Tezaurul dacic de la Sinaia

Gaurile negre ale istoriei.

Titlul acesta incitant este purtat de o carte scrisa de-un jurnalist. Apeland la mijloacele anchetei de presa, Dumitru Manolache reia un subiect de senzatie, abordat pe larg si in revista "Formula As": tablitele de aur de la Sinaia, un posibil tezaur dacic, dispretuit si abandonat de istorici si arheologi

In peisajul editorial actual, somnolent si saturat, cartile care se refera la daci sunt incadrate, la prima ochire, ori in categoria "conspiratii intergalactice", ori in cea a rapoartelor stiintifice gen "doua cuie, trei cioburi". Intre atatea "coduri" si "mistere", istoria nu mai foloseste decat ca decorsi pretext pentru best-seller-uri. Despre daci nu se mai vorbeste demult sine ira et studio, din numeroase motive. Exista, in mod evident, o jena a "intelighentiei" noastre in a-si aminti de acesti "barbari", cu care "nu dam bine" in Europa. Istoricii si arheologii diminueaza rolul dacilor in istorie. In manuale, pe daci ii gasim anevoie, ingramaditi pe cel mult doua pagini. Stiinta dacologiei e inexistenta. Cetatile dacice au ajuns gropi de gunoaie. Cautatorii de comori dezgroapa aurul dacilor si-l vand peste hotare. In acest neprielnic context, o carte care clameaza din titlu existenta unui tezaur dacic la Sinaia isca neincredere. Insa cei care vor avea curiozitatea si rabdarea de a o citi vor fi cu siguranta bulversati de enigmatica si complicea tacere a oamenilor de stiinta. In cazul de fata: un imens tezaur de piese de aur inscriptionate intr-o limba necunoscuta si cu imagini care fac referire la civilizatia dacilor, descoperit in a doua jumatate a sec. Xix la Sinaia, despre care circula multe informatii orale, o adevarata increngatura de legende, dar nu exista nici un document scris. Insa, mai mult decat un document scris, exista un martor mut ce tipa de 150 de ani si nimeni nu vrea sa-l auda: copiile in plumb ale acelor originale de aur. Sunt suficiente acest martor si multimea de marturii orale pentru a demonstra existenta acelui tezaur? Poate ca nu. Dar este suficient pentru a demonstra ca exista o problema care a deranjat multa vreme si mai deranjeaza si astazi, in mediile academice: acele piese de plumb sunt considerate cu indarjire falsuri, studierea lor este considerata o pierdere de vreme, iar existenta originalelor de aur, astazi disparute, este ridiculizata. Cu siguranta, informatiile reunite in aceasta carte de catre autor, in urma unei intense investigatii de aproape doi ani, nu vor putea fi ignorate. Toate firele acestei povesti duc la castelul Peles, constituindu-se intr-o adevarata odisee despre care nu se doreste sa se stie nimic: arhiva regilor daci. O carte exceptionala, alerta, incomoda, care desteleneste calea acestei complicate afaceri si da cercetatorilor o mana de ajutor generoasa in evaluarea corecta a subiectului. In preajma aparitiei cartii, am adresat cateva intrebari autorului acestei curajoase investigatii.



Dumitru Manolache

"In cartea mea sunt
surprize mari, va asigur"

- Ati scris o carte incomoda, care va starni multe reactii. Cum ati luat hotararea de a va apuca de ea?
- Pentru prima data am aflat despre misterioasele placi de plumb de la Sinaia de la un coleg ziarist, prin anul 2004, dupa ce se desfasurase un congres de dacologie la Bucuresti. La inceput, nu le-am acordat prea mare importanta, preocuparile mele fiind axate la vremea respectiva pe problematica inceputului crestinismului romanesc, o pasiune ceva mai veche, careia ii dedicasem cativa ani de investigatii. Interesul meu pentru tablitele de la Sinaia a fost declansat de o anumita "iritare profesionala", daca o pot numi asa, specifica gazetarilor care ani de zile s-au ocupat de investigatii. Aparusera in perioada respectiva cateva articole si interviuri pe aceasta tema, in diverse publicatii, cele mai multe avand ca punct de pornire comunicarea profesorului Augustin Deac, prezentata la congresul amintit, si cartea domnului Dan Romalo "Cronica apocrifa pe placi de plumb?", pe care nici macar nu o vazusem. Se vorbea despre un misterios tezaur din placi de aur descoperit la Sinaia si despre legenda posibilei topiri a artefactelor de catre regele Carol I, dupa ce originalele fusesera copiate in plumb. Am vazut apoi fotografiile placilor pe un Cd. Imaginile lor m-au tulburat profund. Atunci am inceput sa ma interesez despre aceste extraordinare artefacte. Incepuse deja sa se discute in contradictoriu despre ele, suficient pentru un gazetar ca sa inteleaga ca poate fi vorba despre "un subiect gras". Am citit tot ceea ce se scrisese despre ele. Cu exceptia unui reportaj-ancheta publicat de Horia Turcanu in revista "Formula As", care m-a pus pe ganduri, trezindu-mi instinctul despre care vorbeam, aproape toate articolele se refereau la opinii pro sau contra autenticitatii placilor. Atunci m-am hotarat sa investighez si eu acest subiect. Dupa cateva luni de munca, am realizat un serial de cinci episoade, pe tema placilor de la Sinaia, pe care l-am publicat in cotidianul "Gardianul". Abia dupa aceea mi-am dat seama cat de departe sunt de "miezul" subiectului, ceea ce m-a iritat si ambitionat sa continui investigatia. Cand mi-am dat seama ca volumul informatiilor acumulate nu poate fi publicat in alte cateva articole de ziar, m-am gandit sa le valorific intr-o carte. Era prin primavara anului 2005.
- Acum, cartea dvs. e scrisa si se afla in pragul lansarii in librarii. Ce concluzie ati tras? Este tezaurul dacic de la Sinaia o simpla legenda sau un teribil adevar ocultat?
- Va raspund fara nici un fel de ezitare: este vorba despre un adevar ocultat. Dupa aproape doi ani de investigatii, pot afirma acest lucru, cu toata responsabilitatea. Va spun insa ca mi-a fost teama de acest rezultat. Nu l-am dorit. Am sperat ca nu voi ajunge la aceasta concluzie, stiind ce furtuni se vor abate asupra mea, publicand o asemenea ipoteza. Eu insumi m-am ferit sa dau crezare unor teorii ale conspiratiei in anchetele mele de pana acum, desi uneori acestea erau atat de evidente. "Ocultare", "conspiratia sau legea tacerii", cine mai crede astazi in asa ceva? Vorbind despre ele, pasul de la respect la dispret si discreditare profesionala este atat de mic, astazi, incat poate ca ar trebui sa-l eviti. Ce te faci insa daca adevarul te sufoca?
- Care credeti ca ar fi cauzele ocultarii?
- Fara indoiala, ele au legatura cu personajele implicate in aceasta tenebroasa afacere - regele Carol I, primul ministru Catargiu, autoritatile locale din Sinaia etc. - si cu factorii socio-politici interni si externi, explozivi, care actionau in societatea romaneasca in momentul in care s-a consumat aceasta afacere. Lipsa unor probe, in sensul juridic al cuvantului, nu inseamna ca povestea placilor nu a existat cu adevarat, asa cum sustin unii astazi. In volumul care va aparea in curand la Editura "Dacica", prezint pe larg acest aspect al problemei. In cartea mea sunt surprize mari, va asigur.

"Regina Maria stia ca placile
de aur au fost topite"

- Exista, cu siguranta, cateva puncte forte ale cartii. Ne puteti divulga cateva?
- Imi cereti sa divulg secretele acestei investigatii, in avanpremiera! Din respect pentru cititorii revistei "Formula As", voi enumera cateva dintre acestea. Am in vedere, in primul rand, cateva declaratii explozive, care dovedesc ca regina Maria, spre exemplu, cunostea faptul ca placile originale din aur au fost topite. Apoi, disparitia misterioasa a unor documente de la manastirea Sinaia, in care, probabil, se mentiona ceva despre acest subiect. Nu in ultimul rand, actiunile unor forte care au "lucrat" tot timpul in vederea ascunderii adevarului acestui subiect, chiar si in perioada in care propaganda comunista sustinea si promova in forta ideea dacismului. Dar poate cea mai tulburatoare dezvaluire se refera la faptul ca, cel putin o parte din artefactele din plumb, a fost depozitata, dupa parerea mea, pana dupa ultimul razboi mondial, chiar la castelul Peles! Pentru ce vor fi fost pastrate aceste "falsuri" tocmai acolo, incercati dumneavoastra sa raspundeti. Va mai spun, doar, ca dupa anul 2000, niste personaje dubioase, de dincolo de Prut, s-au indragostit subit de subiectul placilor de plumb de la Sinaia, deoarece ele "vorbesc" despre niste originale din aur, despre care se crede ca nu ar fi fost chiar toate topite. Ne-au vizitat si siturile arheologice de la Sarmizegetusa, de vreo 50 de ori, de fiecare data plecand cu "amintiri" de acolo, evident, din inalte sentimente patriotice!Restul cititi in carte.

"Investigatia mea este jurnalistica.
Ea nu se poate substitui unei
cercetari de specialitate"

- Cum credeti ca va influenta cercetarea tablitelor aceasta carte?
- Mi-este greu sa fac o asemenea evaluare. Investigatia mea a avut ca scop aflarea cat mai multor informatii despre acest subiect fascinant, despre care istoria refuza sa vorbeasca si care, iata, astazi, infierbanta din ce in ce mai multe minti. In masura in care datele, informatiile si ipotezele prezentate in acest volum pot constitui o baza de pornire intr-o cercetare viitoare, realizata de specialisti, posibilitatea aceasta nu face decat sa ma onoreze si sa ma multumeasca, deoarece acest fapt ar insemna ca munca mea si-a atins scopul. Vreau sa fiu foarte clar: ceea ce am realizat eu este doar o investigatie jurnalistica. Deci, in nici un caz, ea nu se poate substitui unei cercetari de specialitate, pentru care pledez cu toata convingerea.
- Sustinand veridicitatea legendei placilor de la Sinaia, nu credeti ca va veti atrage critica dura a celor care o contrazic? Va asteptati la reactii dure?
- In mod cert, da. Dar ce carte ar mai fi aceea, daca nu ar da nastere la discutii si opinii contradictorii? Ele sunt bine venite, chiar daca vor fi dure, pentru ca interesul meu este, repet, acela de a se afla adevarul despre tulburatorul corpus de artefacte. De altfel, in incheierea volumului, am rugat pe cei care cunosc povestea placilor, care detin documente sau au opinii legate strict de istoria lor, sa mi le comunice prin intermediul editurii, pentru ca investigarea subiectului nu o consider incheiata, odata cu aparitia acestei carti. Spun lucrul acesta pentru ca stiu sigur ca exista persoane care cunosc mult mai multe despre placile de plumb de la Sinaia. Unele dintre ele au refuzat, deocamdata, sa vorbeasca. Am simtit chiar o oarecare retinere in atitudinea lor. Sunt convins ca exista specialisti care ar dori sa se ocupe de placi, intr-un cadru oficial, dar carora le este teama sa nu se compromita, de vreme ce cateva notabilitati au pus stampila cu inscrisul "falsuri" pe aceste artefacte, fara a le fi cercetat suficient, cum s-ar fi cuvenit.
- Este vinovat regele Carol I de distrugerea tezaurului?
- Carol a consultat mai multi istorici ai vremii, cu privire la valoarea arheologica a tezaurului. Veti afla din carte pe cine a consultat, care a fost verdictul istoricilor, cum a fost argumentat, si veti vedea cui ii revine vina instrainarii sau distrugerii tezaurului. De fapt, chiar decizia de copiere a pieselor demonstreaza ca regele a inteles valoarea lor.
- Suntem in Anul Carol. Credeti ca informatiile din carte vor afecta in vreun fel imaginea regelui?
- Este doar o intamplare faptul ca acest volum apare chiar in Anul Carol. Nu a existat nici cea mai mica intentie din partea mea de a influenta in vreun fel manifestarile dedicate acestei personalitati a istoriei moderne a Romaniei. Nimeni, cred, nu poate nega realizarile regelui Carol I. Eu sunt de parere ca istoria trebuie asumata, in mod critic, cu tot ce are ea. Cu bune si cu rele. Si dupa cum stim, domnia lui Carol I a avut parte de infaptuiri marete, dar si de lucruri mai putin placute. Imaginea lui este insa aceea pe care i-au conferit-o faptele si istoria.