Regele

Redactia
Regele. Menit, prin nastere, sa domneasca drept Monarh constitutional al Romaniei, a fost silit de imprejurari sa-si asume indatoririle de suveran mai devreme decat ar fi crezut si decat ar fi dorit. Renuntarea la calitatea de print mostenitor a tatalui sau, viitorul Rege Carol al Ii-lea, si moartea...

Regele

Menit, prin nastere, sa domneasca drept Monarh constitutional al Romaniei, a fost silit de imprejurari sa-si asume indatoririle de suveran mai devreme decat ar fi crezut si decat ar fi dorit. Renuntarea la calitatea de print mostenitor a tatalui sau, viitorul Rege Carol al Ii-lea, si moartea neasteptata a bunicului sau, Regele Ferdinand, au determinat Corpurile legiuitoare ale statului sa-l proclame, in acord cu vointa suveranului defunct si a factorilor politici raspunzatori, Rege la varsta de nici macar sase ani impliniti, sub tutela unei Regente. De atunci, din toamna anului 1927 si pana astazi, el nu a uitat si nu a incetat nici o clipa sa se comporte, in toate imprejurarile vietii sale, ca Rege al Romaniei.
A fost cel mai incercat de soarta dintre Regii nostri, intr-o epoca dintre cele mai zbuciumate din istoria acestei tari si a lumii intregi. Suveran de drept peste Romania Mare, a fost detronat de propriul sau tata, in complicitate cu Regenta si guvernul, in primavara lui 1930. A fost reinscaunat de Carol al Ii-lea, cand amputarea teritoriului national de catre puterile revizioniste i-au impus abdicarea, in toamna lui 1940, in momentul instaurarii unei dictaturi cu a carei ideologie nu era catusi de putin de acord, in ajunul unui razboi in care tara a fost angajata fara stirea si vointa sa, de partea unei tabere cu care nu avea nici o afinitate. A acceptat acest sacrificiu, toate riscurile la care a fost expus si toate umilintele la care a fost supus, din sentimentul datoriei de a contribui, in limitele autoritatii ingaduite lui si a posibilitatilor oferite de circumstante, la mentinerea in fiinta a statului, a institutiilor si traditiilor spirituale ale natiunii sale. A avut rolul decisiv, in vara lui 1944, in desprinderea Romaniei de Axa Berlin-Roma-Tokyo, a contribuit la restaurarea regimului constitutional, la refacerea aliantelor firesti ale tarii si la recuperarea, pe cat era cu putinta, a teritoriilor pierdute. S-a impotrivit cu energie, curaj si demnitate, vreme de trei ani, urmat de intregul popor roman, incercarilor de bolsevizare si sovietizare a tarii. Inlaturarea lui de pe tron, la 30 decembrie 1947, a marcat sfarsitul vechii Romanii si debutul epocii totalitare, care a durat pana in decembrie 1989. Exilul romanesc l-a recunoscut ca pe simbolul libertatii si identitatii nationale. Dar, dupa caderea regimului lui Nicolae Ceausescu, partizanii - nebanuit de numerosi si puternici - ai comunismului cu fata umana si ai subordonarii tarii fata de Uniunea Sovietica, vechea nomenclatura si acolitii ei s-au impotrivit din rasputeri, multa vreme, revenirii sale acasa. Evolutia contextului international le-a zadarnicit insa apriga rezistenta. In cele din urma, au avut intelepciunea sa-l accepte, asa cum si atata cat s-au priceput. Fara sa renunte expres la drepturile sale legitime de suveran, dar si fara sa incerce a le impune printr-o aventura nesabuita, in absenta acordului liber exprimat al natiunii, regele a acceptat sa-si serveasca tara, asa cum facuse intotdeauna, folosindu-si inaltele inrudiri regale si prestigiul de care se bucura in lumea libera, pentru ca Romania sa fie integrata aliantelor militare si politice menite sa-i confere acesteia coeziune si forta. A contribuit, asadar, si continua sa contribuie, cu devotament, demnitate si discretie, nerefuzand cooperarea cu nici un factor politic legitim, la reafirmarea Romaniei ca factor european.
Nu au lipsit si nu lipsesc, din pacate, nici astazi, din presa scrisa, din emisiunile posturilor de radio si televiziune, grosolaniile, calomniile si defaimarile veninoase la adresa M.S. Regelui Mihai I, a inaintasilor sai, a membrilor familiei sale. Cu regala seninatate, constient de tot ce inseamna a domni peste oameni, M.S. Regele Mihai I a simtit din plin, in cursul celor din urma 17 ani, pretul fidelitatii fata de tara si poporul lui, fata de principiile care i-au sustinut libera dezvoltare sub regimul monarhiei constitutionale, dar si satisfactia de a-si indeplini, pe linia indicata de traditia Regilor Carol I si Ferdinand, misiunea regala.
Va veni, fara indoiala, si ziua cand toti romanii vor ajunge sa inteleaga deplin ca M.S. Regele Mihai I, credincios statornic devizei Casei sale, "Nimic fara Dumnezeu", si-a purtat coroana ca pe o cruce, din iubire fata de ei.
Intru multi ani, Maria Ta!
Nicolae-Serban Tanasoca