realizam proiectul, precum si sponsorilor nostri, indeosebi celor de la "Prigat" si de la "Amma Print". Le multumesc, in numele companiei mele nou infiintate, "Catharsis". Suntem la inceput, deocamdata, sediul e la mine acasa, dar avem planuri mari. Suntem deschisi si catre co-productii cu trupe independente, dar si cu teatre de stat. In distributie atragem interpreti de peste tot. Partenera mea din Orasul e o fosta colega de facultate, Nadiana Salagean, actrita de la teatrul din Ploiesti. De la Odeon am reusit sa-l invit pe Florin Zamfirescu sa joace rolul tatalui meu din piesa. E un vis mai vechi al clanului Zamfirestilor, acela de a ne reuni candva intr-un spectacol de familie. In recenta noastra premiera, mai joaca si Gheorghe Ifrim si Constantin Draganescu, actori cunoscuti din alte teatre. Ce planuri avem? Deocamdata, repet un monolog extras din literatura celebrului Garcia Marquez, recital pe care sper sa-l realizez la toamna. Lucrez si la traducerea unei piese noi a lui Griskovet, autor tot mai apreciat si jucat in Europa. Ce urmareste proaspata noastra "Catharsis"? Cat mai multa mobilitate si libertate in alegeri. E un pariu artistic pe care sper sa-l tinem.