De-a mirele si mireasa

Copiii tiganilor caldarari din Ardeal sunt constransi de traditie sa se casatoreasca de mici si sa renunte la scoala desi, adesea, sunt premianti. Povesti adunate la un meci de fotbal, pe tapsanul din Porumbacu de Jos, un sat din judetul Sibiu.



Baruta, nevasta la 12 ani

Copiii tiganilor din Porumbacu de Jos joaca fotbal pe-o pajiste verde. Alearga tipand cat ii tin puterile, dupa "lobda", mingea cea alba, si palariile negre le zboara in toate directiile. "Pas la mine, pas la mine", striga o tigancusa care fuge de mama-focului pe tapsan, cu coditele impletite cu bucati de panza rosie, fluturandu-i in urma. Are o mutrita simpatica si obraznica si-i scapara ochii. Ajunge la minge si zbang!, cand ii paleste una, sare de abia o mai vezi. Suntem pe maidanul din spatele cartierului tiganesc, in plin camp, iar in zare, dincolo de case, se zaresc crestele albe aleFagarasilor.
Copiii sunt imbracati curat, nu injura si, daca n-ar juca fotbal, tinandu-se cu mainile de palarii, n-ai face diferenta intre ei si cei de alt neam: bucuria de a alerga, de a se juca este la fel peste tot. Atata doar ca Baruta, fata de 12 ani care a sutat decisiv catre poarta, are tot timpul un batic pe cap. Asta inseamna ca este maritata. Si multi dintre baietii care chiuie alergand dupa minge sunt deja "tocmiti" ca logodnici si soti, in timp ce adolescentii de 15-16 ani care au intrat si ei in joc sunt deja... parinti. Chiar daca foarte multe s-au schimbat in viata si obiceiurile tiganilor nomazi din Ardeal, incepand cu trecerea de la cort la casa, traditia aceasta de a-si casatori la varste fragede copiii s-a pastrat. Iar in momentul in care s-au casatorit, au si renuntat la scoala.

Rada, printesa cu ochii verzi

Oprindu-se doar pentru a-si mai aranja pe cap baticurile ravasite de vantul sfarsitului de primavara, doua adolescente lucreaza de cateva ore bune la prasila pe ogorul dintre sosea si casele tiganesti. In spatele lor, din vila galbena si de bun gust a bulibasei iese o adevarata printesa, inalta, cu cercei masivi si lant gros de aur la gat, cu ochii verzi si frumusete de zeita hindusa. Rada are 16 ani si s-a lasat de scoala acum 4 ani, cand s-a maritat. A invatat sa scrie si sa citeasca, ba chiar stie, zice ea, si spaniola la perfectie, de la telenovele, insa i-ar fi placut foarte mult sa-si continue scoala. Unii din adolescentii din Porumbacu sunt convinsi ca-i mai bine asa, sa se casatoreasca de mici si sa faca copii. Rada are o fetita de aproape doi anisori, facuta la anii la care colegele ei de varsta romance inca se mai joaca cu papusile. Altii insa se intristeaza cand deschid subiectul si, fie ca o spun direct sau nu, se simte parerea lor de rau dupa scoala si dupa posibilitatea ratata de a incerca un altfel de drum in viata. "Unii nu vor ei sa mearga la scoala, nu ca nu i-ar lasa parintii, dar nu le place. Acuma eu ce sa fac, sa stau acasa la coada vacii? Ma duc la scoala cu copiii, sa ma joc, sa invat. Parintii nostri mai stiu alfabetul, dar bunicilor le citim noi din ziare, la televizor... Sa-i vezi cum ne roaga sa le citim...", spune un prichindel stirb, cu o palarie cat el de mare pe cap. "Fratele meu mai mare s-a-nsurat cu cine-a vrut, nu i-au zis nimic parintii. Si la fel o sa fac si eu, ma-nsor cu fata de care-mi place."

Paharul de aur si argint

Cel mai bine ma lamureste Nucu, un baiat de zece ani, care stie una si buna. "Asta-i legea tiganeasca, domnule, n-ai ce sa-i faci, vine de la mosi stramosi si trebuie sa o tinem mai departe." Nucu este iute si istet, are atitudine de lider innascut, toti ceilalti copii il asculta. Tocmeala pentru el s-a facut in urma cu sase-sapte saptamani, in cadru festiv, cu lichior de calitate si bere. Viitoarea lui sotie este cu doi ani mai mare si, zice Nucu, frumoasa. "Ne luam numai intre noi, tiganii mai bogati de prin Arpasu, Talmaciu, Porumbacu, atat. La noi nu-i ca la romani, sa te "indagrostesti" si sa te iei, la noi trebuie sa ai paharu. Paharu din aur, batut cu argint, pe care-l au parintii din stramosi si pe care-l dau garantie parintilor fetei. Faci nunta, tai porcu, vitelu, vine toata lumea, ca la noi nu-i cu dar, si dai paharu socrului, sa stie el ca ai grija de fata lui. Daca parintii baiatului zic ca fata nu-i cuminte, nu face treaba, sau dupa cativa ani nu face copii, ii dau drumul, ce sa faca cu ea, o trimit la taica-su, ca la el e paharu. Aicea, la noi, la tigani, paharu conteaza, costa cateva miliarde, mai mult ca masina dumneavoastra, si nu-i bine sa-l vinzi, doar sa-l dai la nunta. Vin cateodata in sat la noi si romani, care vor sa se casatoreasca cu tiganci de-ale noastre, dar legea nu le da voie. Totusi, mai sunt tigani care-si fac de lucru cu romance, ca tot umbla dupa ei."
Cel care vorbeste cu atata seriozitate este chiar copilul ce haulea pe miriste dupa "lobda". "Uite-l pe asta", imi arata Nucu un baiat de aceeasi varsta, cu palarie pe cap, imbracat la fel de curat. "Asta nu-i de aceeasi natie cu noi, parintii lui n-au pahar, asa ca nu primeste muiere."

"Doamne, Doamne,/ ceresc Tata"

Bine, dar dincolo de legile astea stricte care inca le mai guverneaza, dupa sute de ani, lumea, cum traieste un copil de tigan? Ce face toata ziua? Ce simte, cat de mult se deosebeste de un coleg de-al sau, de la scoala, roman?
"Ne sculam la cinci-sase dimineata, tapam gunoiu, dam apoi la cai fan, iarba, cucuruz, bame, ovaz. Eu ii pun la iapa Cristina lopanza, sa nu fuga prin holde, si-i dau drumu cu manzu ei, Feri, pe camp. Si tauru ala rosu, Ghiusi, tot al meu e. Seara ii iau inapoi. Am zece cai. A vandut tata un armasar, cu 140 de milioane. Eu asta vreau sa ma fac, doctor sau negustor de cai, nu stiu inca. Pe la sapte, opt, dupa ce-am tapat gunoiul, am dat de mancare la cai si la bivolite, luam sticluta cu apa si pita cu marmelada, cu margarina, ce-o fi, si plecam la scoala sau la gradinita. Mai vin copii din Glumboaca, din Sarata, din Porumbacu de Sus, si romani, si tigani, nu se face diferenta, ne jucam la fel, si doamnele profesoare se poarta la fel cu toata lumea. Noi n-am furat niciodata nimic de la scoala, n-am ajuns la politie. Mergem sa muncim si la pamant, mai ales primavara, punem cucuruz, fasole, crumpene (cartofi). Mai vin si copii de romani la noi aici, ne jucam impreuna, cand e vreun meci, ne strangem la televizor, si cand pune unu gol, sarim si strigam si aruncam cu palariile-n sus. Duminica, mergem la slujba, la Biserica ortodoxa, pentru ca, domnule, noi suntem tigani credinciosi si ne rugam la Dumnezeu. Doamna invatatoare e preoteasa si ne invata rugaciuni. Uite care-mi place mie mai mult: "Doamne, Doamne, ceresc Tata/ Noi pe Tine Te iubim/ Lumineaza-a noastra minte/ Lucruri bune sa-nvatam/ Ca Tu esti..."." Nucu se opreste incurcat, se uita in sus, isi musca buzele. "Cum e ma, mai departe?", ii intreaba pe copiii stransi in jur. "Ca Tu esti stapanul lumii...", sar ei in cor. "Asa: "Ca Tu esti Stapanul lumii/ Si al nostru Tata esti/ Si pe toate cele bune/ Tu le implinesti"."

Tuta, "fidela" Formulei As

A copilarit mai mult la bunicii din Talmaciu sau printre romani, la prietenii de familie, in Sibiu, Racovita sau Poiana Valcii, imbracata in jeansi, cu parul desfacut. Cand venea din cand in cand mama ei sa o vada, se luau in brate si plangeau cate-o ora. "N-aveam ce face, nu puteam sta aici, venisera niste prapaditi sa ma ceara de nevasta, parintii n-au fost de acord si ne era frica sa nu vina sa ma fure. M-au urmarit ei, dar nu mi-au dat de urma. Asa se-ntampla pe la noi, pana acum 5-6 ani, se furau fete, fara ca ele sa vrea, si li se aducea, zic eu, o rusine necuvenita."
Vesela, tonica, vorbareata, Tuta are o distinctie care vine de la sine, din interior, din dragostea ei pentru ce este frumos si din simplitate. Faptul ca la 19 ani are in urma doar trei clase de scoala (desi isi doreste enorm si acum sa continue) nu a tras-o in jos, nu a facut-o sa capituleze. A invatat engleza, spaniola si italiana de la serialele Tv preferate, citeste orice carte ii cade in mana, fie ca-i o carte pentru copii sau de religie, si este o cititoare indarjita a "Formulei As", pe care a descoperit-o in urma cu trei ani, la Sibiu. "O citesc cand vin acasa la parinti, ma mai striga mama sa vin la treaba, dar daca am pus mana pe revista, nu ma mai dezlipesti de ea. Sunt o fidela. Horoscopu asta ma nebuneste, imi place cel mai mult, dar citesc tot, e asa, o revista pentru toate varstele. Ce nu are, si as vrea eu sa citesc, sunt sfaturi de la un psiholog pentru adolescenti, asta mi-ar placea, si mai multe rubrici mondene."
Cu trei ani in urma, Tuta s-a maritat in Talmaciu cu un baiat pe care i l-a gasit mama ei si care, la momentul nuntii, avea 11 ani. "Simion este acum mai inalt ca mine, e blond, frumos, si se poarta bine cu mine. Traditia asta nu-i obligatorie, daca nu-ti place de cineva, poti sa nu te casatoresti, dar daca-ti respecti parintii si nu vrei sa-i superi, accepti tocmeala lor. Altfel, poti sa ramai cu obrazul patat toata viata. Si eu am avut dubii in primul an de casatorie, dar am zis sa-mi ascult parintii si acum nu-mi pare rau. Simion s-a maturizat foarte mult, sa-l vezi ce gesturi si atitudine are, de om de 20 de ani. Si fizic, si psihic. Traditia la noi spune ca barbatul trebuie sa porunceasca, dar el e altfel, el ma roaga sa-l ajut la ceva, de multe ori ma ajuta el pe mine, nu-mi porunceste. Si nu e vorba de varsta, e un om bun, o persoana deosebita, mi se pare mie. Atata doar ca ma-nebuneste cu fotbalul, ori iese cu prietenii sa joace, ori se uita la televizor, nu scapa un meci. Si la Talmaciu exista un cartier tiganesc si vin copii de romani sa joace cu tiganii. Cum ne distram impreuna? Mai mergem la cateo nunta, dar ne distram si acasa, ca-i om intelegator. Ii mai citesc eu cate o carte, ii mai citesc la televizor, ca el a facut tot ca mine, trei clase, dar nu prea s-a dus la scoala. I-as citi mai mult, l-as invata tot felul de lucruri, dar nu am timp, e mult de lucru in gospodarie, avem 12 cai, 6 vaci, 6 porci. Locuim cu parintii lui Simion, dar si asa, nu ne vedem capul de munca. Fac de mancare, ingrijesc animalele. Iubesc foarte mult caii, anul trecut, una din iepe a facut un manz asa de slab saracu, vai de el, ca socru a zis ca-l da, il vinde. Las ca-l pun eu pe picioare, i-am zis, si i-am dat la manzulica, in fiecare zi, 2-3 albuse de ou batute bine, in spuma, cu zahar. In farfurie ii dadeam. I-am zis Mutulica, de slab ce era, da sa vezi acum ce mandrete de manz a iesit din el."
Tuta viseaza de pe acum, cu ochii deschisi, la momentul in care sotul ei va deveni major si se vor putea cununa, in sfarsit, in biserica. Pana atunci, cei doi au mers in cateva pelerinaje care au impresionat-o mult pe Tuta. "Am fost la Turnu Rosu, de Izvorul Tamaduirii si de sarbatori, dar cel mai mult m-a marcat calatoria la Manastirea Cozia. De aici am cumparat o carte despre patimile parintelui Argatu, si atata m-a fascinat cartea asta! Mi-a placut mult la scoala istoria, lucrurile antice, vechi, atata mi-as dori sa calatoresc in locuri sfinte, la manastiri..."
Nu poti sa nu te gandesti ce ar fi insemnat pentru o fata atat de cuminte, de inteligenta si dornica de cunoastere sa faca mai mult de trei clase. "Legea asta-i asa o prostie", spune tatal ei, Herman (asa s-au numit si tatal, si bunicul sau, Herman). "Cand sa se simta si ei bine, ii legi la cap." Herman si Veta, parintii Tutei, sunt inca foarte suparati ca nunta fiului lor, fratele mai mare al fetei, facuta oarecum peste mana lor, l-a impiedicat pe baiat sa mai mearga la scoala. Era unul dintre cei mai buni elevi din clasa, a venit si profesoara dupa el, insa nevasta lui, in varsta de 11 ani, i-a dus cartile la scoala si a-nchis subiectul.
Tuta pastreaza cele mai frumoase amintiri de la scoala. "Cateodata, mai vezi un om educat, cu cravata, care se uita la noi, la tigani, ca la un nimic, ne jigneste fara sa-l intereseze ce fel de oameni suntem. La scoala, n-am avut niciodata asa o problema, toata lumea, colegi si profesori, se purtau frumos cu noi, nu faceau nici o diferenta, ma simteam atat de bine in clasa." Pentru ea si pentru Simion ar mai fi o sansa. Parintii lui nu s-ar opune acum, daca cei doi si-ar gasi timp sa mai faca o clasa, doua. Ba chiar ar fi de acord ca Tuta sa-si ia carnet de sofer, ceea ce nu demult ar fi fost o rusine la tigani. Lucrurile au inceput sa se schimbe si in comunitatea lor, tinerii nu mai respecta intotdeauna vechile legi nescrise.Unele obiceiuri insa, precum acela ca parintii miresei sa-i plateasca acesteia toate cheltuielile (haine, medicamente etc.), cata vreme traiesc, rezista mai departe.
Iata-l si pe Simion! A venit din Talmaciu sa-si ia nevasta acasa si ochii ei se lumineaza cand il ia de mana si mi-l prezinta. Are, intr-adevar, ochii de-un albastru taios, facuti ca din stanca, este alb la fata, inalt si subtire. Am onoarea de a le face prima lor fotografie impreuna, in trei ani de casatorie. Tuta rade, alearga in jurul lui, vrea sa-i intre-n voie, sa-l inveseleasca, dar Simion e stangaci, timid, nu spune o vorba, doar da din cap. La 14 ani, e foarte nedumerit. Ochii sai de-un albastru intens nu stiu inca daca sa priveasca precum un copil sau ca un barbat in toata firea.

(Fotografiile autorului)