Tricotaje liberale cu ochiuri largi

Rodica Culcer
Lansarea platformei neoliberale de la Pitesti a starnit in mass-media reactii de o diversitate perplexa. Ce sa aleaga cetateanul roman, intre "un pericol pentru guvernarea actuala" si "un viitor pentru alianta Pd-Pnl"?

- Nici una, nici alta. De fapt, nici nu stiu de ce si-ar bate capul cetateanul roman cu razboiul din Pnl, care nu a fost generat de problemele sale. Tara are in acest moment cu totul alte prioritati, iar aderarea la Ue la inceputul anului viitor este neglijata in mod penibil, de dragul unor lupte politice sterile, care au drept miza dominatia in Pnl. De altfel, si initiatorii platformei s-au referit in primul rand la viitorul Pnl si la relansarea liberalismului. Scopul lor - nedeclarat, dar evident - este ruperea unei parti din partidul condus de Calin Popescu-Tariceanu si formarea unui nou partid, oricat de mic, cu care sa intre apoi intr-o "federatie a nucleelor de centru-dreapta", care nu poate fi altceva decat re-editarea, intr-o forma adaptata, a defunctei Cdr. Daca acesta este "un viitor pentru alianta Pd-Pnl", atunci el are un trecut trist. Strategia initiatorilor pleaca in tot cazul de la experienta fostei coalitii a formatiunilor care se opuneau Psd. Asa cum in Cdr, dupa retragerea Pnl condus de Radu Campeanu in 1992, a ramas o ciozvarta liberala numita Pnl-Cd, sub conducerea lui Nicolae Cerveni, tot asa, in noua "federatie", ar putea exista un "nucleu liberal". Totul depinde, evident, de numarul de adepti care se vor alatura grupului Stolojan-Stoica-Turcan-Boureanu.
La prima vedere, initiativa celor patru nu pare sa aiba sorti de izbanda. Lansarea platformei s-a desfasurat intr-un cadru penibil, sala fiind umpluta cu o audienta de pripas si chiar cu muncitori de pe santier, carati cu autobuzul de patronul firmei. Desi a fost intens mediatizata, initiativa dizidentilor liberali nu a putut genera in teritoriu decat reactii glaciale, chiar ostile. Mai mult, filialele din Transilvania au cerut chiar excluderea celor care se vor alatura initiativei lansate la Pitesti. Liderii de filiale sunt personaje eminamente practice si nu vor fi identificat nici un avantaj imediat, derivat din sustinerea celor doi fosti presedinti ai partidului. Domnii Stolojan si Stoica nu le pot oferi nici contracte, nici posturi, nici fonduri. Singura sansa a dizidentilor este sa incerce sa-si convinga fostii colegi ca ei, si nu actuala conducere, le pot asigura participarea la putere in viitor. Nu intamplator, atat Theodor Stolojan, cat si Valeriu Stoica, insista asupra scaderii Pnl in sondaje, fenomen cu adevarat ingrijorator pentru un partid aflat la guvernare, mai ales cand guvernarea a inregistrat o serie de succese notabile. Este de presupus ca ei le vor susura in ureche liberalilor din teritoriu, care vor voi sa-i asculte, previziuni sumbre cu privire la viitorul Pnl si vor incerca sa-i convinga ca actualul lor lider, Calin Popescu-Tariceanu, nu are cum sa-i conduca la o victorie in viitoarele alegeri, indiferent cand s-ar tine. Cifrele par sa le dea dreptate dizidentilor, dar nu este sigur ca liderii de filiale vor rezona acum la acest rationament, atata vreme cat mai au inca de profitat de pe urma actualei conduceri si cat mai spera ca Alianta D.A. mai poate fi resuscitata.

Credeti, asa cum se spune, ca d-nii Stoica si Stolojan duc de fraie un "cal troian", menit sa-l rastoarne de la putere pe Tariceanu?
- Nu exista nici o indoiala ca intregul demers al domnilor Stoica si Stolojan este indreptat impotriva lui Calin Popescu-Tariceanu, pe care-l privesc ca pe un aliat al adevaratului lor adversar, care este Dinu Patriciu. De altfel, domnul Stolojan a mai incercat si anul trecut sa-l inlature pe domnul Tariceanu de la conducerea Pnl, propunandu-i premierului sa-i cedeze lui fraiele partidului. Pretextul invocat era imposibilitatea ca un singur om sa conduca eficient atat partidul, cat si guvernul. Simtind capcana, premierul s-a opus, iar puciul a fost inabusit in fasa. Daca nu vor reusi sa mobilizeze o masa critica de liberali, cei doi fosti presedinti pot spera, totusi, sa submineze suficient de mult autoritatea actualului lider al Pnl, astfel incat popularitatea sa sa scada atat de mult in sondaje, incat, la un moment dat, partidul sa considere ca este un perdant, un looser, si sa se descotoroseasca singur de el. Atunci, tandemul Stolojan-Stoica va putea poza din nou in formula salvatoare a Pnl, invocand faptul ca, fara ei, in 2002 partidul ar fi avut soarta Pntcd.
In mod paradoxal, desi este un personaj educat si civilizat, domnul Tariceanu nu este un personaj popular, iar in campania electorala, farmecul personal conteaza mai mult decat competenta sau realizarile guvernului. Este un adevar trist, pe care-l stie orice specialist in actiunea politica.
Desigur, nici domnii Stolojan si Stoica nu exceleaza la capitolul carisma, dar se bazeaza pe carisma indiscutabila a unui alt personaj politic, care nu poate fi scos din calcul: Traian Basescu. Silueta sa troneaza impunator deasupra demersurilor mai mult sau mai putin inspirate ale grupului celor patru de la Pitesti si nu putem avea prea multe dubii ca presedintele isi doreste inlaturarea lui Calin Popescu-Tariceanu. Cum nu dispune de mijloacele constitutionale pentru a obtine rezultatul dorit, recurge la subminarea pozitiei premierului, mizand pe popularitatea lui Theodor Stolojan. Este adevarat ca unele sondaje l-au creditat pe fostul consilier prezidential cu o popularitate de 48%, dar sa nu uitam ca retragerea sa din cursa prezidentiala, in 2004, a fost precedata de o perioada in care Alianta incepuse sa scada in sondaje, in ciuda campaniei sale foarte intense din teritoriu. Theodor Stolojan poate proiecta o imagine de manager competent, de tehnocrat, dar nu a reusit pana acum sa convinga "la firul ierbii".
In concluzie, calculele care stau in spatele dizidentei Stoica-Stolojan sunt usor de identificat. Mai putin sansele lor de succes.