In fiecare toamna, la mijloc de octombrie, prin pulbere de burniti sau raze palide de soare, strivind sub talpi frunze arse de bruma, mii de pelerini se pornesc catre Iasi, ducand cu ei, ascunse intre cele cateva flori si fire de busuioc, si dorintele cele mai dragi ale inimilor lor, cu credinta neabatuta ca Sfanta le va implini. Ca intr-o veritabila transhumanta, mii de oameni de toate varstele si din toate colturile tarii se revarsa timp de cateva zile, cat tin Sarbatorile Iasilor, pe strazile orasului, ca apoi sa se aseze linistiti la randul format la moastele Sfintei Cuvioase Parascheva. Faptul ca aceasta "coada" se intinde serpuind de pe o strada pe alta, pe distante de sute de metri, nu-i descurajeaza. An de an vin pregatiti sufleteste sa parcurga aceasta distanta in 10-12 ore, doar pentru a atinge pentru cateva clipe moastele facatoare de minuni ale celei mai iubite sfinte a Moldovei.
In audienta
Catedrala Mitropolitana e situata in chiar inima orasului, intr-o zona intens circulata, dar de indata ce pasesti pe aleile ei pavate cu piatra cubica, printre splendide tufe de trandafiri si braduti ornamentali, vuietul orasului se stinge brusc. O oaza de liniste, nascuta in 1887, unde freamatul cotidianului nu poate patrunde. Ramane timid, la poarta inalta, de fier forjat. La racla Sfintei, adapostita aici de 119 ani, la orice ora din zi si in orice zi din an, zeci de credinciosi se aseaza cuminti, la rand, unul dupa altul, asteptand infiorati sa atinga cu evlavie moastele facatoare de minuni. Duminica sau in zilele de sarbatoare, maretul edificiu devine neincapator. Majoritatea credinciosilor sunt ieseni, dar periodic se revarsa din autocare valuri de turisti romani, straini sau elevi. Uluiti de frumusetea Catedralei si a splendidelor icoane pictate de Tattarescu, neputand sa-si desprinda ochii de la Icoana de argint Facatoare de minuni a Maicii Domnului, fermecati de cantarile religioase intonate de tinerii calugari si invaluiti de valurile de energie binefacatoare ce se revarsa din Racla Sfintei, raman neclintiti in mijlocul bisericii, uitand de sine si de aparatele de fotografiat din maini. Coplesiti de o minunata stare de bine si fericire, cu sufletele inseninate si impacate, se hotarasc cu greu sa iasa din Casa Domnului, adunand in sipetul sufletului farame din jerbele de lumini colorate, ce se revarsa in valuri, in biserica, din vitraliile inalte...
Dar Sfanta Parascheva nu e doar o relicva din alte timpuri, cu puteri vindecatoare. E o prezenta vie, iubita, o prietena care ajuta intotdeauna, cel mai bun si mai de incredere confident, pe la care credinciosii simt nevoia sa treaca, sa-i aduca o floare si sa se incarce din energia sa. Fiind atat de iubita, toti o numesc simplu "Sfanta". Multi ieseni, aflati in drum spre serviciu, spre scoala sau spre vreo institutie publica unde au de rezolvat vreo problema, simt nevoia sa treaca mai intai sa aprinda o lumanare si sa atinga pentru o clipa sfintele moaste, asigurandu-si astfel succesul activitatilor lor de zi cu zi. Sosesc grabiti, ingandurati, agitati, petrec 15-20 de minute in fata Sfintei si ies apoi pe usa senini, usurati si increzatori.
Iasul in sarbatoare
Pe masura ce se apropie data de 14 octombrie si se declara oficial inceperea Sarbatorilor Iasilor (care in acest an au avut loc in perioada 8-15 octombrie), randul credinciosilor sositi sa se inchine la Sfanta e din ce in ce mai mare. Timp de cateva zile, orasul isi tripleaza numarul de locuitori. Sositi cu cateva zile inainte de hram, pelerinii ocupa toate hotelurile, astfel ca in fiecare an, iesenii care pot oferi cazare pe perioada Sarbatorilor isi lasa la Biroul de pelerinaj al Mitropoliei adresa, in dorinta de a cinsti cu o fapta buna ziua Sfintei. Sau vin cu bratele incarcate cu buchete de busuioc, pe care le depun la picioarele Sfintei, pentru a fi impartite apoi de catre preoti, pelerinilor care se perinda necontenit pe la racla cu sfinte moaste.
Atmosfera de sarbatoare pluteste in aer, intra in case, se strecoara in suflete, umplandu-le de o stare de nerabdare febrila. Fiecare simte nevoia sa se imbrace frumos, sa-i ia pe cei dragi si sa iasa la o plimbare pe strazi, inspirand adanc mirosul de tamaie ce indica locurile unde se gasesc vanzatorii de obiecte religioase. Se opresc incantati sa admire si sa cumpere icoane, cruciulite, candele, care mai de care mai frumoase, ce scanteiaza aruncand jerbe de culori. Sau sa rasfoiasca cateva din nenumaratele carti cu tematica religioasa, expuse in siruri lungi, in centrul orasului. Catedrala e mereu ticsita de oameni, curtea de asemenea. In aer se amesteca imbatator mirosul de busuioc, emanat din buchetele purtate de pelerini, cu aroma de tamaie ce iese in valuri pe usa bisericii. Din difuzoare se revarsa neincetat cantari de slava aduse Domnului, atmosfera devine cu fiecare minut mai inaltatoare. De la racla Sfintei, asezata in curte pe un podium, in ziua dinaintea hramului, energia binefacatoare invaluie pana departe orasul, ca un val diafan, ce se aseaza protector si linistitor pe umerii fiecaruia! Cei care asteapta, tacuti si rabdatori, la rand, sa ajunga langa Sfanta, ii simt puterea, de cum se aseaza la coada: dintr-o data, constata uluiti ca nu mai simt nici oboseala, nici slabiciune, nici nerabdare. Harul Sfintei ii intareste, le da puteri, ii sustine. Altfel n-ar putea rezista sa suporte frigul celor 10-12 ore de toamna, cat parcurg cele cateva sute de metri care-i despart de baldachinul frumos imbracat in cetina de brad. De cativa ani incoace, Sfanta isi intampina oaspetii cu cate o surpriza: langa moastele ei poposesc fie moastele Sf. Apostol Pavel, asa cum s-a intamplat anul trecut, fie un fragment din Braul Maicii Domnului sau din Sfanta Cruce a Mantuitorului, aduse la Iasi de inalti ierarhi straini, prin grija Inalt Preasfintitului Mitropolit Daniel. In acest an, Sf. Nectarie de Eghina si-a unit puterile miraculoase cu cele ale Sfintei, dupa ce moastele sale au atins pamantul romanesc, aduse de o delegatie de inalti ierarhi din Grecia, in frunte cu Ips Efrem, Mitropolit de Eghina, si stareta manastirii din Eghina, ce adaposteste moastele Sfantului, cunoscut ca vindecator de boli grele.
Hramul
Bineinteles, momentul de varf al Sarbatorilor il constituie totdeauna hramul propriu-zis, ziua de praznuire a Sfintei, cand in fata miilor de oameni prezenti si a mii de telespectatori (evenimentul este transmis in direct la televizor) are loc slujba Sfintei Liturghii, oficiata de un sobor de preoti si inalti ierarhi din tara si strainatate, in frunte cu Ips Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei. Cand ii vine randul, fiecare oaspete strain vorbeste in limba sa, iar prin intermediul lor, glasuri de popoare diferite se unesc intr-unul singur, dand din toata inima slava lui Dumnezeu. Iar privelistea marii de oameni ce se revarsa din curtea Mitropoliei pe strazile dimprejur, rostind intr-un glas "Crezul" si "Tatal Nostru", este impresionanta. Coplesiti de intensitatea cu care se pogoara din ceruri Duhul Sfant, pe care il simt aproape fizic, poposind pe capetele si pe umerii lor, oamenii abia mai pot respira. Nemiscati in lumina soarelui, par incrustati intr-un bloc imens de chihlimbar straveziu. O caldura tainica le cuprinde trupul. Nu simt nevoia sa spuna nimic. Doar sa asculte si sa soarba cat mai mult din frumusetea si sfintenia clipei. Cu ochii umezi de emotie, cu sufletul usor si inimile pline de bucurie, strangand la piept firicelul de busuioc sfintit, primit cand au sarutat moastele Sfintei, pelerinii coboara parca plutind scarile Mitropoliei. Acum se pot duce linistiti acasa, purtand binecuvantarea si ocrotirea Sfintei, pana toamna viitoare, cand se vor porni iarasi catre Iasi, pasind pe frunze aurii de octombrie.
Date istorice
Copilaria
Sfanta Parascheva a trait in prima jumatate a secolului al Xi-lea. S-a nascut in Epivat, in Tracia, pe tarmul Marii Marmara, in apropiere de Constantinopol (azi Istanbul), pe atunci capitala Imperiului Bizantin. Parintii ei, oameni de neam bun si credinciosi, ravnitori spre cele sfinte, au crescut-o in dragoste de Dumnezeu. Urmand indemnul sufletului, copila pleaca de acasa la Constantinopol, fara sa fie observata de parinti sau de slujitori. Dupa ce a vazut multe biserici si moastele multor sfinti si dupa ce a primit sfaturi si binecuvantari pleaca mai departe, in Calcedon, langa Constantinopol, apoi in Heracleea Pontului, unde Cuvioasa s-a nevoit timp de cinci ani de zile intr-o biserica a Maicii Domnului, cu smerenie si inima curata.
Calatoria la Ierusalim. Moartea
Marea dorinta a Sfintei era sa mearga la Ierusalim, pentru a se inchina la Locurile Sfinte. Prin randuiala lui Dumnezeu, s-au gasit unii crestini care au luat-o impreuna cu ei. Dupa ce s-a inchinat la Locurile Sfinte, a mers in pustiul Iordanului si s-a oprit la o manastire de maici. Intr-o noapte are o viziune prin care un inger o indeamna sa se intoarca in patria ei. Urmand porunca, Sfanta paraseste pustia si, la varsta de 25 de ani, se intoarce in Constantinopol. Aici se inchina in mareata biserica Sfanta Sofia, in biserica Maicii Domnului din Vlaherne si la alte locuri de inchinare, apoi porneste pe drumul de intoarcere spre casa, bolnava si sfarsita. Sfanta Parascheva a ajuns in Epivat fara sa spuna cine este si de unde vine, iar dupa doi ani, la varsta de numai 27 de ani, si-a dat sfantul suflet in mainile Domnului pe Care L-a iubit din copilarie. A fost ingropata aproape de mare, ca o straina, fara ca nimeni sa stie cine era. Dumnezeu insa a randuit altfel, si dupa mai multe intamplari minunate, trupul sfintei a fost scos la lumina cu multa slava, si asezat apoi in biserica din Epivat, unde a savarsit numeroase minuni.
Moastele ajung in Moldova
Dupa aproximativ 200 de ani, in anul 1238, moastele Sfintei Parascheva au fost mutate la Tarnovo - capitala Imperiului vlaho-bulgar. Dupa 160 de ani, Bulgaria cade sub ocupatie turceasca, iar moastele Cuvioasei Parascheva au fost mutate la Belgrad, in Serbia, unde raman pana in anul 1521, cand sultanul Suleiman Magnificul cucereste Belgradul. Impreuna cu obiectele pretioase jefuite au fost duse la Constantinopol si moastele Sfintei Parascheva. Dupa un timp, Patriarhia Ecumenica reuseste sa rascumpere sfintele moaste de la turci si acestea raman in catedrala patriarhala din Fanar, timp de 120 ani. Dupa cucerirea Constantinopolului de catre turci (1453), Patriarhia Ecumenica este nevoita sa plateasca biruri grele turcilor, astfel ca datoriile Patriarhiei cresc necontenit. Deoarece domnitorul Moldovei Vasile Lupu achitase turcilor toate datoriile Patriarhiei, in luna mai 1641, Patriarhul Partenie al Constantinopolului ii daruieste acestuia moastele Sfintei Parascheva, ca semn de multumire si pentru sfintirea tarii lui. Ele ajung la Iasi la data de 13 iunie 1641, intampinate de Vasile Lupu si familia sa, de Mitropolitul Varlaam, de alti episcopi moldoveni, de stareti, preoti si multi credinciosi, si sunt asezate in biserica "Sfintii Trei Ierarhi".
Minuni
In noaptea dintre 26 si 27 decembrie 1888 paraclisul bisericii ia foc de la lumanarea din sfesnicul de langa racla. Incendiul a fost observat abia a doua zi dimineata de catre elevii de la Scoala Normala. Dupa ce au intrat in Paraclis, au observat ca datorita temperaturii ridicate s-a topit sticla de la tablourile ctitorilor de pe perete, iar policandrul era infierbantat pana aproape de topire, dar sfintele moaste ramasesera neatinse.
Intr-o scrisoare din 7 ianuarie 1889 adresata de un prieten episcopului Melchisedec Stefanescu al Romanului, aflam ca "a ars toata lemnaria sicriului, de la pereti pana la hainele Sfintei. Capacul s-a lasat pe corpul Sfintei si flacarile au cuprins capacul, care se vede foarte ars, dar netopit. Focul a mistuit si partea de dedesubt a raclei si a ajuns la o salteluta umpluta cu bumbac, pe care sta corpul Sfintei. Aceasta salteluta se vede arsa la partea de dedesubt pana la bumbac, care este parlit putin. Chiar daca jaratecul statea pe hainele Cuvioasei Parascheva, acestea nici macar nu miroseau a fum. Pecetile de ceara de la vesmintele ei (care proveneau din timpul lui Vasile Lupu) nu se topisera".
Ridicate din jar, Sfintele moaste au fost puse in racla din lemn in care au fost aduse initial din Constantinopol si-au fost mutate in Catedrala Mitropolitana, recent construita, unde se afla pana astazi.
In timpul celor doua razboaie mondiale, ocrotirea Sfintei a facut ca nici un obuz sa nu atinga Catedrala Mitropolitana, desi in timpul bombardamentelor au cazut bombe si in curtea Mitropoliei, dupa cum povesteste Preafericitul Parinte Patriarh Teoctist, care a fost martor ocular la aceasta minune.
Cea mai mare procesiune in care au fost duse moastele Sf. Parascheva a fost ceruta de preotii si credinciosii din satele Moldovei, pe vremea secetei din 1947, ce avea efecte dezastruoase. Procesiunea a inceput la sfarsitul lunii mai, in satele din judetul Iasi, pana la 10 iunie, apoi a continuat in judetele Vaslui, Bacau, Neamt, pana la sfarsitul lunii august. In urma procesiunii se adunau norii si incepea ploaia, desi prin acele locuri nu mai cazuse nici un strop de luni de zile. De aceea, Sfanta este numita si azi "ocrotitoarea Moldovei".
Elena Pavaloi