"Raiul la care visez incepe cu cel de jos, construit de mine"
- Nu te mai intreb unde iti petreci vacanta, pentru ca de cand ti-ai construit raiul cu flori de la Baneasa, stiu ca "locuinta ta de vara e la tara", ca stai acolo de cand da coltul ierbii si pana dispare in zapada ultimul trandafir. Cand mai ai timp si de activitati citadine si artistice, adica de inregistrari, repetitii si filmari?
- Le gospodaresc cu multa atentie pentru ca, impreuna, imi dau o stare de bine, de implinire. Cu cativa ani in urma, am trecut printr-o perioada grea cu sanatatea, si nici nu mai speram sa-mi pot relua profesia. Vocea mi se pierdea, iar eu ma scufundam intr-o depresie profunda. M-am aruncat, atunci, cu disperare, in lectura, in carti de filosofie, dar si de stiinta. Cautam peste tot raspunsuri la intrebarile mele noi si ma rugam din tot sufletul. Uneori, vorbeam cu florile mele si cu semintele abia sadite si le sopteam: "Rugati-va si voi, florilor, pentru mine, ca daca ma fac bine, pot avea grija de voi, asa cum numai eu stiu, cu toata dragostea si cu tot ce invat mai nou despre voi". Datorita Internetului, devenisem un fel de banca de date despre flori si legume, pentru ca in raiul meu, pe langa florile pe care le urmaresc cu grija si le fotografiez in toate stadiile cresterii lor, am si multe legume cu care ma hranesc tot anul, si ele cresc uriase, pentru ca le vorbesc si le cant. Cel de Sus m-a salvat si mi-a redat vocea si, prin ea, profesia draga, fara de care nu stiu cum as fi supravietuit. In momentele de criza, incercam sa-mi fac curaj si-mi ziceam: "Daca tot n-ai incotro, macar incearca sa faci ceva mai bun din timpul care iti ramane". Stiti, la tara, se crede ca duci cu tine, acolo Sus, amintirile cele mai frumoase, de suflet. Ca poti recrea in spirit, asa cum ai incercat sa-ti construiesti raiul aici, pe pamant. Fiecare vine unde ii e locul, cu propriul lui capital sentimental. Daca ti-ai semanat ogorul cu grau, flori si lumina, le vei regasi si in Cer.
Eu sper sa pot lua cu mine si "ploaia de aur" a forsitiei si movul sublim al clematitelor, si parfumul de caprifoi si de tei in floare, si verdele intens al salatelor, asa cum e salata mea adusa din Italia, rucola - care a crescut uriasa in gradina mea. Cu ea i-am dat gata pe niste prieteni veniti din Sua, sa-si sarbatoreasca in tara 25 de ani de casatorie. Cand le-am condimentat salata cu ce stiu eu, si nu va spun - secret de casa - s-au minunat. Pentru ca exista si in America rucola, dar parfumul si gustul celei crescute pe pamant romanesc, imi marturiseau prietenii, nu l-au mai simtit niciodata. Si doar erau specialisti in materie, pentru ca au tinut multa vreme in New York cateva restaurante din faimoasa retea "Balducci", frecventata de staruri ca Robert De Niro sau Lauren Bacall. Le-am oferit apoi o delicioasa scrumbie albastra de Dunare, cu mujdei de usturoi, la care ar fi ravnit si De Niro. Dupa masa, mi-am plimbat oaspetii in cartierele de vile de la Pipera. Vile de ultimul racnet, cu piscine enorme si gazon. Dar toate semanau intre ele de parca erau construite de acelasi arhitect, ce nu se gandise si la vreo gradinita cu flori, care sa deosebeasca o locuinta de alta si sa vorbeasca de individualitatea proprietarului. Ma gandesc ce rai monoton ii asteapta "dincolo" pe proprietarii de miliarde, dar nu si de flori. Raiul fiecaruia va cuprinde probabil ce a rasadit fiecare, unii doar nichel si teren de golf. Ce-i drept, sportul e minunat. Si ca sa va dovedesc ca nu mint, alerg acum sa inot intr-un bazin de imprumut. Ce sa faci, daca lacurile din jurul Capitalei sunt impracticabile!