Agonia PNL

Toma Roman
Cei mai multi analisti ai vietii politice romanesti au sustinut ca Pd-ul si, mai ales, fostul lui sef, presedintele Basescu, au pierdut "batalia restructurarii guvernamentale", Pnl-ul, cu sprijinul declarat al Udmr-ului si Pc-ului, reusind sa-si impuna punctul de vedere.

Pnl-ul a cedat tactic in problema reducerii agentiilor guvernamentale - la fel de numeroase ca pe vremea Psd-ului -, dar si-a conservat pozitiile centrale in administratie. Propunerea numirii lui Dan Voiculescu, liderul Pc, ca vicepremier (pe locul lasat liber de "conservatorul" George Copos) a blocat cererea Pd-ista de restrangere a posturilor ministeriale in scopul eficientizarii actului administrativ. Guvernul, condus de presedintele Pnl, Calin Popescu-Tariceanu, a ramas, practic, cu aceeasi structura, doar cativa dintre "clientii" sai, conducatori de agentii, fiind "comasati". "Batalia restructurarii" s-a dovedit, asadar, o furtuna intr-un pahar cu apa. S-a revizuit, vorba lui "nenea Iancu", dar nu s-a schimbat nimic. Cel putin pana la "raportul de tara" al Ue, din toamna, liberalii sunt siguri ca nimic nu se va schimba. Timpul castigat, socotesc ei, va fi folosit pentru intarirea partidului, pentru redresarea impactului sau electoral. Toate sondajele din ultima vreme au indicat o cadere masiva a Pnl-ului, proportia optiunilor in Alianta Da (2:1 pentru liberali in momentul trecutului start electoral) inversandu-se. Rolul conducator in Ada ar trebui preluat, in aceasta situatie, de Pd.
Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, afirma un vechi proverb romanesc. Alegand formula pastrarii statu-quo-ului, liberalii nu au facut altceva decat sa fie consecventi cu pozitia lor defensiva in coalitie, pozitie adoptata in momentul lansarii ideii "anticipatelor" in 2005. Vrand sa-si conserve cu orice pret locul in ierarhia guvernamentala si partinica, actuala echipa de conducere a tergiversat, pentru ca ulterior s-o inmormanteze definitiv, propunerea de fuziune Pnl-Pd, desi - la momentul lansarii ei - Pnl-ul ar fi putut (ca urmare a aceleiasi proportii initiale) sa obtina dominarea la varf a noii formatiuni. Pnl-ul s-a pierdut intr-o inutila campanie de imagine, polemizand continuu cu presedintele Basescu, in timp ce Pd-ul si-a vazut de treaba cat mai departe posibil de lumina reflectoarelor media. Pnl-ul s-a balbait in chestiunea "grupurilor de interes" din jurul guvernului, in timp ce Pd-ul s-a declarat transant (chiar daca numai pe hartie) pentru eliminarea lor. La orice "scandal" conjunctural, Pd-ul a stiut sa apara drept "partenerul care cedeaza" la hachitele celuilalt doar pentru a pastra functional cuplul. Pd-istii nu s-au amestecat pe fata in framantarile interne ale liberalilor, ce s-au intetit pe masura ce trendul electoral al partidului a devenit clar descrescator. Nu sunt sigur insa ca n-au aplaudat discret atacuri, precum cel al lui Crin Antonescu, impotriva clientelizarii formatiunii fata de liderul sau. Iar "iesirile in teritoriu" ale d-lui T. Stolojan, fostul presedinte al Pnl-ului si actualul consilier al Cotrocenilor, oricat de "minore" ar parea, nu au facut decat sa intareasca impresia de fragilitate a partidului ce conduce Executivul. Prin 1998-1999, Pntcd-ul se afla intr-o situatie extrem de asemanatoare, iar rezultatele s-au vazut ceva mai tarziu, la alegerile din 2000.
D-l Popescu Tariceanu a ales, inca o data, ca solutie pentru partid, temporizarea, confundand insa interesele Pnl-ului cu propriile interese. Mimarea restructurarii, cu consecintele ei asupra actului guvernarii, va adauga noi puncte la procentajul electoral al Pd-ului. Iar acceptarea "solutiei imorale", in persoana liderului Pc, Dan Voiculescu, nu ii va imbunatati imaginea. Mediile au consemnat intalnirile secrete ale lui Tariceanu cu seful "conservatorilor", care au pregatit "mutarea" prin care se anula restructurarea vizata de Pd. D-l Voiculescu nu este chiar cea mai onesta achizitie a Executivului, mai ales dupa dezvaluirea afacerilor cu energie ale firmelor lui, facuta chiar de ministrul "conservator" al economiei. Ajuns in Executiv, d-l Voiculescu va urmari sa-si promoveze oamenii, stricand - probabil - interesele multor "sponsori" ai Pnl-ului. Conducerea Pc stie ca, fara o asigurare in prezent, viitorul electoral al formatiunii este absolut nesigur. Oricat de puternic este imperiul mediatic al "familiei Voiculescu", impactul Pc-ului nu a reusit sa treaca de 3%. Pc-ul poate spera ca, in asociere cu liberalii, va depasi pragul, mai ales daca, pana la viitoarele alegeri, va stimula un electorat-tinta destul de firav. Ceea ce este bine pentru Pc nu va fi, totusi, in aceeasi masura, bine si pentru Pnl. Strangerea legaturilor cu "solutia imorala", gandita de grupul din jurul premierului ca o miscare strategica perfecta, ar putea accelera tendinta de cadere electorala a Pnl. Formularea lapidara a vicepresedintelui Pd-ist, Radu Berceanu, privitoare la propulsarea lui Dan Voiculescu in functia de vicepremier ("Coruptia a ajuns pe scaunul guvernului, chiar primul de langa premierul Tariceanu") va avea un efect psihologic mai puternic decat cel scontat chiar si de autor.
"Mutarea" d-lui Tariceanu (mimarea restructurarii si strangerea legaturilor cu Pc-ul) blocheaza, pentru moment, intentia declarata a Pd-ului de a creste eficienta administratiei in rezolvarea problemelor legate de aderarea la Ue. Propunerea conducerii Pd-iste de asumare a raspunderii guvernului in privinta legilor justitiei (codul de procedura penala) si luptei impotriva coruptiei, legi pe care Pnl le-a sustinut foarte "moale", vizeaza - in primul rand - dezvaluirea celor direct interesati sa le obstaculeze. Pd-ul a inteles corect ca pana dupa urmatorul Raport al Comisiei Europene nu se pune in nici un fel chestiunea declansarii vreunei crize guvernamentale, urmate - eventual - de alegeri anticipate. Dar, subliniind mereu cine obstructioneaza realizarea programului ce a dus Ada la putere, acumuleaza puncte pentru viitoarea confruntare electorala, in care ar putea intra solitar. Si, concomitent, valideaza nemultumirea grupurilor Pnl-iste ce incearca sa gandeasca viitorul partidului dincolo de legislatura prezenta. Pnl-ul a plonjat, deja, intr-o agonie din care manevrele politicianiste de conjunctura nu il pot scoate. Trecerea lui in opozitie, sau mentinerea fie si cu pretul pozitiei subalterne, intr-o alianta de guvernare "contra naturii", nu ar fi decat preambulul unui ultim "deces istoric".