Suie Paparude

Dia Radu
Mihai Campineanu . "Fac ce imi place si simt ca sunt binecuvantat".

In spatiul intunecos al clubului, luminile electrizante isi schimba halucinant culorile peste capetele dansatorilor hipnotizati. E plin pana la refuz de tineri la ultima moda. Fete tunse punk, cu ciorapi treisferturi trecuti peste genunchi si fuste scurte, baieti in tenisi cu dungi, cu bretonul peste ochi, danseaza toti cu ochii inchisi. Din difuzoare razbat la multi decibeli cele mai noi ritmuri din Romania - formatia eveniment a ultimilor doi ani: Suie Paparude

Sirop de tuse pentru sunete tari

- Desi numele vostru, percutant si original, suna familiar in urechi, sunteti o trupa noua, destul de putin cunoscuta, care a urcat din senin, direct in locurile fruntase ale topurilor. De unde ati aparut?
- Ei, noi suntem o formatie destul de veche. A trecut ceva vreme de cand numele nostru a fost rostit prima oara. Era cam prin 1992, si eram o trupa destul de ciudata, care canta o muzica stranie, la saxofon. Apoi trupa s-a destramat si din ea n-am mai ramas decat eu si cu Mihai Dobre. Am stat sa ne gandim ce e de facut. Desi eu studiasem pianul si facusem si scoala de muzica, inima ma tragea spre o muzica avangardista, in ton cu ce se intampla in strainatate. Tatal meu era un mare colectionar de muzica, asa ca avusesem ocazia sa ascult tot felul de raritati, care la vremea respectiva nu prea se gaseau in Romania. Eram toba de muzica, ca sa spun asa. Si, intamplator, mi-au picat in mana niste discuri care m-au dat realmente pe spate. Era o muzica extraordinar de moderna, un fel de rock facut cu sunete electronice, care se potriveau ca energie si cu vremurile noi de dupa revolutie, dar si cu varsta noastra. M-am hotarat sa strang bani si sa-mi cumpar un sintetizator de facut muzica. Costa enorm la vremea respectiva. Apoi, tot cu sacrificii, mi-am luat si un sampler. Simteam ca a venit vremea pentru o muzica noua. Rockul obisnuit se plafonase. Alaturi de trupa Timpuri Noi, am inceput un turneu prin licee si facultati, cu primele noastre compozitii, care ne-au facut cunoscuti. Faceam valuri, pentru ca era ceva surprinzator, si lumea nu stia de unde sa ne apuce, nu mai auzisera asa ceva. Erau anii in care nu existau nici magazine specializate de muzica, daramite Internet.
- A trecut ceva timp de atunci. Cum va explicati ca adevaratul succes a venit abia acum?
- Am mai avut perioade de-a lungul timpului in care am fost in topuri, dar, intr-adevar, ca acum nu s-a mai intamplat. Poate pentru ca am fost mai deschisi catre public. Datorita unor piese ca Pentru inimi sau Armada verbala, am devenit cunoscuti si unor oameni care in mod obisnuit nu sunt ascultatori de muzica electronica. As putea zice despre aceste doua piese ca sunt ca un sirop de tuse dulce si placut, cu care se inghit alte piese de-ale noastre, mult mai teroriste ca sunet.
- Cum ati rezistat impreuna 14 ani? Nu v-au parasit curajul si increderea?
- Daca nu am fi avut publicul nostru care sa ne fie fidel, probabil ne-am fi imprastiat de mult. Numai ca in domeniul muzicii electronice am fost priviti intotdeauna ca fiind o trupa buna, asa ca asta ne-a dat putere sa mergem inainte. In plus, noi facem muzica de placere, iar cand spun asta, stiu exact ce spun. Nu regret deloc ca ultimii zece ani i-am petrecut in studio. Nu sunt cuvinte mari, chiar ca fac ce imi place si simt ca sunt binecuvantat. E o senzatie extrem de satisfacatoare. Altfel cred ca as fi imbatranit inainte de vreme. Cand faci ce-ti place, orice sacrificiu devine suportabil. Primul sampler pe care mi l-am luat a costat la vremea respectiva 3200 de marci. Era enorm, cu banii aia imi puteam cumpara o masina. Umblam rupt in talpa, dar nu dormeam noaptea, pentru ca stiam ca o sa soseasca samplerul. Si acum am ramas la fel. Mi-am cumparat de curand un laptop Apple si sunt fericit si vesel ca un copil. Inca ma mai bucur la lucruri marunte.

Proba de foc: concertul

- Ce relatie aveti cu publicul?
- Pentru noi, concertul este proba de foc. Dupa fiecare concert ne facem o radiografie: care melodie a prins si care nu si, mai ales, de ce. Am observat ca multi dintre pustii care vin la concerte nu stiu piesele noastre de acum 7 ani. Asta e pentru noi cel mai mare compliment, inseamna ca suntem la zi cu ceea ce facem si nu traim dintr-o glorie apusa. Am avut ecouri pozitive inca de la primele festivaluri la care am participat, unde publicul era totusi destul de amestecat. Dar noi nu suntem niste elitisti care se adreseaza unor sfere foarte inalte, ci, din contra, facem o muzica de dans, care sa faca lumea sa se simta bine. Telul nostru e sa acoperim o plaja cat mai larga de admiratori. Ceilalti colegi de breasla din muzica electronica se feresc de asta si considera ca daca ai mai mult succes si prinzi la mai multa lume, esti terminat, esti comercial. Ha! Ha! Senzatia pe care o ai cand lumea se bucura la piesele tale este inimaginabila, asa ca nu putem fi ipocriti si sa spunem ca nu ne place sa vedem multimi la concertele noastre.
- Melodiile voastre sunt fara cuvinte si fara solist vocal. Se pot transmite mesaje numai prin muzica?
- De multe ori, cele mai interesante bucati sunt, intr-adevar, cele fara voce. Depinde de cat de sincer esti tu cu tine si de cat de stapan esti pe mijloacele tale de a te face inteles. Cand sunt foarte deprimat, de exemplu, piesa pe care o compun e deprimanta si ea. Dar mai e si faptul ca, fiind instrumentala, neavand versuri, ea nu forteaza pe nimeni sa se gandeasca la ceva anume, ci fiecare se lasa purtat de tristetea acordurilor inspre propriile povesti, vise sau amintiri. Sau poate fi o piesa solara, agresiva, in forta. Muzica se muleaza pe fiecare stare sufleteasca in parte. Este o muzica foarte generoasa. Stiu ca pare ciudat, dar eu consider ca muzica electronica este una dintre cele mai sentimentale din cate exista.
- Ce pregateste acum Suie Paparude?
- Tocmai am lansat videoclipul piesei Armada verbala si suntem in miezul promovarii ei. Este o piesa ce urmeaza sa faca parte de pe un viitor album pe care il vom scoate la sfarsitul anului sau inceputul anului urmator. Depinde de cat de repede ne vom acomoda in noul nostru studio. In rest, avem concerte destul de multe, ceea ce e foarte bine.
- Ati pasit cu dreptul in anotimpul toamnei?
- Toamna de-abia a inceput. Mai bine va spun despre vara, care a fost extrem de profitabila. Am fost mai mereu plecati cu concerte, deci am castigat destul de mult. De obicei, in muzica, cum castigi un ban, cum trebuie sa investesti in scule. De data aceasta, am investit intr-o casa pe care am renovat-o si in care ne vom instala studioul. A fost un boom pentru noi, dar il meritam, pentru ca am muncit.
- Muzica electronica este prea putin cunoscuta publicului larg. Care e soarta ei aici, in Romania? Poate fi comparata cu cea din Occident?
- Este unul din segmentele muzicale in care exista o foarte buna sincronizare cu ceea ce se intampla in Vest. In plus, producatorii de afara cauta muzica compusa in tari mai putin cunoscute si mai nealterate. Aici iti poti permite sa fii original, inventiv, sa nu semeni cu nimeni, nu depinzi de tiparul nici unei case de discuri. Sunt si multe festivaluri de muzica electronica la noi in tara: Tmbase, Synthplants, De La Hoya, Liberty Parade, unde vin tot mai multi artisti straini. Si publicul nostru este perfect sincronizat cu ce se intampla afara. Avem un public occidental.
- Cu ce-ti ocupi timpul in afara muncii de studio?
- Imi place foarte mult sa calatoresc. Acum mi-am rezolvat problemele financiare, in sensul ca am casa mea proprie si am investit destul si in scule, asa ca imi propun sa calatoresc mult peste hotare, ca sa vad lucruri interesante. Caci Romania am vazut-o aproape toata, de cand bat tara cu concerte. Sunt de parere ca banii care vin trebuie cheltuiti ca sa-ti faci viata frumoasa, in nici un caz nu trebuie pusi la ciorap.
- Te prinde viata de turneu?
- Da, pentru ca imi place sa calatoresc, sa cunosc locuri noi. Desi nu sunt neaparat foarte sociabil. Sunt Capricorn si sunt asa, mai "serios". De fapt, nici unul din noi nu e prea exuberant, dar cine are rabdare cu noi descopera ca suntem foarte simpatici.
Foto: Cornel Lazia