Starul de la "Megastar"
- Dupa o disparitie cam misterioasa de pe micul ecran, iata-te iarasi sub ochiul aparatului de filmat, cu zambetul tau atat de molipsitor. Unde-ai fost? Ce-ai facut? Nu te-am mai vazut de o jumatate de an!
- Pauza asta mi-a priit tare. Uneori e bine sa pui distanta intre tine si lume. Lucrurile vazute prea de aproape isi pierd conturul si nu le mai poti controla. Dupa plecarea de la Prima Tv, mi-am reasezat gandurile, am decis ce-mi doresc sa fac in continuare, dupa care m-am relaxat. Probabil ca in perioada asta s-a intamplat ceva in mintea mea. M-am maturizat, intr-o anumita privinta. Cert e ca acuma mi-e foarte bine. Sunt cat se poate de echilibrat.
- Esti din nou pe micul ecran, la Prima Tv, in juriul emisiunii "Megastar". Parca divortasesi de ei...
- Am acceptat proiectul asta, pentru ca formatul, care nu e romanesc, mi-era cunoscut. Am urmarit Megastarul la televiziunile din alte tari si tot timpul am fost invidios pe cei din juriu. Imi spuneam ca oamenii aia fac o treaba tare faina. Programul se bazeaza pe juriu si pe show-ul facut de juriu in mod involuntar. E ceva foarte liber, plin de haz si fara pic de vulgaritati! Asa ca atunci cand am primit propunerea fostilor parteneri de la Prima Tv, am fost de acord. Dar nu inainte de a pune niste conditii care acum imi sunt respectate. Exact aceleasi pentru care am plecat. Conditii profesionale, fireste. De altfel, lucrez din nou cu oamenii cu care am lucrat atatia ani de zile, inca de la prima mea emisiune la Prima Tv. Si chiar sunt mandru ca lucrez cu echipa asta. Sunt oameni foarte de treaba, profesionisti, care mereu incearca sa-mi fie mie bine si sa-i fie show-ului bine. Ceea ce e mare lucru.
- Vorbeste putin despre "Megastar". Iti oferim publicitate pe gratis, de dragul tau. Esti foarte indragit de cititorii revistei, care te solicita mereu, prin scrisori.
- "Megastar" are in spate o casa de productie foarte mare, Universal, dornica sa descopere noi talente in muzica, dar nu oricum. Miza pusa in joc e importanta. Castigatorul va semna un contract cu Universal, pentru un album, iar Prima Tv ii va da, timp de un an de zile, un salariu lunar de o mie cinci sute de euro, adica peste 50 de milioane de lei, bani pe care, zic eu, ar fi bine ca fericitul castigator sa-i cheltuiasca nu numai pe petrecerea data pentru prieteni si rude, ci si ca sa se dezvolte muzical. Pentru ca sunt destui tineri talentati care insa n-au posibilitatea sa investeasca intr-o cariera muzicala. Iti trebuie lectii de canto, de miscare scenica etc. Sincer sa fiu, eu am deja castigatorul in minte. Sigur ca mai astept si urmatoarele editii. Si imi doresc din toata inima sa existe atat de multe talente, incat sa fim derutati, sa nu stim pe cine sa alegem.
Mascareala si subcultura
- Cum ti se par copiii inscrisi in concurs?
- Am descoperit cativa copii extraordinari, desi majoritatea lor au prestatii lamentabile. Lumea poate sa spuna ca am fost dur in calitate de jurat, dar eu cred ca am fost obiectiv si corect. Pentru ca au fost si copii in fata carora am simtit o emotie si o bucurie fantastica si ei trebuiau remarcati, scosi din turma. Aveam senzatia ca ma aflu in fata unor cantareti consacrati. Eu ma bucur foarte tare cand vad oameni talentati. Mai ales ca talentul e din ce in ce mai rar in ziua de azi. Asta s-a vazut si la preselectia noastra. Majoritatea celor care s-au prezentat habar nu aveau de ce venisera acolo, ce calitati trebuie sa ai ca sa te urci pe o scena. Am vazut foarte putini copii talentati. Cam maximum trei, pentru fiecare zona geografica in parte. Cei mai multi nu aveau ce sa caute la un concurs de genul acesta. Ei au crezut ca pentru a deveni cantaret e suficient sa te imbraci si sa arati ca liota de "solisti" de pe micul ecran. Si, slava Domnului, au avut de unde invata! Ce vad tinerii la televizor sau la concerte e luat de model, de bun. Aud des replica: "Asta vrea publicul". Dar eu intreb: unde scrie publicul ca "Eu asta vreau?". Nu cred ca exista o cutie postala cu epistole in care publicul cere: "Eu vreau subcultura, dati-mi umor de proasta calitate, dati-mi mascareala ieftina!". Sper ca proiectul asta o sa arate ce inseamna un tanar talentat si ce inseamna sa stii sa canti.
- Pari insufletit cand vorbesti. Ti-ai regasit usor ritmul de lucru?
- Sase luni n-au fost o perioada atat de indelungata incat sa ma afecteze in sensul asta. Dar mi-a fost foarte, foarte dor de munca in televiziune si abia asteptam sa ma intorc la treaba. Si, sincer, imi doresc sa fac mai mult decat ceea ce fac la "Megastar". Imi doresc sa reiau si partea de prezentare. Sper sa se gaseasca un format care sa mi se potriveasca.
- Dar muzica? Ai pus cantatul in cui? Iti lasi vocea ta asa de frumoasa sa rugineasca?
- Nu, nici pe departe. Am planuri mari si in zona asta. Dar deocamdata nu pot sa le dezvalui. Secret de stat.
Pedaland prin Bucuresti
- La inceputul dialogului nostru ai facut o afirmatie care miroase a fericire: "Mi-e foarte bine". Ne dai si noua reteta? Marfa asta e pe cale de disparitie...
- Cred ca toti ar trebui sa luam mai mult in considerare ceea ce ni se intampla frumos in fiecare zi. Chiar daca, aparent, sunt lucruri mici. Nu cred ca e bine si sanatos sa ne lasam marcati de cele rele, sa ne lamentam din cauza lor. Sunt multe lucruri neplacute care ne inconjoara sau chiar ne afecteaza, dar daca ne aplecam exclusiv asupra lor, ne uratim vietile. Cred ca ar trebui sa nu uitam sa privim soarele asta de sfarsit de noiembrie, fulgii de zapada, cam rari, ce-i drept, care anunta iarna si Craciunul... Nu vreau sa par excesiv de romantic, dar mie, de pilda, imi place sa merg in parc si sa ma uit la oameni. Imi place sa-i privesc, sa ma bucur de bucuria lor. Ar trebui sa fim putin mai optimisti, sa ne purtam spatele mai drept... Uite, am fost de curand la Stana de Vale, langa Oradea, si-a fost o minune. Am inspirat aerul acela, cat de adanc m-au lasat plamanii si m-am gandit ce greseala enorma suntem pe cale sa facem, uitand de natura, uitand ca exista brazi, ca exista padure, ca exista pasari si veverite... In loc sa ne bucuram de frumusetile astea simple si necostisitoare, noi alergam dupa tot felul de extravagante. Cred ca ar trebui sa ne luam mai des Daciile si familiile, sa dam o fuga pana la munte, chiar si numai pentru o zi, in loc sa stam sufocati intre betoanele astea, in lagarele astea de asfalt si otel, intoxicati cu noxele produse de traficul haotic din Bucuresti. Otrava lor ne omoara si sufletul. Pe zi ce trece, oamenii, in loc sa se iubeasca, ajung sa se dispretuiasca pana la ura, devin din ce in ce mai agresivi. Eu, unul, nu vreau sa iau parte la ritmul asta degenerat de viata, existenta ca trafic greu. Asa ca mi-am luat bicicleta. Pe care pedalez c-o placere nebuna! E foarte placut, iar noxele... le inhalam cu totii, obligatoriu, fie ca suntem pe jos sau pe roti. Numai ca, iata, autoritatile se pregatesc sa ne strice si bucuria asta: noul Decret al circulatiei rutiere, care intra in vigoare la 1 decembrie, prevede ca biciclistii nu mai au voie sa circule decat prin zonele special amenajate. Ceea ce e o aberatie! Fiindca in Romania nu exista spatii special amenajate pentru biciclisti! Nu exista piste pentru biciclete, asa cum exista in toate tarile civilizate! La noi, se porneste cu sfarsitul. Intai interzicem bicicletele si abia dupa aceea ne punem problema - daca ne-o mai punem - sa amenajam si pistele respective. Ei bine, n-am de gand sa stau cu bratele in san. M-am decis sa organizez o campanie de protest. Sunt sigur ca o sa mi se alature si alti biciclisti. Nu toata lumea are bani de masina. Legile nu pot sa fie facute doar pentru oameni bogati.
Un tata denaturat
- O iei si pe Jasmina cu bicicleta? Ce mai face fata ta cea frumoasa?
- E de o veselie debordanta! Si e teribil de haioasa! Seamana cu mine cand rade. In rest, e leit maica-sa. Zilnic Ii multumesc lui Dumnezeu ca suntem toti trei sanatosi...
- Ce fel de tata esti, Virgile?
- Sunt un tata denaturat! (rade). Sunt afectuos, ba chiar "rasfacios". Ma joc cu Jasmina, o iau pe umeri, fac precum calul, ne plimbam impreuna... Doamne, ce fericire! Suntem niste prieteni foarte, foarte buni si ne iubim foarte, foarte tare. Jasmina e acum in perioada in care isi manifesta dragostea fara retineri, iar eu sunt topit.
- Ai mai avut vreme sa calatoresti? Acesta era unul din subiectele noastre predilecte.
- (Rade). Mai rarut, da mai dragut. Am fost in Dubai, la inceputul anului, apoi de vreo trei ori la Londra. Am mai fost cu treaba pe la Cannes, doar vreo trei-patru zile. Am fost in Germania, la concertul Rolling Stones. Foarte fain! Si-am mai fost si la Madrid, la meci. Dar si in vizita la prietenul meu cel mai bun, care locuieste acolo. In iarna, vreau sa plecam undeva unde e cald. Asta dupa sarbatori insa, ca de Craciun si de Anul Nou ne place sa stam acasa. Oricum, vom lua cu noi si fetita. Pana acum am zis ca e prea micuta, dar ne-a fost ingrozitor de greu fara ea. N-as mai rezista departe de ea.
- Se apropie sarbatorile, vremuri de aur pentru talentele tale de bucatar. Te-ai aprovizionat de Craciun? Ai pus muraturi, varza acra? Ne dai si noua vreo reteta de prajituri?
- Eu n-am mai gatit de mult, ca n-am mai prea avut vreme. In schimb e mama la noi, asigura ea capitania bucatariei, cu brio! Ei, am mai facut un peste, o data. Am fost in Delta si-am incercat sa reproduc ceva ce am mancat acolo. Mi-a iesit foarte bine. Per total, insa, lipsa aportului meu in bucatarie nu s-a prea simtit. Cum ti-am zis, mama e mai mereu pe-aici, iar bona Jasminei, care e ardeleanca, gateste si ea, extraordinar.
- Mi se pare mie, sau prin vorbele tale strabate o unda de nostalgie...? Cand vine Craciunul, ti-e dor de acasa, te gandesti la Banat?
- Ei, in Banat e o alta civilizatie, cu un alt ritm si alt mod de viata. Sigur, ca in toate orasele mari, si in Timisoara lucrurile s-au mai schimbat. Lumea a devenit mai pestrita si nu mai exista aceeasi unitate de-odinioara, acel sentiment de omogenitate sociala. Dar in rest, la sat, sau chiar si printre batranii oraselor, regasesti acel parfum de acasa, de Banat de demult, regasesti traditiile, regasesti felul acela bun si bland si cald de-a fi. Aici, ritmul e mai alert. Ceea ce poate ca-i mai bine. Ca faci mai multe decat face banateanul sau ardeleanul intr-o zi. Dar tare-i bine acasa, in Banat! Macar daca e sa luam in considerare respectul de sine si respectul fata de cel de langa tine. Cred ca, din punctul asta de vedere, aici, in Regat, mai sunt multe de schimbat.
- De asta ai ramas tu aici? Ca sa incerci sa schimbi in bine Regatul?
- Si prietenii ma intreaba: "De ce n-ai stat tu, ma, acolo, la tine, in Timisoara, daca suspini dupa ea?". Ca eu ma tot iau de ei. Raspunsul meu e invariabil: "Am venit sa va aduc talent si sa va infuzez cu ceva desteptaciune" (Rade). Vorbind serios, sunt convins ca destinul m-a adus incoace, circumstantele m-au tinut aici, iar scopul final a fost sa apara Jasmina pe lume. Sunt linistit, fericit si recunoscator pentru viata pe care o am si pentru minunea care e Jasmina. Privesc increzator inainte!