Singura noutate in acest conflict cronicizat a fost faptul ca initiativa a apartinut premierului si echipei sale. Am scris deliberat "echipa premierului" pentru ca propunerea nu a apartinut Pnl-ului, nu a fost dezbatuta in organizatiile sale inainte de a fi facuta publica, nu a fost - nici macar -pe ordinea de zi a cabinetului condus de d-l Tariceanu. Abia dupa ce a constatat ca prezumtiva "lovitura de maestru" a provocat reactii adverse pe multiple planuri si in diverse cercuri politice sau mediatice, d-l prim-ministru a dat-o la intors, plasand-o in contul Pnl-ului, care - din reflex - s-a solidarizat cu el. Si formula "din reflex" a fost deliberata pentru ca, dupa asezarea apelor, multi lideri liberali au inceput sa se intrebe cat de serioasa si coerenta este conducerea partidului, in ce masura va rezista acesta noului soc provocat de propriii sai oameni. De la distanta, "bomba" lansata de d-l Tariceanu pare, tot mai mult, drept rezultatul unui "complot al naivilor" - ca sa nu spunem altfel -, cu un rezultat catastrofal pentru cel (cei) ce a plasat-o. Daca nu se axa pe o problema complicata, implicand angajamentele internationale ale tarii, linia ei de politica externa in preajma aderarii la Ue, chestiunea ar fi fost inregistrata drept un moment, aproape comic, al conflictului Cotroceni - Victoria.
Intr-adevar, de la instalarea, ca urmare a interventiei presedintelui Basescu, a noii administratii, intre cele doua personaje centrale (seful statului si primul ministru) au aparut nenumarate ciondaneli pe diverse probleme. Cea mai importanta a fost propunerea prezidentiala de organizare a alegerilor anticipate, in batalia cu "sistemul ticalosit" - continuta de programul electoral al aliantei Da - fiind necesara o majoritate sigura si omogena, nu solutii conjuncturale sau... imorale. Speriat ca si-ar putea pierde postul din conducerea administratiei, d-l Tariceanu a respins-o, tot asa cum a respins ideea unei fuziuni Pd-Pnl, menita a-i feri pe liberali de soarta reprezentantilor altui "partid istoric", Pntcd-ul. Toate "ciondanelile" au fost initiate si dirijate de presedintele Basescu, d-l Tariceanu fiind pus mereu in situatie defensiva, de obicei pierzatoare. Cu propunerea retragerii trupelor romane din Irak, d-l Tariceanu a vrut sa arate ca poate, la randu-i, ataca si surprinde. "Atacul" sau a fost insa prost pregatit, executat amatoristic, lipsit de o minima cunoastere a contextului legal intern si extern, a consecintelor de ansamblu, inclusiv in privinta credibilitatii Romaniei. El i-a prilejuit presedintelui o replica magistrala ce, ridiculizandu-l pe primul ministru, a atins, inca o data, impactul electoral al Pnl-ului.
Problema ridicata de d-l Tariceanu este, in sine, grava si complicata. Este dureros sa stii ca cetateni romani, inrolati in armata, pot pieri pe meleaguri straine. Romania este insa membra a unei aliante (Nato), la care a aderat din proprie vointa, suportand - in consecinta - toate angajamentele ei. Nato are menirea de a apara, cu trupele sale, si teritoriul Romaniei, daca acesta ar fi amenintat vreodata. Ca tara are anume relatii speciale cu Sua sau Anglia in interiorul organizatiei este o chestiune de calcul politic, luat in considerare ca urmare a complicatiilor in procesul de aderare la Ue. Tarile Ue au fost, in mare parte, impotriva interventiei militare in Irak, unele retragandu-si trupele, dar - in ultima vreme - reconsiderandu-si pozitia. Schimbarea brusca de atitudine a administratiei romanesti le-a contrariat, punand sub semnul intrebarii chiar vointa Romaniei de a indeplini consecvent cerintele emanate din Standardele Uniunii. D-l Tariceanu ar putea afirma ca in aruncarea propunerii sale in medii s-a ghidat mai putin dupa reglementarile politice, dupa contractele externe ale tarii, si mai mult dupa formule umaniste, afective, raportandu-se la sacrificiile omenesti in locuri straine, fara legatura imediata cu apararea Romaniei. Un cinic i-ar putea replica atunci ca d-l prim-ministru ar putea interzice plecarea, de exemplu, a "capsunarilor", expusi la accidente, atentate (cum s-a intamplat) etc. D-l Tariceanu si-a pregatit atat de bine lovitura, incat nici macar ministrul de Externe, d-l T.R. Ungureanu, el insusi membru Pnl, nu a fost informat. Daca ar fi cunoscut angajamentele tarii si directiile generale ale politicii ei externe, d-l prim-ministru s-ar fi manifestat, poate, mai reticent.
Mediile au subliniat ca d-nii Tariceanu si Atanasiu au urmarit sa dea o "lovitura de imagine" favorabila Pnl-ului si blocanta pentru Pd, in special pentru parintele lui spiritual, d-l Basescu. Amatorismul si-a spus insa cuvantul, celebra "telegrama secreta", trimisa de d-l Atanasiu atasatilor militari ai tarii, fara nici o consultare cu "organele competente", fiind dezvaluita in aparitiile sale publice de d-l Tariceanu, inainte ca ea sa fie citata - ca mostra de incompetenta - de consilierul prezidential, generalul S. Medar. Csat-ul a respins cu un vot zdrobitor propunerea, ea nefiind agreata nici macar de ministrii liberali de Finante si Externe. Cu voce mica, d-l Tariceanu a cerut discutarea ei in Parlament, unde Pnl-ul are sprijinul entuziast al... Prm-ului si cel - conditionat - al Pc-ului. Dar decizia de retragere a sprijinului politic pentru ministrii liberali ce au votat impotriva propunerii in Csat a fost anulata de plenul conducerii Pnl, iar d-l Atanasiu a fost acuzat pe fata de incompetenta si politicianism. Implicarea Armatei in jocurile politice locale s-a vadit a fi o grava greseala de calcul. D-l Tariceanu s-a bazat in actul sau hazardat si pripit pe unitatea "de monolit" a Pnl-ului in jurul sau. Unitatea este insa una de interes, legata de conducerea administratiei, si ea va disparea de indata ce conducatorul liberal nu va mai fi prim-ministru. Si asa, grupul oponentilor interni ai d-lui Tariceanu a inceput - motivat - sa se agite iarasi.
"Lovitura" vizata de cuplul Tariceanu - Atanasiu s-a vadit a fi o prostie. In politica insa prostiile costa. Mai ales cand este vorba de imaginea tarii. "Lovitura" a intarit pozitia presedintelui Basescu, a crescut fierberea interna din Pnl si a prabusit partidul in sondaje. Ea a adeverit proverbul romanesc: "Unde nu e cap, vai de picioare".