Daca si-ar fi putut continua dezvoltarea inceputa imediat dupa Marea Unire din 1918 si n-ar fi fost abandonata in sfera comunista, in anii `50, Romania s-ar fi numarat, azi, printre fondatorii Uniunii Europene. Democratie moderna, condusa de o familie regala europeana, tara noastra ar fi jucat un rol cheie in orice constructie politica continentala, fiind astazi, din punct de vedere economic, cu mult deasupra Italiei, Greciei, Spaniei sau Portugaliei. Una dintre problemele interne greu de rezolvat ar fi fost... imigratia fortei de munca occidentale, pe langa invazia din Extremul Orient si tarile musulmane. De la Nistru pana la Tisa, din Herta la Severin si din Ismail la Carei, autostrazile ar lega centre economice si comerciale care de care mai bogate si mai infloritoare... Parasind imaginile acestea de... arhiva sentimentala, constatam ca, dupa o paranteza ce parea eterna, Romania isi ia, totusi, revansa, si intra pe usa din fata, in clubul select european. Consecintele imediate sunt ametioare. Limba romana devine limba oficiala a intregii Europe Unite! Unele programe de calculator ale Bruxelles-ului sunt comutate pe scrierea cu "s", "t", "a", "a". Mii de slujbe sunt puse la dispozitia celor mai buni dintre romani. 35 dintre parlamentarii care invartesc politica continentala vor fi romani. Un comisar roman (in realitate, un ministru al Guvernului Europei Unite) va coordona un domeniu important al structurii executive comunitare. Nici o decizie privind Romania nu se va mai lua vreodata impotriva vointei romanesti. Dincolo de greutatile ce vor urma, de scumpirile si ajustarile dureroase cu care suntem amenintati, romanii ar trebui sa se bucure. Unei singure generatii i-a fost dat, iata, sa traiasca trei evenimente epocale: Revolutia anti-comunista, intrarea in Nato si aderarea la Ue. Trei infaptuiri ce pareau cu totul imposibile in urma cu 17 ani. In acest context, chiar si analistul economic Ilie Serbanescu renunta la abordarile sceptice si, in linia grava a diagnosticului sau realist, introduce si note de optimism.
"Odata intrata in Ue, Romania intra si in sferele inalte de interese"
- Confirmarea datei aderarii la 1 ianuarie 2007 a fost prea putin comentata si aproape deloc sarbatorita de romani. Credeti ca merita sa ne bucuram, ori ar trebui sa ne lamentam, cu gandul la scumpirile ce vor veni?
- In mod cert, merita sa ne bucuram, pentru ca acesta a fost un moment istoric. E drept, oamenii au realizat mai putin ca e vorba de asa ceva, dar cred ca isi vor da seama si vor sarbatori cand vom intra efectiv, adica la Revelionul ce se apropie. Mai avem un singur pas de facut, si anume - aprobarea aderarii de catre sefii de stat si de guvern ai Ue, la summit-ul din 15 decembrie. Acela va fi momentul in care se va parafa aderarea noastra si a bulgarilor, desigur, dupa ce si Germania, Belgia si Danemarca vor fi ratificat tratatul. Spun ca este un moment cu o semnificatie istorica deoarece, pana acum cinci-sase ani, Romania n-a sperat niciodata sa intre in clubul de elita european. Hai sa ne gandim ca acum zece ani nici nu existam pe harta Ue. Intr-un mod extrem de curios, Ue a invitat Romania la negocieri de aderare, la capatul celui mai prost an din istoria postdecembrista:1999.
- Cum sa inviti in Ue o tara careia abia ii trecuse glontul falimentului economic pe la ureche?
- Asta a dovedit inca o data ca lucrurile stau altfel decat in povestile cu "meritele", cu "standardele", cu "reformele", cu "nu stiu ce". A fost o decizie politica a unei Uniuni Europene aflate intr-o stare foarte rea, ba chiar, pe termen lung, a unei Uniuni muribunde, care avea nevoie de sange proaspat. Sangele proaspat nu poate fi decat in Europa de Est. Aici sunt natiuni mai tinere, piete neajunse inca la satietate, ca in Vest, iar aceasta combinatie aduce putina vigoare vechii Europe - o civilizatie veche, care isi traieste si ea, amurgul ei.
- Amurgul!?
- Amurgul, chiar daca acest lucru poate sa dureze zeci sau sute de ani. Dar vorbim la scara istorica. Altele sunt natiunile lumii care, din punct de vedere economic, cotropesc piata la ora actuala, si carora Ue nu le-a gasit antidotul. America, mult mai tanara, a gasit solutia imigrarilor. In plus, Statele Unite organizeaza la fiecare zece ani cate un razboi care primeneste economia. Cat despre competitorii asiatici, unde nu exista nici sindicate, nici protectie sociala, nu se poate vorbi decat cu teama in Europa, unde a fost ales modelul de dezvoltare probabil cel mai uman din toata istoria lumii. De aceea, facand cu greu fata unor mari cheltuieli, Ue nu e competitiva in confruntarea cu gigantii asiatici si americani. In acest context, extinderea spre est nu poate fi decat salvatoare. De unde, pana nu demult, a fost in afara tuturor curentelor, odata intrata in Ue, Romania intra si in sferele inalte de interese. Liderii politici occidentali au inteles perfect acest lucru, dar populatia, muncitorimea din aceste tari, nu. Ei vad in noi niste adversari, nu niste salvatori. Practic, nu ne vor.
"Pe guvernanti nu-i intereseaza viitorul. Agenda lor n-are nici o legatura cu integrarea. 90% din ce se intampla acum in Romania se refera la trecut"
- Si, atunci, aderarea e un lucru bun sau rau? Nu vom fi priviti ca niste navalitori, ca niste musafiri nepoftiti?
- Este un lucru bun, si pentru Europa, si pentru Romania, care ramasese in afara tuturor cartilor. Pana la urma, si populatia celor 25 de state membre ne va accepta, deoarece romanii sunt buni muncitori, inteligenti si toleranti. Problema e ca Romania, ca tara, nu este pregatita din punct de vedere economic. Cum decizia Ue a fost politica, s-a trecut peste acest "detaliu". De fapt, daca ar mai sta inca zece ani la portile Europei, Romania ar fi tot nepregatita. Oricum, sansa de a se pregati vine dinauntrul Ue, nu din afara.
- Ce mai vrea Romania, acum, dupa realizarea aderarii?
- Spuneti-mi dvs.! Intr-adevar, ce mai vrea? Aparent, nu mai vrea nimic. Mai avem vreun obiectiv? Exista vreun program care sa duca la acel obiectiv? Nu. Noi n-aveam nici un plan B, daca baietii astia din Ue ne-ar fi spus "pass", in loc sa ne tarasca inauntru.
- Intram intr-un spatiu in care se vorbeste frumos despre viitor. Romania a fost candva "specialista" in viitor, chiar intr-unul "luminos". Le vom impartasi europenilor din experienta noastra in viitorologie?
- Doar in gluma. Pe guvernanti nu-i intereseaza viitorul. Observati ce se intampla in momentul de fata: agenda politicienilor romani n-are nici o legatura cu Uniunea Europeana, nici cu populatia. 90% din ceea ce se intampla acum in Romania se refera la ce a fost in trecut. Nici la prezent nu ne mai uitam, ce sa mai vorbim de viitor!? In orice caz, Romania n-are alternativa la Uniunea Europeana. O tara de marimea ei nu poate sa nu fie cu nimeni. Trebuie sa fie cu cineva. Vremurile sunt prea dure pentru neutralitate.
"Romania n-are absolut nici o strategie de anvergura pentru chestiunea taraneasca. Planurile ministrului agriculturii, Gheorghe Flutur, nu sunt altceva decat povesti"
- In negocierile cu Ue, s-a pus in evidenta ca problema centrala a integrarii Romaniei este agricultura, faptul ca terenul agricol e faramitat in 4,5 milioane de parcele. Cum va evolua viata satului romanesc, dupa 1 ianuarie?
- Ue va aloca fonduri pentru asa-zisa "dezvoltare rurala", in realitate o modalitate de a scapa de sute de mii de tarani care, in micile lor gospodarii, nu au "rentabilitatea" conforma cu politica agrara comuna a Ue, Pac. Primul pas va fi eliminarea unui important segment, prin acordarea de subventii numai acelor proprietari care detin minimum un hectar format din maximum trei parcele. Or, se stie ca multi tarani nu au parcele atat de mari, incat trei dintre ele sa dea un hectar. Iata cum vor disparea un milion dintre bunicii nostri de la tara. In definitiv, pastrarea vietii taranesti traditionale, a micilor ferme de subzistenta, este o problema a Romaniei, a Ministerului Agriculturii si eventual a Ministerului Culturii, nu a Ue. Pe de alta parte, nici productiile prea mari nu sunt incurajate de Europa, care are nevoie ca Romania sa consume ceea ce are ea in plus. Europenii n-au nici un interes sa ne faca pe noi un exportator care sa-i scoata pe ei de pe piata, si sa mai plateasca in plus si subventii pentru exporturile pe care am reusi noi sa le facem. Deci, interesul pastrarii taranilor in sate este doar al Romaniei. Din pacate, Romania n-are absolut nici o strategie de anvergura pentru chestiunea taraneasca. Planurile ministrului agriculturii, Gheorghe Flutur, nu sunt altceva decat povesti.
- Integrarea va avea costuri importante, despre care ati mai vorbit cititorilor nostri. Ce-ar mai fi de spus?
- Vor fi, cum se stie, preturi mai mari, cauzate de adoptarea normelor europene de mediu, de calitate si de protectie a consumatorului, norme care ne vor costa investitii importante. Pe de alta parte, asa cum au demonstrat americanii Balassa si Samuelson, orice tara slab dezvoltata care trece spre dezvoltare, ca Romania, cunoaste in mod obiectiv o crestere accentuata a preturilor in servicii: electricitate, gaz, incalzire centralizata, gunoi, transport public etc. O alta cauza a scaderii veniturilor populatiei este co-finantarea proiectelor de atragere a fondurilor nerambursabile europene. La cele 30 de miliarde de euro pe care ni le ofera ei, trebuie sa venim si noi cu 8-9 miliarde. De unde? Din marirea impozitelor. Celelalte costuri le vom vedea pe parcurs: falimente in lant, scaderea septelului, reducerea suprafetelor cultivate cu cereale si pomi fructiferi, disparitia a 30.000 de hectare de vie hibrida, accize europene la productia de alcool din gospodariile taranesti (pentru o cantitate mai mare de 50 de litri) si altele.
- Cum vor sta lucrurile in privinta cresterii nivelului de trai?
- Economistii opereaza cu doua notiuni: convergenta nominala si convergenta reala. Prima poate fi atinsa, deoarece vizeaza deficitul bugetar (care sa nu fie mai mare de...), inflatia (care sa nu depaseasca valoarea de...), datoriile externe (care sa nu depaseasca cifra de...) etc. Convergenta reala, care vizeaza nivelul de trai, nu poate fi atinsa prea curand. Salariile se vor mari cu viteza melcului. Pe termen lung, ma gandesc, totusi, ca se va infaptui disciplinarea eforturilor societatii. Cultura muncii va fi instaurata incet, incet. Se vor imbunatati nivelul de igiena alimentara si starea de sanatate a populatiei. Ma gandesc, de asemenea, ca vom avea parte de intarirea asistentei sociale si de o justitie corecta, de ridicarea calitatii in invatamant, de un mediu inconjurator mai sanatos. Vom asista la diminuarea semnificativa a marii coruptii.
"Din pacate, nici Nato, nici Ue nu mai sunt ce erau odata. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa ne bucuram"
- Nu toti romanii se vor bucura de aderarea tarii la Ue. Ma gandesc la basarabenii care vor trece Prutul doar cu viza, chiar daca ar fi gratuita, cum se spune. Ce sanse vedeti pentru Republica Moldova?
- Problema Basarabiei nu poate fi decisa de Romania. De aceea, cred ca aceasta chestiune nici nu va mai fi discutata in Ue, mai degraba va fi inghetata, dat fiind interesul rusesc. Fara Rusia nu se poate face nimic in zona asta. Ca principiu, rusii nu-si mai pot permite inca o cedare de genul tarilor baltice, iar pozitia actualilor lideri moldoveni dovedeste ca asa sunt jocurile.
- Presedintele Basescu a afirmat recent ca Romania va oferi mari surprize economice in urmatorii cinci ani. Cum comentati?
- Miracole economice in cinci ani nu exista. In economie, miracolele au nevoie de cel putin 10-15 ani. Pe scurt, cred ca este vorba de o declaratie de incurajare.
- Sa ne bucuram asadar! Am intrat in Nato, intraram si-n Ue!
- Vorbim de evenimente istorice. Sunt realizari extraordinare. Din pacate, ca sa spunem drept, nici Nato, nici Ue nu mai sunt ce erau odata. Asta nu-nseamna ca nu trebuie sa ne bucuram. Oricum, nu aveam de ales.