Multi romani vor fi tresarit de emotie cand presedintele Basescu, intr-un moment de sinceritate si patriotism autentic, a intins o mana Basarabiei istorice, invitand-o in Ue alaturi de Tara Mama. Nu are importanta care a fost raspunsul bolsevicilor de la Chisinau, stapani de o clipa pe mostenirea sacra a Basarabilor. Important e doar faptul ca Bucurestiul si-a amintit, in cele din urma, de obligatiile morale, mostenite de la o istorie vitrega cu neamul romanesc.
Vazand cat este de atent presedintele tuturor romanilor cu valorile nationale, nu poti sa nu fii socat cand domnia sa pare a uita ca o alta provincie romaneasca, Transilvania, pune in prezent mari probleme existentiale. In cele aproape noua decenii scurse de la 1 Decembrie 1918, cu exceptia perioadei ocupatiei hortiste (1940-1944), Transilvania n-a fost niciodata intr-un mai mare pericol de desprindere efectiva de Romania, decat acum. Si nu atat prin autonomia teritoriala pe criterii etnice, instituita de facto inca din anii 90 in Harghita si Covasna, cat prin retrocedarile bezmetice sub obladuirea Comisiei guvernamentale de resort.
D-l Traian Basescu este martorul unei "cronici negre" a Transilvaniei, care se scrie din minciuna si furt, din falsuri, smecherii avocatesti si documente contrafacute. O "cronica" scrisa in egala masura din incompetenta justitiei romanesti, populata de magistrati care au lipsit la lectiile de istorie din facultate. Din nefericire, este un martor tacut, ceea ce nu credeam a fi in firea presedintelui nostru. Este imposibil ca serviciile secrete sa nu-l fi informat ca retrocedarile de paduri, de pamanturi, de centre istorice urbane, de cladiri monumentale, de statiuni balneare etc. se fac in mod ilegal, pe baza unor carti funciare falsificate atat in timpul ocupatiei hortiste, cat si in prezent (!). Comisii de retrocedare alcatuite din ageamii sau, in cazul judetelor Harghita si Covasna, din subordonati de partid bine instruiti de Udmr si probabil de Budapesta, procedeaza la desfiintarea statului roman, la anularea efectelor juridice ale Marii Uniri din 1918. Mecanismul trebuie sa-i fi fost adus la cunostinta presedintelui. Reteta furtului e simpla, o pot pricepe si bucherii. Numai autoritatile statului nu. Desi legea 247/2005 spune clar ca se retrocedeaza numai proprietatile nationalizate de comunisti in anii 50, mostenitorii grofilor, bisericile maghiare, diversele fundatii istorice pluseaza si cer inapoi (si primesc!) si averile nationalizate in 1921 si 1945, cand regii Ferdinand cel Loial si Mihai I si-au tinut promisiunea si au dat pamant tuturor taranilor, vaduvelor, ranitilor si mutilatilor, romani, germani si maghiari. Grofii si mosierii au acceptat, de voie, de nevoie, sa cedeze o parte din sutele de mii de hectare pe care le detineau, in favoarea celor intorsi din transee, indiferent de ce parte a baricadei luptasera.
In acelasi cadru confuz, se inscriu improprietaririle fundatiilor, bisericilor si composesoratelor maghiare. Niciodata in istorie aceste entitati nu au detinut in proprietate nuda (in nuda proprietas) padurile din Harghita, liceele si internatele din Cluj-Napoca, Miercurea Ciuc, Odorhei, Turda, Targu-Mures sau Oradea, precum si zeci de blocuri vechi de locuinte, spitale, universitati, biblioteci, muzee etc. Le-au avut exclusiv in folosinta si administrare inca de la imparateasa Maria Tereza (1774). De atunci, multe comete au salutat Terra, multi meteori si-au stins zborul deasupra Carpatilor, multe ape au secat in albie si multe razboaie au schimbat fata Europei, pana cand a venit Comisia de Retrocedare a guvernului Tariceanu care, ca intr-o joaca de copii surdo-muti, ce nu vad si nu aud nimic in jur, a purces sa-i faca proprietari pe cei ce nu sperasera niciodata la asa ceva. O discriminare pozitiva infaptuita cu inconstienta, in cursul careia unii au primit mai mult chiar decat au cerut. "Luati, mancati, aceasta e o bucata gratuita din trupul statului roman", pare a fi fost invitatia Comisiei guvernamentale. Ca urmare, pseudo-fundatia "Statusul romano-catolic", indrituita de o simpla judecatorie din Harghita cu statut juridic in anul 2001, statut pe care i l-au refuzat instante superioare romanesti si ungare de dupa 1900, a deschis o lista care cuprinde o parte importanta din teritoriul Transilvaniei. In acest context, solicitarea autonomiei teritoriale de catre Udmr pare o simpla gluma. De care nu l-am auzit inca "razand" pe simpaticul nostru presedinte.