"Oricat de mare ar fi "deranjul" produs de dezvaluirile din dosare, acest lucru era necesar"
- Fara indoiala ca evenimentul cel mai fierbinte al verii a fost desecretizarea dosarelor fostei securitati, o miscare provocata de presedintele Romaniei si care a generat o agitatie imensa, la toate etajele societatii. Era necesar un asemenea demers radical?
- Intr-adevar, imensa bulversare produsa in societatea romaneasca de scoaterea la iveala a dosarelor a pus in umbra orice alt subiect, ceea ce dovedeste interesul enorm pe care romanii il au pentru dosarele fostei securitati. Dar, oricat de mare ar fi "deranjul" produs de dezvaluirile din dosare, acest lucru era necesar din toate punctele de vedere. Societatea romaneasca nu se poate elibera de trecut, nu poate trece la o noua viata fara a rosti integral adevarul. E o iluzie sa credem ca putem incepe o alta viata, ca putem intra intr-un alt sistem, cu alte valori democratice, cu alte norme de comportament civic, cu alt respect fata de lege si fata de banii publici, cu alte norme morale, cata vreme nu stim adevarul complet despre trecut. Spatiul public pe care il dorim european se dovedeste, iata, in lumina acestor deconspirari, a fi ocupat, uneori, de oameni care apartin vechiului sistem. In acest moment, toate instrumentele pe care Romania le are pentru a face curatenie, inclusiv justitia, sunt inca gripate de aceste reziduuri ale vechii societati. Exista o realitate ascunsa care macina societatea romaneasca in toate articulatiile ei, politice, economice, o realitate ascunsa care trebuie scoasa la suprafata. Nu stii niciodata daca o decizie politica este curata sau daca a fost determinata de nu stiu ce santaj. Coruptia nu poate fi stopata fara aceste dezvaluiri, pentru ca de cele mai multe ori, aceste structuri ascunse, aceste legaturi subterane sunt cele care determina marile afaceri necurate. Prezenta acestor oameni care au slujit sistemul totalitar in spatiul public explica intarzierea pe care o are Romania fata de alte tari si fata de propriile sale posibilitati. Fata de radicalitatea evenimentelor din decembrie 89, drumul Romaniei catre adevarata democratie a durat prea mult. Daca aceasta privire catre ea insasi, aceasta radiografie a propriului trecut ar fi fost facuta mai devreme, Romania s-ar fi eliberat, si acum am fi fost departe. Acest lucru nu s-a intamplat, tocmai pentru ca noua putere de dupa 89 era infestata de reprezentantii fostului regim totalitar, care nu aveau nici un interes sa se deconspire. Timp de 16 ani, intreaga realitate politica si economica a tarii a fost stapanita de acestia, in asa fel incat acum era normal ca dezvaluirea publica a adevaratei lor identitati sa provoace un cutremur in societate. Dar fara acest cutremur am fi ramas in continuare intr-un mediu pe care nu-l cunosteam cu adevarat, toata aceasta mazga pe care acum o contemplam - ba cu uimire, ba cu dezamagire, cum a fost in cazul Monei Musca, ba cu dezgust - ar fi continuat sa polueze, sa gripeze mecanismele sociale, politice si democratice. Ma intrebati daca era necesar un astfel de demers radical. Va raspund, da, era absolut necesar ca sa mergem inainte. Uneori, ca s-o iei de la capat, adevarul trebuie rostit complet, oricat de dureros ar fi.
"S-au facut multe nedreptati si erori,
dar erau inerente unui asemenea proces"
- Totusi, deschiderea acestei cutii a Pandorei pare sa-i dezavantajeze doar pe unii, in timp ce altii, in mod miraculos, ies curati ca neaua. Personaje cu un trecut precum al lui Ion Iliescu nu au dosar, iar Adrian Nastase nu numai ca este neprihanit, dar a fost chiar urmarit de securitate. Un adevarat disident...
- Acesta este rezultatul faptului ca dosarele nu au fost deschise de la inceput. Timp de 16 ani, cei care au fost la putere au avut suficient timp sa umble in ele, sa le curete sau chiar sa le faca sa dispara complet. A fost, efectiv, o actiune de spalare a propriului lor trecut. Au lasat acolo numai ceea ce le-a convenit. Sigur ca nu este drept ca Mona Musca sa plateasca pretul propriului trecut, iar Ion Iliescu sa faca pe lupul moralist zambind larg. As spune chiar ca dl Iliescu este un caz semnificativ pentru ceea ce s-a petrecut in ultimii 16 ani. Vorbim acum despre deconspirarea acelor informatori, adica treapta cea mai de jos a ierarhiei fostei securitati, iar dl Iliescu, care a fost in centrul acelui sistem, in mod miraculos, pur si simplu nu are dosar. E clar ca cineva a avut grija ca acel dosar sa dispara. Din fericire, se pare totusi ca aceste lipsuri din dosare sunt recuperabile, in sensul ca exista o arhiva microfilmata, care ar putea recupera inclusiv dosarele disparute ale unor demnitari. In acest moment, dl Iliescu numeste deconspirarea fostilor agenti ai securitatii "vanatoare de vrajitoare", perfid, pentru ca asta presupune ca respectivele vrajitoare nici macar nu ar fi existat. Nu stiu care va fi pozitia lui, daca in cele din urma, dosarele vor fi recuperate integral. Pana atunci, evident ca e nedrept ca un sistem sa functioneze numai pentru unii, iar altora sa le dea apa la moara. S-au facut multe nedreptati si erori: presa a aruncat pe piata nume care nu erau in cauza, alteori a confundat declaratiile date la securitate de cei urmariti cu informarile date la securitate de colaboratorii acesteia; informatorii sunt luati la bani marunti, iar ofiterii de securitate apar la televizor cu identitatea protejata si sunt intrebati cu deferenta ce parere au. Acest lucru s-a petrecut cu Mona Musca. Ea aparea cu toate detaliile, cu nume conspirativ, iar ofiterului care o racolase i se pastra anonimatul, ca sa nu aiba, bietul de el, probleme! Toate acestea sunt regretabile. Dar inerente unui asemenea proces, care suscita un interes public enorm. Inclusiv Cnsas-ul a avut voturi pe muchie de cutit, decizii contestabile si erori, dar aceasta nu inseamna ca procesul de dezvaluire a adevarului trebuie oprit sau ca nu ar fi trebuit fi facut. Nici un sistem nu e perfect. Si justitia face erori, si uneori grave, dar asta nu inseamna ca ar trebui sa desfiintam justitia. Societatea romaneasca nu era pregatita pentru un asemenea proces de dezvaluire a propriului trecut, niciodata nu ar fi suficient pregatita. Nu e placut sa dai piept cu umbrele. Dar e un lucru care trebuie facut. Si, cum spunea Basescu, e mai bine acum, chiar daca e tarziu, decat ar fi fost si mai tarziu. Toata aceasta enorma brambureala avand drept consecinte colaterale erori si nedreptati nu este decat semnul interesului enorm pe care societatea il manifesta fata de acest subiect. Erorile pot fi corectate, dar adevarul va ramane.
"Basescu va ramane drept omul care a avut curajul,
odata pentru totdeauna, sa deconspire mecanismele
si oamenii vechiului regim totalitar"
- Nimeni nu se astepta ca acest puroi sa mai iasa la iveala dupa 16 ani. Rana parea inchisa. Nici macar regimul Constantinescu, care venise la putere cu o platforma "a adevarului" despre securitate si despre comunism, nu a avut curajul sa faca acest lucru. De ce s-au intamplat toate acestea tocmai acum?
- Intr-adevar, societatea, institutiile sale, inclusiv Cnsas-ul, se blazasera. Toata lumea credea ca nu se va mai deconspira nimic, ca vor ramane acele 2000 de dosare care erau acolo si care fusesera mai mult sau mai putin stoarse de informatie. Parea ca totul se terminase inainte chiar de a incepe. Unii erau multumiti si linistiti, pe ideea "astia suntem, cu astia defilam", o parte a clasei politice chiar credea ca trecutul e ingropat pentru totdeauna, ca impacam noi cumva Europa cu vechile noastre afaceri, cu vechile noastre retele, intr-o complicitate tacuta, care trecea prin micile ecrane in topurile de popularitate. Toata lumea era linistita, cu atat mai mult cu cat actuala putere nu avea in agenda de guvernare deschiderea dosarelor. Nimeni nu a pomenit in campania electorala despre asa ceva, nici macar presedintele Basescu. Fostii colaboratori ai securitatii erau cu atat mai siguri pe ei, cu cat, intr-adevar, regimul Constantinescu nu a avut curajul sa umble la cutia Pandorei, desi avusese acest proiect in platforma electorala. Iar Basescu era considerat "de-ai nostri, din sistem". Nimeni nu credea ca o va face. Decizia politica de a desecretiza toate dosarele a venit ca un trasnet si face parte dintre gesturile politice neasteptate, care il caracterizeaza pe presedinte, si care dovedeste inca odata ca Basescu percepe mai bine decat altii pulsul publicului. Acest gest a venit din intelegerea faptului ca pur si simplu nu se putea merge inainte fara el, ca institutiile statului, lumea politica, justitia, serviciile secrete, intreaga reforma necesara intrarii in Ue, inclusiv lupta impotriva coruptiei, nu puteau inainta fara aceasta curatare radicala. Si a avut dreptate. Uitati-va ce efecte neasteptate are aceasta miscare. Opinia publica vrea sa stie cine au fost colaboratorii securitatii, nu numai din lumea politica, dar si din lumea afacerilor, dintre ziaristi, dintre sportivi si din tot felul de zone ale societatii. Asta inseamna ca opinia publica este foarte interesata de a afla adevarul, ca subiectul acesta era arzator. Ati vazut in sondaje: peste 75% dintre oameni sunt de acord ca da, aceia care au facut politie politica nu au ce cauta in politica si in functii inalte in stat. Cei care credeau ca lumea nu mai e interesata de adevar, ca vrea doar salarii, pensii si un trai mai bun s-au inselat. Da, vor un trai mai bun, dar vor si adevarul, vor si curatenie. In urma cu 10 ani, nu am fi avut acest procent. Asta inseamna ca oamenii au inteles pana la urma faptul ca falimentarea unor fabrici, a unor banci, a intregii economii, coruptia, are o legatura anume cu fostii securisti. Au observat ca in timp ce economia nationala se prabusea, iar ei nu aveau salarii, pensii si medicamente, fostii securisti prosperau, faceau afaceri uriase, ei si familiile lor. Au facut legatura intre starea lor de saracie si bogatia ostentativa a acestora, ajunsi oameni de afaceri si politicieni. Asa se explica procentul acesta urias de oameni care cred ca deconspirarea retelelor este oportuna. Iar Basescu, imprevizibil, dar ghidat de un instinct politic care-l tine aproape de public, a simtit ca acest lucru trebuie facut acum. Ca este momentul. Ulterior, simtind punctul castigat de Basescu, concurentii sai, respectiv Tariceanu, a incercat sa-si asume o parte din meritul acestui gest politic, prea tarziu insa, si neconvingator. Daca in ochii opiniei publice, Iliescu va ramane ca acela care a prelungit domnia vechiului sistem dupa 89, care l-a protejat, iar Constantinescu drept acela care "a fost invins de securitate", dupa cum a spus-o chiar el, Basescu va ramane drept omul care a avut curajul, odata pentru totdeauna, sa deconspire mecanismele si oamenii vechiului regim totalitar.
"Mona Musca a fost pusa la zid intr-un
mod poate prea dur, tinand cont de faptul
ca a facut multe lucruri bune"
- Probabil ca cel mai mare soc a fost acela provocat de descoperirea Monei Musca drept colaborator al securitatii. Va rog sa faceti o evaluare a acestei istorii, mai degraba triste...
- Marturisesc faptul ca si pentru mine a fost o surpriza absoluta, ca si pentru restul opiniei publice. Ea facea parte dintre acei lideri politici care evoluasera mereu de partea cauzelor drepte, era omul transparentei, imaginea integritatii, a corectitudinii si intransigentei. Avea acea aura de moralitate care altora le lipsea. Daca era vorba de alt politician, din Prm de exemplu, nu s-ar fi mirat nimeni, dar prabusirea de pe un soclu inalt este dureroasa. Mona Musca a fost pusa la zid intr-un mod mult mai dur decat in cazul altcuiva, pe masura dezamagirii pe care a produs-o. Poate prea dur, tinand cont de faptul ca a facut multe lucruri bune. Dupa parerea mea, ea ar fi trebuit sa spuna de mult aceste lucruri despre trecutul sau, cu sinceritatea cu care ne-a obisnuit, si astfel, nu numai ca nu ar fi cazut, dar ar fi castigat capital de incredere si de simpatie. Asa, oamenii s-au simtit tradati, inselati. Cat despre viitorul ei politic, este imprevizibil. Unii o vor condamna, altii o vor ierta. Ramane de vazut in ce proportie. Ea era simbolul reusitei oneste in politica, era dovada ca se poate face si politica curata, si de fapt, prabusirea acestui simbol i se reproseaza acum, nu atat angajamentul pe care l-a semnat. Ridicase stacheta atat de mult, incat ea insasi nu a mai putut trece de stacheta.
- Cum au trecut alte tari peste socul deschiderii arhivelor?
- Asta e o alta poveste. In unele tari, ruptura fata de trecut s-a facut foarte repede, ca in Germania sau in Cehia, in altele mai lent, ca in Ungaria sau Polonia, dar in nici una dintre ele nu a existat o revolutie mai sangeroasa si mai radical anticomunista, si in nici una, paradoxal, nu a supravietuit mai bine un sistem care sa preia mai eficient structurile fostului regim totalitar, asa cum s-a petrecut in Romania.