Conform Constitutiei, presedintele, de drept mai mare peste magistrati, poate anula deciziile definitive prin decrete de gratiere. Desi de-a lungul anilor opinia publica a parut socata de unele decrete, este prerogativa presedintelui de a scoate din inchisoare pe cine si de ce vrea el. Basescu nu a facut-o asa de des ca predecesorul sau, Iliescu, care, in ultimele zile de mandat, l-a gratiat pe Miron Cozma. Mai apoi, la presiunea opiniei publice, a retractat-o. Ne-a costat ceva semnatura lui Iliescu. Si acum se judeca statul roman cu alti gratiati de pe lista lui Cozma.
Basescu a facut din gratierea celor doua femei un spectacol de Ziua Justitiei. Le-a zis magistratilor sa-si faca treaba si ca, in ceea ce-l priveste, nimeni nu trebuie sa mizeze pe institutia gratierii. Pe cele doua femei le-a gratiat pentru ca erau prea in varsta pentru a le mai baga la carcera. Cele doua, mama si fiica, au 86 si 66 de ani. Sentinta fusese pronuntata cu doua zile inainte. Au fost saltate de la casa lor cu tam-tam, de parca politia vroia sa transforme cazul celor doua batrane in avertisment pentru cei care cred ca legea e negociabila. Batranele au fost incatusate si duse la inchisoare cu arma la spate. S-au luat masuri de securitate grozave, de parca cele doua femei ar fi putut sparge usa dubitei pentru a evada. Martorii au fost socati, la fel si cei care au urmarit secvente filmate cu arestarea. Cu atat mai mult cu cat delictul lor, tulburarea de posesie, face parte din viata de zi cu zi a satului romanesc, ba si a Romaniei. Dupa decenii de proprietate obsteasca, confiscari, exproprieri si nationalizari in folosul unei gasti de privilegiati, e greu sa mai inveti omul cu hotarele din registrul cadastral. Aceasta situatie se datoreaza si faptului ca repunerea in posesie a fost intarziata de chiar oamenii justitiei sau de diversi oficiali interesati sa pastreze o urma de ilegitimitate in domeniul proprietatii private, in speranta ca vor putea intoarce candva roata istoriei. In acest caz, vinovatul de intarziere, statul, nu a tras ponoasele in fata justitiei, sa plateasca la randul sau pentru tulburarea de posesie. Plata ar fi trebuit sa fie, ca si in cazul celor doua batranele, individuala, pe cap de judecator si demnitar vinovati de intarzierea punerii in posesie sau de tulburarea proprietatii. S-a ajuns la Curtea Europeana pentru Drepturile Omului, unde statul roman e cunoscut ca un cal breaz, s-au platit pana acum zeci de amenzi grele. Statul are de unde, din buzunarul nostru. Implicit, si din cel al pagubitilor.
In alocutiunea de Ziua Justitiei, presedintele nu a vorbit si despre rolul pe care l-a avut statul roman, aceasta batrana doamna care tulbura de sase decenii proprietatea particulara, fara sa invete ceva din lectiile administrate la Strasbourg. O batrana care ar merita sa fie si acum incatusata pentru felul in care ignora in continuare proprietatea privata. Presedintele s-a multumit sa arate ce inseamna generozitatea prezidentiala si cine se poate bucura de ea. El a spus, cu alte cuvinte, ca justitia ar trebui sa-si faca datoria: sa-i bage la puscarie pe cei care calca stramb, de la delincventul marunt care a furat de pe cimp, pana la cel care a furat cu totul banci, fabrici si ramuri industriale. Ramane de vazut ce a inteles justitia din mica sceneta jucata recent. Cert este ca pentru toti ar trebui sa fie clar ca toleranta zero inseamna tocmai aplicarea fara ezitare a legii, chiar si in cazul delictelor marunte. Deoarece, cum s-a constatat intr-o indelunga practica judiciara, tocmai acestea duc la marile faradelegi. Cu alte cuvinte, cine fura azi un ou maine va fura un bou. Si pana mai ieri era prins doar cel cu oul. Pe cel cu boul il scapa turma.