Fenomenul deconspirarii la ceilalti vecini din Europa de rasarit

Rodica Culcer
Harababura deconspirarilor securistice nu pare sa loveasca doar Romania. Tari cu vechime mai mare in exercitiul democratiei - Polonia si Ungaria - traiesc acelasi impas: dezvaluirile sunt comandate, de cele mai multe ori prin presa, au in spate jocuri politice, marii vinovati isi beau linistiti cafeaua, in vreme ce opinia publica...simpatizeaza cu victimele. Cum explicati aceste similitudini de fost lagar socialist?

- Cum regimul comunist a fost, in esenta, acelasi in toate statele in care l-a instalat puterea sovietica, si consecintele prabusirii lui se aseamana. Toate problemele provin dintr-o singura sursa: deconspirarile ii vizeaza peste tot pe colaboratori, nu pe securisti. Si aceasta pentru ca, in marea lor majoritate, ofiterii de Securitate au fost recuperati de noul regim democratic, instalat dupa 1989 in fostele state comuniste. Cu exceptia Germaniei de Est, care s-a reunit cu restul tarii, peste tot noile regimuri au avut grade mai mari sau mai mici de complicitate cu fostele structuri ale statului comunist. Poate si pentru ca rasturnarea vechilor guverne comuniste s-a bucurat de complicitatea unor segmente din serviciile secrete, fapt pe care nu-l mai neaga nimeni astazi. In Romania aceasta complicitate s-a ridicat chiar la un grad foarte inalt.
Nicaieri in fostul "lagar" nu s-a facut un proces al comunismului de tipul celui intentat regimului nazist la Nrnberg. Nu a existat asadar nici un temei pentru condamnarea institutiilor statului comunist si a angajatilor lor. Pe cale de consecinta, nota de plata a istoriei este achitata de instrumentele lor - colaboratori, informatori etc., carora li s-a pasat raspunderea pentru toata abjectia fostului regim. Cum sa nu ajungem, asadar, la situatia in care deconspirarea dosarelor a devenit un instrument al luptei politice, manuit cu mare pricepere, exact de fostii ofiteri de rang inalt, prin interpusii lor infiltrati cu grija in viata politica? De aceea si vine atat de tarziu aceasta deconspirare in Romania, si anume - la aproape 17 ani de la schimbarea de regim. Fostii ofiteri au avut timp sa se "piarda in multime" sau in noile servicii, sa plece in strainatate si, in toate cazurile, sa se imbogateasca. Dosarele au fost controlate de ei in tot acest timp. Mai mult, stim din surse autorizate (fosti sefi de servicii de informatii) ca mii sau zeci de mii de dosare au fost scoase din tara sau distruse. Nu este exclus ca nici dosarele existente si livrate astazi catre Cnsas sa nu fie perfect autentice, ci modificate dupa interesele celor care le-au detinut si partenerilor lor politici. Nimeni nu poate garanta ca ele ne spun adevarul -- in fond, sunt alcatuite de Securitate, iar ea putea rescrie realitatea dupa bunul plac, cum ii dictau interesele. De altfel, chiar in Germania, unde arhivele Stasi au fost preluate de Institutul Gauck fara sa existe timpul fizic pentru manipularea lor, au existat reputatii si cariere distruse dupa 1989, din cauza faptului ca notele din dosare au fost considerate litera de Evanghelie. Ulterior, s-a dovedit ca era vorba de inventii ale ofiterilor Stasi, dar era prea tarziu.

De ce nu mai au chef "esticii" sa judece comunismul?

- Din doua motive: in primul rand, pentru ca este prea tarziu si au altceva mai important de facut cu viata lor; si in al doilea rand, pentru ca nici in 1989, regimul comunist nu era condamnat cu vehementa de intreaga societate. Dupa cum arata regretatul istoric Vlad Georgescu, intr-o tara saraca si inapoiata ca Romania anilor 40, instaurarea unui regim care a ridicat artificial nivelul de trai al unor categorii profesionale si sociale dominate de saracie nu a fost primita cu ostilitate. Victimele represiunii comuniste au fost clasa politica si intelectualitatea, adica o serie de categorii minoritare. Minerii, muncitorii industriali si o buna parte din tarani nu au avut prea mult de castigat de la regimul post-comunist, ba chiar si-au pierdut locul de munca. Din randurile lor, dar nu numai ale lor, se pot recruta astazi nostalgici ai regimului comunist, in nici un caz judecatori ai lui. Fenomenul nu este prezent doar in Romania, ci si in fosta Rdg si in Polonia.
Si apoi, daca ne uitam la profitorii tranzitiei, la proliferarea structurilor si gruparilor mafiote, la degringolada din institutiile statului, la criza de autoritate a statului si la coruptia endemica (adesea cauza a crizei de autoritate mai sus amintite), putem intelege de ce unii isi amintesc fara resentimente de siguranta si aparenta ordine care domneau pe vremea comunismului. Pe scurt, este greu sa judeci comunismul cand ai gestionat atat de prost tranzitia. Cei care au pierdut de pe urma ei pe termen scurt sunt destul de numerosi. Iar cei care au castigat nu au fost destul de convingatori, si nici destul de preocupati de soarta perdantilor.
Cum spuneam, pentru "estici" este prea tarziu acum sa se mai intoarca spre trecut: problemele lor curente sunt integrarea in Ue si consecintele globalizarii. Nivelul de trai, siguranta locurilor de munca, imbatranirea populatiei si consecintele fenomenului asupra sistemului de pensii - iata problemele carora trebuie sa le faca fata. Pentru tineri, trecutul nu exista, iar viitorul se construieste peste ocean.
In fond, nici germanii nu ar fi condamnat nazismul daca nu i-ar fi obligat americanii, iar francezii au fost foarte reticenti cand a venit vorba de condamnarea regimului de la Vichy. Pe estici nu i-a obligat nimeni sa-si condamne trecutul comunist, asa ca prefera sa se ocupe de prezent si sa se apere de surprizele neplacute ale viitorului. Este un fapt de viata, nu o solutie ideala sau morala!