"Am 34 de ani, dar nu ma simt pregatita sa fac un copil"

"Am 34 de ani, dar nu ma simt pregatita sa fac un copil".



Draga doamna Sanziana Pop,

Veti putea considera demagogica aceasta scrisoare, intrucat la intrebarea pe care v-o adresez, singura persoana care poate raspunde sunt chiar eu. Pe scurt: sa fac sau sa nu fac un copil? Desi am 34 de ani si biologic am intrat deja in alerta sufleteste, nu ma simt pregatita pentru acest act. Practic, nu-mi lipseste nimic. Am un sot care ma adora, niste parinti iubitori si ocrotitori, care abia asteapta sa se vada bunici, niste socri cu o gospodarie superba in Ardeal, care tanjesc sa auda glasuri si rasete de copii, prin curte si prin gradina. Dar desi povestea pare perfecta, ceva ma impiedica sa intruin ea. Imi lipsesc dorinta, entuziasmul, bucuria aceea nebuna pe care am vazut-o la alte femei. Sunt economista, lucrez in conducerea unei firme de produse cosmetice si marturisesc cu mana pe inima ca meseria ma preocupa mai tare decat gandul de a avea un copil. De altfel, nu vreau sa fac un copil doar pentru ca asa trebuie. Ca sa las in urma ceva. Doresc sa ma implic cu toata fiinta mea in cresterea lui, dar pentru asta imi lipseste curajul. Nu stiu daca voi fi in stare sa mi-l asum in totalitate, fara regretul ca-mi complica viata, extrem de echilibrata, pe care o duc in prezent. Banuiesc ca maternitatea este o daruire totala, exclusiva, ori eu am in viata lucruri la care nu voi putea sa renunt. Nu va cer o solutie care sa ma ajute sa ma decid, ci doar o opinie, care sunt sigura ca imi va fi de folos. Am mare nevoie de sprijin. Va multumesc,

Alunica din Brasov


Draga Alunica,

Pentru femeile care nu au copii, sfaturile mamelor pot parea exaltate, de neinteles. Maternitatea este un miracol care nu se poate explica, el trebuie trait "in direct". S-ar putea vorbi doar despre un fel de lumina asezata deasupra femeii care zamisleste un prunc. Acolo, in adancul fapturii ei, bate o inima mica, fericind-o si infricosand-o. Perioada maternitatii este, pentru orice femeie, un scaun de judecata, o recitire severa a vietii, o sita deasa, in care trebuie sa ramana doar binele. Ai dreptate sa-ti fie frica. Nasterea unui copil este o a doua viata, in care ai o singura alternativa: legea morala si drumul drept. Maternitatea este lumea de la inceput. Un copil la san iti radicalizeaza viata. De faptura lui magica legi juraminte pe care trebuie sa le implinesti. Mai exista doar inainte, niciodata inapoi. Un copil in viata unei femei este chiar justificarea vietii. Implinirea unui mandat divin. Un scop de la care nu exista abatere, o truda pentru care nu exista odihna, ci doar rasplata: blanda lui faptura, luminandu-ti zilele si transformandu-ti noptile in rugaciuni, ametindu-te de iubire si bucurie. Cu pruncul la piept, privind catre steaua de la care l-ai asteptat, vei avea sentimentul ca din faptura ta cresc radacini uriase, ca o forta necunoscuta te transforma intr-o mama de piatra, o giganta, pe care doar coltul mortii o face sa-si scape din brate pruncul scump. Un copil e un tovaras de cale lunga. Un arbore mic, care se sprijina de arborele trupului tau viguros, pana in clipa cand, batran si sleit, iti vei lasa tu ramurile uscate si obosite pe trunchiul lui. Dar cat schimb de viata e pana atunci! Cata invatatura, de o parte si alta, si cata dragoste!Cata fericire: ba ca merge, ba ca vorbeste. "Mama", sa auzi doar atat, in fiece dimineata, si existenta se rascumpara pentru tot greul ei. Si privirea aceea scanteietoare, care te cauta cu atata incredere: esti mama doar, nu-i asa? Si mama vei fi si atunci cand distanta pe care varsta i-o cere iti va strecura in suflet un ghimpe: iata, pruncul tau se desprinde, se pregateste de decolarea cea mare, care il duce pe o orbita independenta: viata lui. Dar chiar si "mare", copilul tau poarta semne de identitate: un om in care iti recunosti temelia, tiparul, juramintele pe care le-ai respectat. Un om drag, care sa te iubeasca si atunci cand imbatranesti, in care sa-ti pui nadejdea, in care sa-ti retraiesti, clipa de clipa viata, dandu-te usurel la o parte din drumul lui, ca sa-l lasi sa ti-o ia inainte.
Draga Alunica, atatea femei aprind cerul noapte de noapte, cu rugaciuni de fericire si sanatate pentru copiii lor! Nu-ti fie teama! Oricate greutati sunt pe lume, cu un copil strans in brate, le depasesti. Nu exista bucurie si implinire mai mari pentru o femeie. Grabeste-te! Aprinde si tu, in cer, o stea!