Ultima dintre asa-zisele "consultari" ale opiniei publice pe care le-a organizat compania "Gabriel" in legatura cu proiectul de la Rosia Montana s-a desfasurat in Bucuresti. Am fost acolo. O farsa cinica! Mesajul celor ce seamana germenii distrugerii si discordiei in Apuseni este "Hai sa salvam Rosia Montana!". Dar bucurestenii nu s-au lasat pacaliti. Iar cei mai multi dintre ei au fost tineri
In fiecare zi, vedeti la televizor spoturile publicitare ale companiei miniere de la Rosia Montana, care pe spatii largi ne spun cum vor scadea rata somajului si cum vor instaura un paradis al cianurilor in Apuseni. Dar nu veti vedea niciodata fata ascunsa a lui "Gabriel", felul pervers in care a organizat "consultarile publice nationale" asupra acestui proiect: in mijlocul lunii august, cand toata lumea e plecata in vacanta, si nimeni n-are chef sa citeasca documentul lor de 5000 de pagini! O farsa comisa cu o larga participare de partid si de stat. Ceea ce s-a petrecut in Bucuresti, ca si in alte orase din tara, nu a fost decat o actiune de propaganda vulgara, lipsita de orice fel de dialog, o cearta a surzilor, strajuita de bodyguarzi. Intrebari la care nu s-a raspuns, opozanti cu microfonul taiat, aplaudaci platiti de companie. Dar ceea ce nu a stiut "Gabriel" a fost faptul ca Bucurestiul nu este un sat oarecare, si ca studentii si tinerii care au venit nu se tem de gorilele in tricouri galbene, pe care le adusesera pentru intimidare. Nu stiu daca "Gabriel" a marcat actiunea de propaganda de la Bucuresti drept un succes, dar pot sa va spun faptul ca bucurestenii, atatia cati au fost prezenti, nu s-au lasat nici intimidati, nici pusi la colt. "Cati bani vor fi investiti in final in reecologizarea zonei?" "Cati ani va dura perfuzia cu cianuri?" "De ce a cumparat compania casele locuitorilor, in conditiile in care proiectul nu avea toate aprobarile?" "De ce nu au voie rosienii sa dezvolte nici un fel de afacere privata?" "Ce se va intampla cu aceia care nu vor sa-si vanda proprietatile?" Toate acestea sunt numai cateva dintre intrebarile la care "Gabriel" nu a raspuns. Ministerul Mediului, daca a fost reprezentat de cineva, nu s-a manifestat in nici un fel. Iar toate acestea nu le veti vedea niciodata la televizor, asa cum nu-i veti vedea nici pe aceia care contesta proiectul de la Rosia Montana. Ceea ce veti vedea vor fi numai spoturile lui "Gabriel" si opiniile acelora care sunt platiti sa le sustina cauza. De aceea, in incercarea de a echilibra macar partial balanta, in cele ce urmeaza voi reda opiniile catorva dintre participantii care, din spatele cordonului de bodyguarzi, si-au strigat nemultumirea.
Adrian Grad
"Nu vom sta la televizor privind cum ei jefuiesc totul"
L-am remarcat in sala. E un tanar inalt, cu un par eminescian, cu o fata de pusti preocupat, care se agita pretutindeni, purtand pe umar un aparat de fotografiat. Contesta totul, de la organizare la problema de fond. Cu un ton serios, calm. A venit de la Cluj, cu un grup de studenti. Capitala Ardealului a devenit capitala celei mai puternice rezistente "anti-Gabriel".
- Cum ti se pare consultarea?
- O mizerie, ca si celelalte. Am fost si la cea organizata la Cluj, si a fost la fel. Acolo au fost oameni inscrisi la cuvant pana la 5 dimineata, oameni care contestau proiectul. Problema este ca fiecare pune intrebari sau are contestatii, dar reprezentantii "Goldului" raspund aiurea, fara nici o legatura. Avem impresia ca vorbim singuri. De fapt, nu e nici o consultare, cu nimeni. E o pacaleala. Numai ca trebuie sa venim, sa spunem ce avem de spus. Altfel ar crede ca pot pacali o tara intreaga.
- Iti pasa asa de mult de Rosia Montana incat ai venit de la Cluj?
- Am venit multi. Ne pasa. Trebuie sa facem ceva. Daca toti cei carora le pasa ar face ceva, n-ar mai fi posibile in tara asta porcarii ca cea de la Rosia Montana. Numai ca romanii sunt comozi, hulesc de-acasa, din fata televizorului, si pe asta si mizeaza compania: pe manipularea celor care stau acasa. Noi nu vrem sa stam acasa si sa privim cum niste escroci jefuiesc tara. Asa se intampla cu toate: cu padurile, cu Delta, cu exploatarile miniere, cu aerul. Eu cred ca putem opri agresiunile de acest tip. Uitati-va cati oameni au venit sa protesteze. Stiti cine sunt ei? Societatea civila. Pana la urma, societatea civila e cea care trebuie sa decida. Guvernele, puterea, companiile trebuie sa priceapa pana la urma ca se supun vointei societatii civile, nu invers. Un asemenea proiect nu poate merge impotriva vointei unei tari intregi. Ministerul Mediului, nici el nu se poate ascunde dupa deget pentru totdeauna. Va trebui sa spuna da sau ba. Daca va spune da acestui proiect, atunci societatea civila va sanctiona drastic puterea politica si vom vedea consecintele. In Romania, oamenii inca nu-si inteleg puterea, nu inteleg ca pot influenta marile decizii care ne privesc pe toti. In Occident, lucrul acesta este stiut, si guvernele nu indraznesc sa faca nimic contra vantului. Asa va fi si la noi. Proiectul acesta nu poate avea loc in Europa, acolo unde vom fi noi peste cateva luni.
George Kucler
"Singurul motiv pentru care eu si prietenii
mei suntem aici este patriotismul"
In stanga salii, in fruntea grupului de contestatari ai proiectului, sunt niste tineri frumos imbracati in costume nationale, cu chimire si camasi, cu pancarte pe care le schimba tot timpul. Uneori isi pun masti de gaze, alteori sanctioneaza lipsa raspunsurilor cu fluieraturi. Aveam sa aflu ca sunt, pur si simplu, niste studenti din Bucuresti, care au aflat de consultare de pe Internet.
- Ati luat cuvantul pana acum? Ce-ati spus?
- Deocamdata nu. Suntem aici ca sa manifestam o atitudine fata de proiect si cred ca pozitia noastra e clara: impotriva. Nu vrem sa creada compania ca suntem o tara de prosti sau de inconstienti. Trebuie sa vada ca exista o opozitie fatisa fata de proiect. Au spus despre noi ca suntem platiti de nu-stiu-cine. Ei bine, as vrea sa spun public ca nu suntem platiti de nimeni, ca nu ne-a chemat nimeni, decat noi intre noi, si ca singurul motiv pentru care suntem aici este acela ca ne pasa in ce tara vom trai.
- Tinerii de varsta voastra de-obicei se gandesc cum sa plece din tara. Sunteti diferiti?
- Noi nu plecam nicaieri. Eu cred ca acum sansele sunt aceleasi oriunde, in afara, ca si in tara. Si tocmai de-aia ne pasa in ce tara ramanem, daca e curata, daca e onesta, daca e democratica, daca respecta valorile in care credem. Personal, simt ca ma priveste direct ceea ce se petrece la Rosia Montana si simt nevoia sa exprim ceea ce gandesc. Nu ma intereseaza ce spun sau cred ei despre noi. Singurul motiv pentru care eu si prietenii mei suntem aici este patriotismul.
- Un cuvant mare, nu?
- Nu mi-e frica de cuvinte, si nu e un cuvant destul de mare pentru ceea ce simt. Unii zambesc atunci cand aud cuvantul asta, pentru ca a fost uzat de comunisti, dar asta nu inseamna ca nu mai e valabil. Acest sentiment pe mine ma face sa ma opun proiectului de la Rosia Montana. Poate n-o sa va vina sa credeti, dar sunt multi aceia care gandesc la fel ca mine. Care sunt valorile noastre fundamentale care ne reprezinta ca natie, cu care ne putem identifica? Spatiul in care traim, traditiile, natura, istoria, memoria. Proiectul de la Rosia Montana ameninta cu distrugerea, exact aceste valori fundamentale, care ne reprezinta. E deci si treaba noastra, nu?
- Student?
- La Politehnica.
Dan Craioveanu
"Mass-media participa la aceasta inscenare oribila"
Iese la microfon si citeste o scrisoare din partea directorului unei firme de arhitectura, angajate de "Gabriel" sa faca un studiu. Acuzatii grave. "Gabriel" a trunchiat studiul firmei respective si a mistificat concluziile. Reprezentantii companiei ocolesc raspunsul.
- De ce crezi ca nu raspund la acuzatii?
- Pentru ca sunt in culpa. Nu e prima data cand se dovedeste ca au utilizat in documentele lor informatii false sau trunchiate. Manipuleaza nu numai opinia publica, dar si autoritatile statului. E o tehnica. Cei care ar trebui sa verifice informatiile sunt Ministerul Mediului, pana la urma. Dar doamna Sulfina sta cu capul la cutie.
- De ce crezi ca sta cu capul la cutie?
- Cinstit vorbind, parerea mea personala este ca exista presiuni enorme, ca exista tot felul de parghii politice care impiedica luarea unei pozitii clare fata de o asemenea companie si fata de un asemenea proiect, din care cetatenii acestei tari nu vor castiga niciodata nimic. Doar vor pierde.
- Ce vor pierde?
- Totul. Vor pierde natura, nu numai la Rosia Montana, dar pe o raza enorma, vor pierde turismul care a inceput sa se dezvolte in Apuseni, vor pierde vestigii arheologice unice, si toate astea nu ii privesc numai pe cei de la Rosia Montana. De aceea ar fi fost important ca aici sa se petreaca o dezbatere reala, un dialog real, cu solutii, cu propuneri alternative. Ceea ce nu este cazul. Este o farsa menita sa astupe gura opiniei publice, iar oamenii nu sunt suficient informati.
- De ce crezi ca nu sunt destul de informati?
- Este vina mass-media. Televiziunile iau bani pe publicitate de la companie, dar nu dau nici macar o stire despre ceea ce se petrece aici. Toata informatia vehiculata pe canalele media este controlata si propusa de companie. Cei care se opun acestui proiect nu intra niciodata in atentia presei. Presa nu intelege dimensiunea acestei probleme, sau poate nu vrea. Mai mult se ocupa de aceasta chestiune presa din afara tarii. Nu e ciudat? Ati vazut undeva, la televizor, pe aceia care se opun proiectului? Ati vazut vreun oficial care sa spuna: "Ia sa vedem, domnule, sunt sau nu intemeiate acuzatiile acestor oameni, ca rapoartele din Studiu au fost mistificate?" Nici n-o sa vedeti. De-asta spun ca de vina e mass-media, care favorizeaza propaganda companiei, in detrimentul informarii corecte a publicului.
Vlad Alexandru
"Cred ca acest proiect nu are
sansa sa fie dus pana la capat"
Are 24 de ani, e din Bucuresti, a terminat inginerie economica si lucreaza in domeniul It. E inalt, masiv si indignat, dupa ce organizatorii nu l-au lasat sa-si sustina punctul de vedere pana la capat, si nici nu i-au raspuns la intrebari.
- O parere la cald!
- Asta nu e dezbatere publica. E un circ. Oamenii lor au fluierat permanent in timp ce vorbeam, m-au huiduit, inclusiv bodyguarzii, mi-au facut poze, probabil ca sa ma recunoasca data viitoare drept un element indezirabil. Este un spectacol, o butaforie, o imitatie de dezbatere, cum am citit ca erau procesele politice din anii 50. Nu inteleg cum autoritatile statului pot fi de acord cu asa ceva, daca nu sunt complici, daca nu sunt manjiti.
- Esti bucurestean. De ce-ti pasa asa de mult de Rosia Montana?
- Toata copilaria am fost in Apuseni, in vacante, si acum ma duc mereu. Pur si simplu, pentru mine acolo este taramul viselor. Cunosc Rosia Montana, toate casele alea vechi si frumoase, toate stradutele cu garduri de piatra, toate bisericile, cunosc oamenii de-acolo, din copilarie. Nu pot accepta ceea ce se petrece. Ce vad eu acum? Vad casele cumparate de companie lasate in paragina, case de patrimoniu. Se prabusesc, parasite. Strazile sunt pustii si oamenii care au mai ramas sunt abatuti si tristi. Unde sunt motii mandri pe care-i stiam din copilarie, unde sunt animalele, unde sunt oamenii care se adunau seara pe la birt si pe la porti? Au disparut. Acum totul e o paragina nenorocita.
- Cum crezi ca se va termina aceasta poveste a Rosiei Montane?
- Paradoxal, cred ca acest proiect nu are sanse sa fie dus pana la capat. Acum, compania are de-a face cu niste autoritati impotente, corupte, vandabile, cu niste oameni de stat care, daca nu sunt inconstienti sau incompetenti, atunci sunt arvuniti. Dar in curand, vor trebui sa dea socoteala autoritatilor de la Bruxelles, nu vor mai avea de-a face cu madam Sulfina cea placida, ci cu comisari europeni, nu cu legislatia romaneasca bananiera, ci cu cea europeana, dura si inflexibila cand e vorba de mediu, de patrimoniu si de corectitudine. Asta e speranta mea. Desi cateodata ma cuprinde indoiala: daca puterea banilor se intinde pana la Bruxelles?