- Opinia publica romaneasca nu a fost niciodata prea interesata de deconspirari, chiar daca a fost vorba de trecutul comunist sau securist al politicienilor. Ion Iliescu, activist Pcr, a fost votat de trei ori presedinte al Romaniei, iar la Craiova si Braila, fostii secretari Pcr au devenit primari democratic alesi. Exemplele pot continua. In 1990, Proclamatia de la Timisoara nu a reusit, din pacate, sa mobilizeze masele largi - doar o parte a electoratului urban a semnat-o. De altfel, daca ne gandim bine si vorbim sincer, nici macar revolutia din decembrie 1989 nu a fost "opera intregului popor", ci doar a catorva mii de oameni pregatiti sa iasa in strada, in cateva mari orase, pentru a pune capat regimului comunist. Restul, adica marea masa a populatiei, a urmarit evenimentele la televizor. Primii 10 ani ai tranzitiei au demonstrat, de altfel, ca oamenii nu aveau un apetit exceptional pentru schimbari majore. Ei voiau sa traiasca mai bine, fara a suporta insa si costurile reformelor economice. Siguranta locului de munca si a unui anumit mod de viata i-a preocupat mai mult decat schimbarea de regim. Abia acum, de cand romanii pot lucra in strainatate, a inceput sa se schimbe si optica lor asupra societatii in care doresc sa traiasca, iar reformele au inceput sa fie percepute ca o necesitate. Despre trecutul comunist, perceptiile sunt in continuare diferite si nuantate. Nicolae Ceausescu s-a clasat pe locul 11 in clasamentul "Marilor romani", realizat de Tvr in urma consultarii publicului! Un proces al comunismului romanesc nu a avut loc si nu a fost cerut de cetateni.
Toate aceste considerente ale opiniei publice in ansamblul ei nu inseamna insa ca regimul comunist nu trebuie demascat si colaboratorii Securitatii nu trebuie deconspirati. Aceste obiective au fost sustinute consecvent de o seama de organizatii civice, de o serie de intelectuali aflati constant in minoritate. Recent, au fost preluate si de oamenii politici ai Aliantei, ceea ce le-a creat o perspectiva mult mai solida de succes. Cat de relevante sunt ele pentru restul populatiei nu vom sti insa decat dupa efectuarea unor sondaje dedicate acestui subiect. In ceea ce-i priveste pe jurnalisti, este greu de spus daca indiferenta manifestata fata de oamenii politici cu trecut comunist sau securist se va manifesta si in cazul lor. Este adevarat ca au trecut aproape 17 ani de la evenimentele din decembrie, iar jurnalistii care s-au afirmat ca lideri de opinie sau vedete de televiziune si-au consolidat reputatia, ca urmare a performantei lor post-revolutionare. Pe cea ante-revolutionara o tin minte prea putini. La fel de adevarat este si ca problema colaborarii unora dintre ei cu Securitatea nici nu s-a discutat. Ne aflam in fata unui fenomen fara precedent si nu putem anticipa inca reactia publicului. Va fi interesanta insa si reactia televiziunilor: vor promova ele, in continuare, jurnalisti dovediti a fi facut politie politica sau vor renunta la contributia lor? Raspunsul la aceasta intrebare va influenta si el reactia publicului - care ramane o mare necunoscuta.
Convulsiile vietii politice romanesti, mai ample ca niciodata in prima jumatate a lui 2006, nu par sa-i intimideze pe partenerii economici ai tarii noastre. Cu o mandrie legitima, Banca Nationala anunta ca investitiile straine in Romania au crescut anul acesta cu 99,3%. Cand a devenit Romania o tara sigura din punct de vedere economic? Cum se explica faptul ca Occidentul nu ne mai arata pisica neagra?
- Investitiile straine in Romania au fost incurajate de doi factori majori: reforma fiscala introdusa de guvernul Tariceanu imediat dupa investire, cu cota unica de impozitare ca element definitoriu, si perspectiva aderarii la Ue. Lor li se poate adauga si schimbarea climatului economic, adica imbunatatirea mediului de afaceri prin reducerea coruptiei. Pe timpul guvernului Nastase, care era extrem de stabil din punct de vedere politic, Romania devenise oaia neagra a Europei pentru investitori. Acestia nu mai aveau incredere in sistemul de acordare a contractelor publice si nici in partenerii romani, aserviti patronilor lor politici. Fara a fi perfect, noul guvern a schimbat in mare masura aceasta perceptie, desi este alcatuit din reprezentantii a patru partide politice. Perspectiva aderarii la Ue la 1 ianuarie 2007 a fost de o importanta deosebita pentru investitori, mai ales pentru cei din afara spatiului european: plasarea pe piata romaneasca garanteaza acum automat intrarea pe piata europeana. La randul lor, companiile din Ue si-au construit si ele o strategie de patrundere pe piata romaneasca pentru a cuceri o pozitie cat mai avantajoasa, tot in perspective aderarii. In acelasi timp, situatia economica din unele tari europene (Franta, Germania), in care cheltuielile cu personalul au devenit prea ridicate pentru patroni, a determinat un numar mai mare de societati sa-si mute productia in tari unde forta de munca este mai putin costisitoare. Este un adevar neplacut, dar de care trebuie sa tinem seama: Romania ramane un furnizor de forta de munca ieftina, iar daca va incerca sa schimbe aceasta situatie prea brusc, investitorii se vor muta si mai departe spre Est - in Ucraina sau Asia. Intrebarea se referea insa la relevanta disputelor politice pentru investitiile straine. Trebuie spus ca aceste dispute nu sunt importante pentru investitori, atata vreme cat nu se reflecta la nivel economic. Orice s-ar spune despre clasa noastra politica, trebuie sa recunoastem ca economia a fost lasata in pace sa-si urmeze cursul. In plus, au fost luate o serie de masuri corecte, cerute de Comisia europeana, care au facilitat accesul investitorilor si le-au sporit increderea. Consiliul Concurentei a inceput sa functioneze, ca si Avas. Recent, a fost adoptata o noua lege a achizitiilor publice, conform normelor europene, ceea ce este de natura sa garanteze un proces de selectie corect si transparent. Pe de alta parte, aderarea la Ue ofera garantii investitorilor ca regimul politic nu se va mai schimba si ca practicile europene se vor impune in mod obligatoriu in Romania, in toate domeniile si la toate nivelurile. Sub umbrela europeana, furtunile politice de la Bucuresti nu mai au asadar nici o relevanta pentru investitori. Ele au fost percepute doar ca niste certuri balcanice intre oamenii politici, si nu ca o criza de sistem. Sistemul politic si institutiile democratice s-au dovedit stabile, ceea ce noi, in valtoarea disputelor fara substanta, nici macar nu am remarcat. Din pacate, nu ne gandim nici la unele consecinte extrem de serioase ale aderarii, cum ar fi soarta companiilor romanesti pe piata europeana. Cum vor face ele fata concurentei din partea companiilor europene nu se poate sti, dar este de anticipat ca o buna parte vor disparea. Atunci abia vom vedea cat de multa vreme a pierdut clasa politica in dispute stupide, in loc sa se ocupe de chestiunile cu adevarat importante.