Camasa lui Cristos

In cei treizeci si trei de ani de viata, Iisus i-a invatat pe oameni sa-si iubeasca aproapele, iar pacatosilor care se caiesc le-a insuflat speranta iertarii divine. Pilda Sa vie a trezit omenirea la viata spirituala, a avut menirea sa aduca pe pamant un crampei din seninul sfinteniei. Pentru a ne mantui pe noi, oamenii, de pacatul originar, El si-a primit cu resemnare suferinta. A baut cupa amarului pana la capat, fara sovaire, a patimit pentru noi, punandu-si viata in mainile Tatalui Sau Ceresc. Martore tacute ale Sfintei Sale Jertfe ne-au ramas cateva relicve, a caror adoratie cheama spre ele milioane de credinciosi. Un asemenea loc, vizitat asiduu de pelerini, se afla in Franta, la Argenteuil, o mica asezare devenita "capitala" a lumii crestine, prin tezaurul pe care-l adaposteste: Camasa lui Cristos.

Eu insami I-am simtit puterea

Ma aflam, cu un an in urma, la Paris, pentru un control medical. Mi s-au facut investigatii obisnuite, iar medicul, unul dintre cei mai reputati diagnosticieni, a dat un verdict nemilos: inceput de ciroza cardiaca. O boala cu evolutie lenta, dar... fara vindecare. Cand mi se parea ca nu mai exista nici o speranta, am auzit ca foarte aproape de Paris, la Argenteuil, se afla una din marile relicve crestine: Camasa lui Cristos. Adapostita intr-o catedrala catolica, tinta a pelerinajelor vreme de douasprezece secole, avea - pe langa o forta spirituala uriasa - si puterea miraculoasa a vindecarii.
Cu un licar de lumina in suflet, m-am hotarat sa-mi incredintez si eu viata lui Dumnezeu. Nu o faceam pentru prima oara. Rugaciunea imi daduse si pana atunci puterea sa lupt...
Am ajuns la Argenteuil intr-o dimineata de august, cand lumina verii parea sa-l fi poleit cu argint. Paradis al florilor si gradinilor, strabatut de strazi marginite cu paraiase limpezi, oraselul fremata de viata si (mi se parea?) de speranta. Pasii mei atat de obositi pana atunci atingeau parca mai sprinteni pamantul...
Impunatoare ca orice catedrala catolica, biserica Saint Denys, construita pe locul abatiei medievale in care fusese adusa relicva sfanta, pastra inca intreaga sobrietatea Evului Mediu.
Luminata, discret, de razele soarelui strecurate prin vitraliile multicolore si de falfairea palpaitoare a unor lumanari aprinse, cine stie de cand, biserica era goala. Dar eu nu eram singura. O prezenta tainica si ocrotitoare ma invaluia, o caldura pe care nu o gasisem in alte biserici din Franta. Paseam ca-n vis, purtata de dorinta vie de a ma ruga. Aproape ca nu atingeam podeaua din dale de piatra, alunecand de-a lungul capelelor, fiecare in nisa ei, pana cand, in partea dreapta a bisericii, am ajuns in fata unui altar, o bolta de piatra pictata, in care se afla relicvarul. Protejata de un grilaj, Sfanta Camasa e asezata intr-o bisericuta din sticla si bronz aurit. Printr-una din ferestruicile sale se vede o bucata de panza colorata in maro inchis.
Sentimentul ca te afli in prezenta unui obiect care a fost candva al Mantuitorului, care s-a atins de faptura Sa, este coplesitor. Mintea ti-e golita de ganduri, iar emotia se transforma in extaz.
Am ingenuncheat, si printre suspine de plans, m-am rugat lui Iisus, pe care-L simteam atat de aproape de mine, implorandu-L sa-mi ia de pe umeri povara bolii si spaima sfarsitului. Cu ochii inchisi, aveam impresia ca Mantuitorul, caruia ii vorbeam cu tot sufletul, era acolo, alaturi de mine, cu mana asezata pe crestetul meu. Primisem pana atunci toate incercarile, fara sa ma plang, multumindu-I de fiecare data ca m-a ajutat sa pornesc mai departe. Acum, insa, drumul se apropia de sfarsit...
Cand m-am intors acasa, in Bucuresti, un timp nu m-am putut gandi la altceva, decat la suferinta care ma astepta. Imi fusese oare primita rugaciunea? M-am internat apoi pentru investigatii si, la ecografia facuta (mi se facuse una si la Paris), rezultatul a fost negativ. Eram vindecata. Nici urma de ciroza. Ficatul era neatins...

Primele secole

Primele insemnari despre Camasa lui Cristos sunt cuprinse in Noul Testament si le apartin celor patru evanghelisti. Cea mai completa si mai convingatoare descriere ii apartine lui Ioan (Xix, 23-24), care mentioneaza ca la piciorul crucii, dupa ce si-au impartit celelalte vesminte, soldatii romani au tras la sorti, pentru a nu taia "camasa cea fara cusatura".
La inceputul secolului al Iv-lea, in anul 326, Sfanta Elena, mama imparatului Constantin al Bizantului, a plecat in Palestina, in cautarea unor marturii ale vietii si patimilor Mantuitorului. Rodul acelei calatorii a fost identificarea mai multor relicve, intre care si Sfanta Cruce, care si-a inceput seria de miracole prin insanatosirea unui bolnav adus sa o atinga. Tot marea imparateasa a gasit si Camasa lui Cristos, pe care a daruit-o orasului ei natal, Trier (Germania de azi). Apoi a urmat tacerea...

Din Bizant, la Argenteuil

Abia in secolul al Vi-lea mai apar mentiuni asupra locului in care s-ar afla Sfanta Camasa. Se vorbea de Galata, langa Constantinopole, de Jaffa sau Ierusalim. Cert este ca in anul 800, o alta imparateasa a Bizantului, Irina, i-a daruit Camasa noului imparat al Occidentului, Carol cel Mare. Presupusele motive ale acestei generoase danii puteau fi numeroase. Printre acestea, la loc de frunte s-a aflat, desigur, teama imparatesei fata de extinderea Islamului, imprejurare in care relicva cristica ar fi fost distrusa. De la Carol cel Mare, pretioasa relicva a ajuns la una dintre fiicele sale, calugarita Theodrade, aflata intr-o manastire din Argenteuil (fondata in 655), unde intrau numai persoane de rang inalt. Un mic detaliu, nu lipsit de importanta: potrivit unei traditii milenare, Sfanta Camasa a fost adusa la manastire de insusi imparatul, in crucea zilei, la ora 1 a pranzului. De atunci si pana la Revolutia din 1789, clopotele au batut zilnic la acea ora, in amintirea evenimentului. Asa a devenit Argenteuil-ul, mica localitate franceza, loc de pelerinaj, iar Camasa lui Cristos, una dintre dovezile magice ale existentei sale lumesti.
Au urmat ani grei pentru pastrarea relicvei. In timpul invaziei normande, calugaritele au ascuns Camasa, apoi au parasit manastirea, care a cazut in ruina. La intoarcere, relicva si-a recapatat locul. A fost adorata, binecuvantata de numerosi papi, a fost purtata in procesiuni si i s-a construit un relicvariu din bronz si sticla, unde se afla si astazi. Dupa Revolutia franceza, in 1793, pentru a o ascunde, preotul din Argenteuil a taiat-o in bucati (fapt ce nu se intamplase in timpul romanilor) si a ascuns-o in gradina, in doua locuri, in prezenta dascalului sau. La putin timp, el a fost arestat si a stat incarcerat doi ani. Eliberat, s-a grabit sa scoata la lumina fragmentele ingropate in pamant si sa le repuna in relicvariu. De atunci si pana astazi, cultul Sfintei Camasi a lui Cristos a continuat, numarul celor vindecati de puterea Mantuitorului crescand de la an la an.

Contestari

Nu o data supuse unor probe de laborator, contestate, acuzate de fals, relicvele cristice au strabatut, totusi, mileniile, indeplinindu-si menirea, intarind credinta in Dumnezeu si in minunile Lui - semn de netagaduit ca Mantuitorul se afla printre noi.
Camasa lui Cristos a fost pusa si ea la indoiala, dupa ce trecuse prin veacuri, recunoscuta ca autentica. Cercetatoarea franceza Sofie Desrosirs a supus relicva unor masuratori cu carbon 14 radioactiv, grabindu-se in a clama victorioasa, in noiembrie 2004, neautenticitatea ei. Masuratorile indicau o vechime cu sase sute de ani mai mica decat cea stiuta, plasandu-i provenienta intre secolele Vi si Vii d.Cr. Drept urmare, pe 12 noiembrie 2005, la Argenteuil s-a organizat un colocviu international, la care au participat 120 de invitati din toata lumea si s-au tinut 12 comunicari. Conferinta s-a incheiat cu doua concluzii fundamentale: 1. Pe Sfanta Camasa din Argenteuil se afla numeroase picaturi de sange (de care cercetatoarea nu pomenise); 2. Testul cu carbon radioactiv 14 fusese gresit, asa cum se intamplase si in cazul Giulgiului din Torino, o alta relicva cristica pusa la indoiala.
Dar dincolo de orice contestari mai mult sau mai putin fanteziste, eu insami sunt o dovada a puterii relicvei din Argenteuil. Faptura marunta si neinsemnata, ma numar, din fericire, printre cei care ii pot confirma sfintenia si puterea, prin Bunatatea Divina pe care am simtit-o revarsandu-se asupra mea, luandu-mi de pe umeri povara unei boli fara leac!

P.S. Cei care doresc sa se roage la Sfanta Camasa din Argenteuil sa mearga pe strada Ouches nr. 17, unde se afla Centrul Pastoral (tel. 0033.1.39.61.03.29, fax: 0033.1.30.76.64.80). Biserica este deschisa zilnic, de la 15 la 17, sambata si duminica intre 16 si 18. In Biserica Sf. Genevive (str. Pasteur nr. 5, tel. 0033.1.39.82.00.78), in fiecare sambata, de la 11 la 12, un preot este mereu la dispozitia celor care vor sa afle mai multe despre istoria relicvei sau a bisericii, a celor care vor sa se spovedeasca. Si, pentru ca ne aflam in era computerului si a Internetului, va puteti adresa si printr-un e-mail (centrepastoral@wanadoo.fr) sau puteti cauta site-ul: www.catholique95.com/basilargenteuil.

Foto: Ruxandra Constantinescu