Dupa cum o arata si numele, Kazuo Ishiguro e japonez (nascut in 1954 la Nagasaki), dar de cand avea sase ani, tatal lui, de profesie oceanograf, a fost angajat de guvernul britanic si l-a adus in Anglia, unde familia s-a stabilit definitiv. Copilul a facut scoala, apoi studiile universitare de literatura si filosofie la reputate institutii de invatamant englezesti. Pasionat de chitara, ar fi vrut sa faca o cariera de compozitor si cantaret rock, dar n-a avut succes cu cantecele lui. In schimb, cateva proze i-au fost imediat publicate intr-un volum colectiv in 1980, iar romanul de debut din 1982, Amintirea palida a muntilor, l-a introdus in 1983 pe lista cu cei mai buni tineri autori britanici, alcatuita o data la zece ani de revista "Granta" (lista pe care il regasim si in 1993). Al doilea roman, Un artist al lumii trecatoare, a intrat in finala pentru cel mai ravnit premiu literar englez, Booker Prize, pe care-l va obtine in 1989 cu Ramasitele zilei - un rasunator succes mondial, amplificat de ecranizarea lui James Ivory, cu Anthony Hopkins si Ema Thompson in rolurile principale (sunt sigur ca v-a placut filmul, programat de mai multe ori si la televiziunile noastre). Azi, dupa sase romane publicate, Kazuo Ishiguro e coplesit de premii si mondial apreciat, distins cu titlul de Ofiter al Imperiului britanic de catre regina si cu acela de Cavaler al Artelor si Literelor, oferit de statul francez. Daca ati fi citit cele trei romane ale lui traduse la noi in colectia Biblioteca Polirom - Ramasitele zilei, Pe cand eram orfani si Un artist al lumii trecatoare -, v-ati fi convins ca aceste recompense sunt binemeritate si ca in aprecierea superlativa a scriitorului nu intra criterii extraliterare, de tipul corectitudinii politice. Caci spre deosebire de alti emigranti, Kazuo Ishiguro nu e preocupat de subiecte etnice, de moda metisajului cultural, ci abordeaza subiecte in aceeasi masura englezesti si universale. Ultimul lui roman, Sa nu ma parasesti, aparut abia in urma cu cateva luni in Anglia si tradus atat de repede la noi (versiunea romaneasca a aparut simultan cu cea franceza), e considerat cel mai bun din bibliografia lui Kazuo Ishiguro de pana acum. Va dati seama ca "cel mai bun" dintr-o serie de "foarte bune" merita cumparat si citit! Ca si in romanele lui precedente, personajele sunt fiinte care, ajunse la o rascruce, isi rememoreaza parcursul, erorile si izbanzile, se confrunta cu iluziile despre ei insisi si despre epoca. Daca in Ramasitele zilei, majordomul Stevens plonja la batranete in amintirile unei Anglii traditionale din ajunul celui de-al doilea razboi, in Sa nu ma parasesti (titlu inselator de cantec sentimental), actiunea e situata intr-o Anglie contemporana paralela, un univers ce tine si nu tine de stiintifico-fantastic, un cotidian aparent normal, dar in care s-au legiferat cuceririle biotehnologiei. Tanara naratoare, Kathy, isi aminteste de copilaria si adolescenta idilice, intr-un internat numit Hailsham, printre sute de copii care se joaca, invata, cresc impreuna. Numai ca toti acesti elevi, ca toti elevii - ni se releva pe parcurs - sunt de fapt clone create in laborator si destinate sa devina la maturitate donatori de organe pentru oameni normali, atinsi de boli incurabile. Ni se sugereaza ca in acea Anglie utopica ar exista mai multe asemenea pepiniere de clone, dar unicitatea campusului de la Hailsham o da faptul ca cele doua doamne care conduc asezamantul fac tot posibilul ca elevii crescuti si educati acolo sa se bucure de copilarie si adolescenta, sa aiba o viata frumoasa intr-un cadru uman si civilizat, sa-si dezvolte sensibilitatea, inteligenta, creativitatea pentru a-si imbogati existenta limitata, inainte de a-si dona pe rand organele si de a muri. Intriga se centreaza pe trei dintre elevii de la Hailsham - naratoarea, Kathy, Ruth, cea cu inzestrari de lider, si Tommy, un baiat cu temperament dificil si suflet mare - legati intre ei prin prietenie si dragoste. Tema principala a cartii nu e deloc stiintifico-fantastica, ceea ce-l fascineaza pe romancier e trecerea de la copilaria ocrotita si idilica la varsta adulta, modul cum prietenia si iubirea fac mai pretios timpul limitat al fiecarei vieti, memoria emotionala a perioadei cand eram inocenti si lumea parea mai pura.
Scrisa cu limpezime si tensiuni bine conduse, Sa nu ma parasesti e o frumusete de carte, care si-a ocupat deja locul in clasamentele din Anglia si Sua pentru cel mai bun roman al anului.