"Saraci munti impaduriti/ Cum ati ramas parasiti/ Saraci brazi incetinati/ Cum ati ramas suparati!" In simplitatea acestor versuri regasim marea drama nationala a disparitiei ciobaniei. Ultimii pastori isi canta cantecul de duca, turmele coboara in vaile uitarii, floarea de fan nu mai are pentru cine inflori, plaiul mioritic ramane pustiu, fara mioare, fara stane, fara glas de fluier. Vine Uniunea Europeana, vin legile noi prin care se distruge traditia, vine asa-zisa modernitate care nu-i mai permite pacurarului sa-si faca branza, urda si jintita la stana. Pastorii cei noi nu mai urca pe Cindrel, merg in campia Banatului, unde au apa curenta si electricitate la stana. Pe tacute, universul in care s-a plamadit poporul roman devine doar o simpla atractie turistica.
In acest context, apare cartea lui Dumitru Budrala si a Mariei Sterp, Ultimii pastori - o capodopera editoriala oferita publicului de Fundatia Antropologie Vizuala prin Editura Astra Museum din Sibiu (in cadrul programului "Ultimii pastori din Europa", sustinut de Ministerul Culturii, prin agenda "Sibiu - Capitala culturala a Europei 2007"). Budrala, antropolog, cunoscut artist al imaginii, regizor al unor celebre filme premiate la mari festivaluri internationale (La drum si Blestemul ariciului), se intrece pe sine atunci cand pune in pagina unele dintre cele mai frumoase fotografii de munti si pastori vazute la noi. Nascut in ceata muntelui de ianuarie, ochiul lui prinde mai ales lumina crestelor, asfintitul auriu ascuns in lana mioarelor si in cojoacele bacilor, arhitectura magica a fanului si a "mumelor" (momai din piatra) dacice. Totul este frumos in picturile fotografice ale lui Budrala, pentru ca totul este scos din "turbinca" vrajita a naturii, din cercul simplu al vietii pastoresti, din ascunzisurile tainice ale muntelui. Ne dam seama ca, odata cu ultimii pastori, uitarea ar putea inghiti si aceste scene care vorbesc de copilaria natiunii romane. Scene povestite, in acelasi timp, cu farmec de Maria Sterp ("Din mosi-stramosi Jinaroaie/ Maria lu Radutoae"), poeta satului si inteleapta muntelui, autoarea unor versuri naive, dar pline de forta sinceritatii ("Asa am vorbit cu drag/ De toti oamenii din sat/ Si-am vorbit cu mare dor/ Despre mosiile lor"). Pe langa virtutile ei artistice, cartea celor doi reprezinta si o forma de rezistenta in fata pradatorilor moderni de traditii si obiceiuri. Cata vreme pastorii din aceasta carte isi duc inca oile pe imas, e semn ca civilizatia lor nu a fost cu totul destramata. Ceea ce-i mai tine in viata pare a fi chiar aerul inaltimilor, unde zgomotul imparatiilor moderne ajunge destul de stins.
(Volumul poate fi comandat la Muzeul Taranului Roman din Bucuresti si la Muzeul "Astra" si "Fundatia Antropologie Vizuala" din Sibiu, Piata Huet nr. 12, tel. 0269/21.34.42, 0269/21.01.34, e-mail: budra@logon.ro)